Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Murighiol | Judeţ: Tulcea | Punct: La Cetate, la 2.5 km E de sat | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romană târzie;
La Tène mijlociu;
Epoca elenistică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Castru;
Structură de cult/religioasă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Murighiol
Comuna   Murighiol
Punct
La Cetate, la 2.5 km E de sat
Sector   
Toponim   Halmyris
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bounegru Octavian Nicolae Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Dvorski Traian Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"
Madgearu Alexandru Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I"
Mărgineanu-Cârstoiu Monica Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Topoleanu Florin George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Zahariade Mihail responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    160920.02
Raport Obiective: Cercetarea basilicii este în linii mari terminată, un studiu arhitectonic fiind în derulare, în anul 2005 ne-am concentrat asupra investigaţiei structurilor descoperite în campania din 2004 cu un accent deosebit pe blocul de clădiri de pe latura de NV.
Săpăturile au vizat aşadar două areale:
- un bloc compact de trei clădiri adosate incintei la interior precum şi pintenului interior al bastionului pus în evidenţă în campania din anul trecut. Cele trei clădiri adosate incintei, le-am identificat fără multă dificultate cu cazărmi, îndeosebi datorită modului şi ritmului de dispunere într-un areal fortificat, specific perioadei romane târzii.
- un grup de clădiri adosate basilicii episcopale spre E şi termei I pe latura ei de V denumită convenţional domus 2. Este o continuare a cercetării începută în 1987 de subsemnatul, prelungită prin intervenţia colegilor Dvorski şi Madgearu între 2002 şi 2003. Blocul de clădiri pare să aibă o destinaţie legată în primul rând de utilizarea celor două importante monumente, basilica şi terma. Cercetarea nu este terminată, în campania din 2005 urmând să degajăm o porţiune de încă aproximativ 30 m2 care ne va oferi o imagine completă de ansamblu şi de detaliu a cronologiei şi funcţionarii acestui complex.
Sectorul cazărmi V.
Toate cele trei clădiri investigate sunt construite în piatră legată cu pământ într-o combinaţie care întruneşte opus quadratum, opus mixtum şi opus spicatum, cu observaţia ca opus mixtum este cel mai des folosit.
În momentul descoperirii, zidurile barăcii se aflau sub vegetalul actual, într-o stare relativ bună de păstrare.
Cazarama nr. 3, construită în spatele bastionului nr. II este compusă dintr-o încăpere de un plan particular. Corpul principal al clădirii, de plan rectangular, cu L = 12 m x l= 9,60 m se prelungeşte în partea de S o cameră C 1 lată de 4,70 m, cu o latură paralelă cu zidul de incintă, aflată la o distanţă de 5,50 m faţă de acesta.
Un zid (Z2), gros de 0,75 cm compartimentează corpul principal al cazărmii.
În jumătatea de N a barăcii se creează astfel două camere C2 şi C3. Un alt zid, la -1,30 m faţă de stratul vegetal, perpendicular pe contrafortul interior al bastionului, demantelat şi acoperit de nivelurile ulterioare a fost identificat în spaţiul dintre C1 şi incintă. El se prelungeşte către ESE, pe sub zidul C1.
Cronologia cazărmii nr. 3.
Zidului perpendicular pe contrafortul bastionului nr. II îi corespunde cronologic şi constructiv un pavaj de cărămizi cu dimensiunile de (0,38 x 0,25 x 0,05 m) descoperite la adâncimea de 2,26 m faţă de suprafaţa păstrată a incintei.
Pavajul apare foarte deranjat de o intervenţie ulterioară, aşa cum o dovedeşte poziţia verticală a cărămizilor. Faptul că cele 7 cărămizi din pavaj nu au fost complet înlăturate sau distruse ci au fost aşezate pe verticală, sprijinite de zid, ar sugera o dislocare cumva organizată, lăsând deschisă, în mod intenţionat, posibilitatea unei viitoare reamenajări.
Paralel cu zidul, lângă cărămizile în poziţie verticală au fost descoperite două funduri de chiup, cu diametrul de 1,10 m şi respectiv 1 m. fără resturi vegetale în interior. Este greu deocamdată să ne pronunţăm dacă acest zid făcea parte dintr-o cameră care se deschidea spre N sau spre S, dar este sigur că el face parte dint-o structură (încăpere) anterioară. Numărul mare de ţigle fragmentare şi cuie arată, dacă mai era nevoie că această clădire a avut un acoperiş de şarpanta şi ţigle. Concluzia la aceasta situaţie este că pavajul care aparţinea evident acestei încăperi a funcţionat pe nivelul 8. El apare dezafectat de inserţia celor două chiupuri, probabil ca un spaţiu de depozitare, în care acestea jucau un rol principal alături de un număr apreciabil de amfore, cum sugerează cantitatea semnificativă de fragmente din acest tip de vas. Crearea acestui spaţiu se plasează cronologic pe N9.
N9 sfârşeşte printr-un incendiu violent pus în evidenţă de un strat de arsură gros de 5cm care suprapune zidul Z3.
N10 reorganizează întregul spaţiu prin dezafectarea şi nivelarea chiupurilor şi construcţia noii clădiri a cazărmii 3 de mari dimensiuni, cea mai mare dintre cele trei corpuri cercetate. Zidul orientat paralel cu zidul de N al C1 a fost construit pe acelaşi nivel, 10, în scopul regularizării planului iniţial al cazărmii. Nivelul 10 este marcat de un puternic incendiu vizibil atât în profilul lui Z3 cât şi în stratigrafia dintre C1 şi Z1. şi care a pus capăt acestui nivel.
Incendiului care a marcat sfârşitul lui N10 i-a urmat o reconstrucţie generală, pe N 11, posibilă cu compartimentări din ziduri cu chirpic. Acest lucru apare clar pe profilul peretelui de S al zidului Z3. În acest moment latura de S a cazărmii 3 suferă o reparaţie generală prin reconstrucţia lui din blocuri masive de carieră îngrijit tăiate în combinaţie cu blochete paralelipipedice. Cu aceasta ocazie, pe latura de S a fost creată o intrare lată de 1,25 m. N11 nu prezintă urme evidente de incendiu în arealul cazărmii 3 şi chiar în afara acesteia, spre S.
Întregul spaţiu al barăcii a fost compartimentat de un zid alcătuit din blocuri de dimensiuni mici şi mijlocii în alternanţă cu blochete mici paralelipipedice. Aceasta a dat naştere la camerele C2-C3. Zidul are în faza sa iniţială o intrare lată de 1,02 m la 1,30 m N de Z1 blocată într-o fază ulterioară, pe N 12.
Caracterul descoperirilor în C3 (o cantitate mare de ceramică de bucătărie, amfore un chiup fragmentar) indică activităţi dedicate hrănirii soldaţilor. Cantitatea mică de oase indică menţinerea unei igiene a spaţiului. Un şir de trei blochete aşezate vertical. De altfel întreaga C3 pavată pe întreaga suprafaţă cu blochete din care se păstrează intact un fragment de pavaj în colţul de SV indică existenţa unei bucătării în cadrul barăcii B3 aşa cum arată de fapt cantitatea semnificativă de ceramică.
O secţiune realizată în jumătatea de SE a C3 a relevat, la –0,25 m faţă de pragul intrării, un pavaj alcătuit din pietre şi cărămizi în continuare nivelul coincide cu plinta interioară a zidului şi prezintă ţigle din acoperiş căzute pe el. De altfel întreaga secţiune este marcată de o prăbuşire masivă atât a plafonului reprezentat prin ţigle şi olane cât şi a zidăriei de chirpic care foarte posibil compartimenta C3. Profilul peretelui de NE indică faptul că zidurile de compartimentare erau alcătuite din calupuri de chirpic căptuşite cu pământ galben, care mai târziu a fost ars pe loc, aşa cum indică stratul gros de 0,80 m de chirpic, lemn şi ţigle.
Nivelul N12 este un nivel de importante reparaţii. Aşa cum indică profilul care suprapune Z3 spaţiul de la S de cazarmă a fost reorganizat prin nivelarea zidurilor din chirpic a lui N11 cu un strat gros de 0,60-0,70 m de pământ galben, bine bătătorit.
În mod concret, la zidul de S al cazărmii intervenţia a constat din blocarea intrării corespunzătoare N11 şi refacerea suprastructurii cu blochete paralelipipedice cu inserţii de ţigle şi cărămizi. La 1,10 m faţă de incintă s-a redeschis o nouă intrare lată de 0,96 m care la odată ulterioară, ce nu poate fi precizată a fost la rândul ei blocată.
Laturii de S a barăcii a fost reparată, fapt evidenţiat mai ales la contactul acesteia cu latura de E. Acest lucru a impus înălţarea pragului ce corespundea nivelului N12. dar, aşa cum arătam mai înainte se deschide o nouă intrare.
Între zidul de S al cazărmii şi C1 a fost identificată o podea din pământ galben, bine bătătorită placată cu mortar şi care corespunde nivelului de reparaţie de pe N12. Reamintim cu acest prilej că C1 a fost construită pe N10, aşa cum indică nivelul fundaţiei ce corespunde fazei nr. I a laturii de S a cazărmii. C1 este serios deteriorată la colţul ei de SV dar se poate spune că această încăpere nu pare să fi suferit importante reparaţii, aşa cum ar rezulta cel puţin din analiza structurii zidurilor păstrate.
Sondajele efectuate pentru a identifica o eventuală a patra latură spre E care să închidă acest spaţiu al C1 nu au evidenţiat nici o structură semnificativă, cu excepţia unui zid parţial demantelat, îngust de numai 0,50 m şi asimetric distonând faţă de întreaga construcţie masivă, cu ziduri de 0,70 – 0,80 m. Această cameră nu pare să fi avut o latură de închidere spre E, ceea ce ar sugera un spaţiu deschis. Aceasta observaţie, coroborată cu resturile semnificative de oase provenite de la cabaline (aflate în studiu) găsite în cameră ar putea sugera folosirea ei drept spaţiu de acomodare al cailor.
Cazarma 2
Diferenţa între cazărmile 2 şi 3 este de 2,10 m lângă incintă şi de numai 1,85 m la colţul cazărmii 2. Este o stradelă care-şi menţine funcţionalitatea până în ultima fază şi apare pavată cu blochete de piatră pe N12. Sondajul efectuat a relevat la –1,45 m şi 1,30 m pavaje succesive aparţinând foarte probabil N10 şi N11 dovedind o relativ îndelungată utilizare. Pe exteriorul peretelui de N a lui B3 apare o amenajare cu dimensiuni de 1 x 0,40 m de formă rectangulară adosată zidului B2 şi care pare atribuibilă
Şi cazarma 2 arată toate semnele că ar fi fost construită pe N10 marcat de un incendiu ale cărui urme sunt observabile la 0,15 m deasupra zidului demantelat.
Planul iniţial a suferit o importantă modificare pe nivelul următor (N 11). În scopul extinderii suprafeţei cazărmii a fost construit spre S un nou zid, fapt ce a lărgit spaţiul locuibil în mod semnificativ cu cca. 3,50 m. Cu această ocazie zidul de N10 al cazărmii adosat incintei a fost demantelat prin montarea unui pilastru perpendicular pe el, vechiul zid servind drept fundaţie pentru pilastru. Între pilastru şi zidul nou construit care a mărit spaţiul cazărmii a funcţionat un sistem de intrări boltite. Întreaga clădire pare să fi fost repavată cu plăci de cărămidă şi piatră. Un fragment din acest pavaj este vizibil în colţul de S al cazărmii şi pe lângă pilastru nou inserat. Remarcăm că baraca a suferit un grav incendiu relevat de stratul de arsură gros de 5-6 cm provenit de la bârne precum şi de la suprastructurile de chirpic prăbuşite peste arsură.
N12 aduce de asemenea o modificare importantă în baracă prin construcţia unui zid adosat incintei, clădit pe un strat gros de lut ce servea drept fundaţie. El pare să fi avut o înălţime destul de mare construit din blocuri mijlocii de piatră şi cărămizi.
Cazarma 1
Este cea mai mică de şirul de barăci cunoscute. Construcţia ei pe N10 suprapune un nivel anterior cu pavaj atribuibil N8 suprapus de un pat de pământ galben bine bătătorit în amestec cu arsură provenită de la bârne. La 0,30 - 0,35 m faţă de acest strat de pământ galben se găseşte sămânţa fundaţiei. Fundaţia este înaltă de cca. 0,40–0,50 m şi formează o plintă lată de 0,10 m faţă de linia zidului propriu-zis, vizibilă pe o lungime de circa 2 m. Intrarea prezintă un prag amenajat direct pe fundaţie constând din blochete aşezate în poziţie oblică peste care s-au aşternut plăci de piatră plate legate cu pământ. Întreaga clădire este unitară din punct de vedere constructiv având la colţuri blocuri şi blochete rectangulare de mari dimensiuni. Stradela dintre cazărmile 1 şi 2 prezintă un trotuar ataşat pe latura de S a cazărmii 1.
Un zid de piatră legat cu pământ având în structură inserţii de cărămidă apare ca o prelungire în direcţia intrării cazărmii. El apare adosat de zidul nartexului dar este evident anterior cazărmii, fiind folosit în parte de colţul sau de NE pentru aşezarea fundaţiei. Putem numai presupune că acest zid a putut servi ca structură pentru o cazarmă anterioară deşi lipseşte orice alt element care să ateste acest lucru. Zidul apare demantelat şi peste el a fost aşternut un pat de 0,10 – 0,20 m de pământ galben amestecat cu arsură ce a contribuit la stabilitatea fundaţiei zidului cazărmii 1.
În dreptul cazărmii 1 zidul de incintă face o uşoară curbură care-l orientează şi mai mult către ENE.
Sectorul domus 2
La sectorul Domus 2 cercetarea nu este încheiată. Densitatea remarcabilă a succesiunii structurilor va fi reverificată în campania din acest an, când sperăm să intrăm în posesia unor date de cronologie absolută a acestui important sector aflat la întretăierea axelor a trei importante monumente din cetate: poarta de N, basilica episcopalis şi therme 1.
Pentru moment, este destul a vă comunica faptul că au putut fi identificate şapte faze constructive şi/sau de reorganizare urbanistică. Datele sunt preliminare, ele urmând a fi reverificate în campania din acest an.
Faza I: este faza când funcţionează cardo maximus ca element de castrametaţie al castrului cu funcţie militară direcţionată către poarta de N.
Faza II: de-a lungul lui cardo maximus a fost construită basilica episcopalis în faza I
Faza III: cardo maximus a fost blocata de E1, un monument impozant, cu o anexa cu rosturi economice. E1 dispunea probabil de o intrare boltita şi portic pe latura de S. Acestui moment îi corespunde o modificare importantă a schemei urbanistice în acest areal şi anume deschiderea unei noi artere orientata E - V, cu o piaţetă pavată cu dale de piatră de dimensiuni mari şi mijlocii, cu sistem de canalizare. O clădire din piatră cu pământ, C1 a fost adosată foarte probabil la scurt timp de latura de S a E1 având rol economic, aşa cum ar rezulta din cele două chiupuri descoperite în colturile de NE şi SV încă din 1987
Faza IV: Artera E - V a fost blocată de un zid (Z 1), lung de 7,60 m adosat peretelui de N al bazilicii, dar care pare să fi dezafectat porticul E1. Acest zid este zid despărţitor faţă de edificiile dinspre V şi piaţetă, cu accesul spre intrarea monumentală E1. În această fază pare să se construiască o altă clădire, rectangulară, C2 , lată de 3,30 m, pavată cu dale de piatră. Piaţeta continua să funcţioneze şi chiar este refăcută.
Faza V: Îi corespunde un zid masiv Z2, nou construit, dar nu paralel cu zidul de S al E 1 cum ne-am fi aşteptat ci oblic, creind astfel un spaţiu de formă trapezoidală. Piaţeta îşi continuă existenţa.
Faza VI aglomerează arealul la V de piaţeta prin construcţia unui nou zid (Z3) care creează un nou edificiu şi un spaţiu larg intre zidul anterior Z 2 şi noul zid Z3.
Faza VII, întregul spaţiu rezultat în faza anterioară se compartimentează cu construcţia unor noi ziduri care creează încăperile C 3 şi C4.
Situaţia întregului bloc de clădiri este deosebit de complexă şi dacă ţinem seama că ea se găseşte în preajma basilicii şi termei I ne putem face o imagine încă în construcţie despre durata şi importanţa arealului investigat.[Mihail Zahariade]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu