Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Munţii Făgăraşului (Racoviţa) | Judeţ: Sibiu | Punct: zona Bâlea | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Paleolitic şi mezolitic
Perioade
Mezolitic
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Descoperire izolată;
Tip neprecizat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sibiu
Localitate   Munţii Făgăraşului (Racoviţa)
Comuna   Racoviţa
Punct
zona Bâlea
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Biagi Paolo
Luca Sabin Adrian
Spataro Michela
Suciu Cosmin Ioan
Cod RAN    145364.01
Raport Iniţiatorii proiectului (contract de cercetare între ULB Sibiu şi Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia) au considerat că zona, numărul de descoperiri mezolitice este, la nivelul Transilvaniei, foarte mic în comparaţie cu descoperirile din zonele limitrofe României. Zona masivului Făgăraş deţine un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice, la prima vedere. Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă1 au arătat sărăcia descoperirilor la E de râul Olt şi mai ales înspre masivul Făgăraş.
În zona Masivului Făgăraş (chiar şi dacă includem zona depresiunii Făgăraş – se porneşte de la premiza că, sub acţiunea apelor, piesele paleolitice şi mezolitice pot fi angrenate şi transportate pe distanţe mai mari) avem doar câteva puncte cu astfel de descoperiri:
Turnu Roşu – punct neprecizat. M. J. Ackner, menţiona în 1852, fără a face alte precizări, descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeş de Mammuthus primigenius;
Racoviţa – Grădina lui Cărţoaia. În anul 1972 localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secţiona panta unui promontoriu, la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului şi Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenuşiu, având o patină foarte pronunţată şi un lustru accentuat (8,8 x 9 x 3,6 cm). Se afirmă că această piesă aparţine unei industrii arhaice a paleoliticului vechi.
Arpaşu de Sus – Valea Arpaşului, la N de sat – La circa 2 km SE de sat, pe versantul drept al văii Arpaşului, la circa 15-20 m de firul apei şi la 520 m altitudine, Cornel Ivanciuc a găsit, în 1986, într-un depozit constituit din pietrişuri şi bolovănişuri compacte, o aşchie nucleală masivă, neretuşată, de silex cenuşiu cu patină slab-maronie (4,4 x 4,5 x 2,5) atribuită, cu rezerve, paleoliticului.2
Munţii Făgăraşului, zona Şaua Şerbota – Vârful Mâzgavului (Moscavului) din creastă (NNV-ul judeţului Argeş). La 2240 m, lângă traseul turistic, s-a descoperit o aşchie microlitică (paleolitic superior, gravetian)3.
Un alt punct ar fi Bâlea-Lac de unde ar proveni un topor neolitic ? Piesa este nepublicată.
O scurtă cercetare a fost efectuată între 10-14 august 2005 în zona centrală a Munţilor Făgăraş. Cercetarea cu atenţie a zonele adiacente a trei lacuri aflate la înaltă altitudine a demonstrat că regiunea nu favorizează dezvoltarea unui habitat preistoric din mai multe motive.
Modul de abordare a cercetării preliminare folosit în Făgăraş este acelaşi folosit de peste 30 de ani în cercetări în partea de S a Munţilor Alpi şi în ultimii 4 ani în zona montană din vestul Macedoniei. Potrivit acestei experienţe, care au dus la descoperirea a mai multor zeci de situri care se încadrează din Paleoliticul final până în perioada medievală, zona lacurilor glaciare şi a micilor depresiuni naturale unde există apă sunt locurile ideale pentru locuirile temporare (sezoniere) ale populaţiilor preistorice şi protoistorice care pendulează de pe o parte pe alta a unui lanţ montan. Acesta este cazul zonei de S a Alpilor şi a zonei Pindului. Aceste cercetări au mai demonstrat că populaţiile preistorice preferă să se stabilească în zone care asigură o oarecare protecţie, întotdeauna de-a lungul culmilor aflate în imediata vecinătate a unor resurse bogate în apă. Zona păşunilor alpine este ideală pentru vânătoarea sezonieră, datorită unei foarte bune vizibilităţi şi a accesului foarte facil la resurse lemnoase (în special crengi uscate), aflate în zona pădurilor din imediata vecinătate, care sunt ideale pentru întreţinerea focului. Mai mult, atât zona Munţilor Alpi cât şi a Munţilor Pindus se caracterizează printr-un acces uşor şi o pantă lină care favorizează comunicaţia între o vale şi alta.
Din nefericire acesta nu este cazul părţii de N a Munţilor Făgăraş din lanţul Carpatic, unde accesul este dificil, panta este foarte abruptă, iar tranzitul dintre o vale şi alta este foarte greu de realizat. Acest lucru este demonstrat şi de absenţa sistematică a adăposturilor şi a stânelor datorită accesului dificil al turmelor la păşunea alpină. Acesta este fără îndoială motivul pentru care zona de N a Munţilor Făgăraş nu a fost locuită în preistorie. Pantele abrupte, accesul dificil şi mai ales absenţa culmilor tranzitabile au blocat stabilirea comunităţilor preistorice (de asemenea şi a celor mai târzii) în acest habitat. La aceşti factori se mai poate adăuga şi distanţa apreciabilă faţă de sursele de materie prima pentru realizarea de unelte şi arme.
Rezumat
English Abstract A brief survey was carried out between the 10th and 14th of August in the central area of the Făgăraş Mountains. Although three high altitude lakes were accurately surveyed, they demonstrated that the region is unsuitable to prehistorical occupation for a number of reasons. The approach that was used to survey the Făgăraş is the same already experimented during more than 30 years of surveys along the south Alpine arc, and, during the last four years in the Pindus Range of Western Macedonia. According to this experience, which led to the discovery of dozens of sites from the Final Palaeolithic up to the Middle Ages, it is well known that glacial lakes and water pits are ideal places for temporary settling by prehistorical and protohistorical populations moving from one side to the other of any mountain chain. This is the case for both the Southern Alps and the Pindus. The previously undertaken research strategy also demonstrates that prehistorical populations preferred to settle in sheltered areas, although always along places rich in water supplies. The idea is that alpine pastures were ideal for seasonal hunting, because of a better visibility and for the possibility of getting old wood branches, from the lower woods, for making a fire. Furthermore both the Alps and the Pindus, in the areas where they were inhabited by prehistorical peoples, present an easy access and gentle slopes which make the transit between one valley to another very easy. Unfortunately, this is not the case for the Făgăraş Mountains of the Carpathians, where access is difficult, the slopes very steep, and the transit between one valley to another very problematic. This point is also demonstrated by the fact that alpine huts or animal sheds are systematically absent in the area and that the alpine pastures are difficult to reach. This is undoubtedly the reason why the Făgăraş were not inhabited (as they are not nowadays and were not in historical times) during prehistory. Difficult access, steep slopes, and furthermore the absence of transitable watered pastures rendered the prehistorical (and also later) occupation of these landscapes unnecessary. The picture is complete by the long distance from raw material sources for making hunting and processing tools.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu