Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Nufăru | Judeţ: Tulcea | Punct: Trecere bac, proprietăţile S.C. Soliana S.R.L., Popa, Ducica, Hanganu, Paraschiv, DJCCPCN Tulcea, Bârsan | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate;
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Tulcea
Localitate   Nufăru
Comuna   Nufăru
Punct
Trecere bac, proprietăţile S.C. Soliana S.R.L., Popa, Ducica, Hanganu, Paraschiv, DJCCPCN Tulcea, Bârsan
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bănăseanu Anca
Barbu Ioana Lucia
Damian Oana
Ioniţă Vasile
Mândroiu Lucian
Samson Andra
Stavrescu-Bedivan Mala
Ţiculeanu Gelu
Vasile Mihai
Vasile Sandu Gabriel
Cod RAN    161062.10
Raport Investigaţiile arheologice desfăşurate începând din 1978, au pus în evidenţă pe linia Dunării, pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, la circa 12 km aval de Tulcea, în intravilanul satului Nufăru, un important centru de tip urban din sec. X-XIV, elemente ale fortificaţiei bizantine, construite a fundamentis de către bizantini, la sfârşitul sec. X, vieţuirea şi necropolele din sec. XI-XIII, precum şi vestigii aparţinând epocilor getică şi romano-bizantină. Cercetările au permis stabilirea traseului zidului de incintă bizantin, surprins sub forma unor tronsoane, reperate pe laturile de S, E, V şi N ale promontoriului nufărean, al cărui contur se pare că îl urmărea, şi identificarea unei serii de elemente de fortificaţie, turnuri şi instalaţia portuară a cetăţii, fiind necesare verificări pentru stabilirea perimetrului fortificat al aşezării. Descoperirile făcute cu prilejul cercetărilor din interiorul cetăţii, ca şi din afara spaţiului fortificat, au condus la apariţia unor complexe (de locuire, meşteşugăreşti) şi materiale arheologice care documentează în forme bogate şi variate, pe o suprafaţă mare, o locuire cu niveluri din sec. XI-XIII, oferind posibilitatea studierii culturii materiale din Dobrogea pe durata acestor veacuri, fără întrerupere. Au fost cercetate şi mai multe zone cimiteriale aparţinând perioadei medievale1. Având în vedere importanţa istorică şi arheologică a aşezării şi vulnerabilitatea vestigiilor în faţa intervenţiilor contemporane, determinată de suprapunerea în totalitate a sitului de satul actual, cercetarea, în special preventivă, şi protecţia complexelor arheologice trebuie îmbinate.
Cercetările arheologice programate în cetatea bizantină de la Nufăru s-au concentrat în campania 2005 în regiunea nordică a promontoriului pe care se desfăşoară aşezarea, în punctul Trecere bac, reprezentând zona instalaţiei portuare a cetăţii bizantine şi a necropolei care a o suprapune.
La E de zona înglobând instalaţia portuară a cetăţii bizantine, descoperită în 19992, al cărei zid a fost surprins deja pe o lungime de 14,1 m, a fost cercetată în campaniile 2002, 2004-2005 o suprafaţă de circa3 100 m2, menită a pune în evidenţă elementele de fortificaţie adiacente debarcaderului (pasajul unei porţi, turnuri, ziduri intermediare), precum şi o serie de complexe funerare ulterioare4.
Reamintim că stratigrafia acestei zone a fost serios afectată de intervenţia abuzivă din 2000 a proprietarului terenului, prin utilizarea mijloacelor mecanice pentru decaparea pantei dealului la baza căruia a fost amenajat complexul instalaţiei portuare, fiind distruse depunerile arheologice din zonă şi relaţiile dintre complexele adiacente (turnuri, locuinţe, morminte), privându-ne de observarea unor elemente legate de utilizarea spaţiului după ce instalaţia portuară nu a mai funcţionat5. În partea de S a suprafeţei cercetate, apare stânca nativă, amenajată în patru trepte, depunerile arheologice înregistrându-se până la cota –2,50 m faţă de actualul nivel al solului, după intervenţia amintită. În campania 2005, în punctul Trecere bac, din punct de vedere stratigrafic s-a înregistrat prezenţa, în extremitatea sudică a suprafeţei cercetate, pe treapta cea mai înaltă a stâncii native, amenajată în trepte, a unui nivel de demantelare, conţinând pietre şi mortar alb-gălbui friabil, ce suprapune o depunere de pământ cenuşiu prăfos în care au fost descoperite gropi menajere conţinând fragmente osteologice animale şi fragmente ceramice din prima jumătate a sec. XIII, gropi care secţionează nivelul înmormântărilor din sec. XI-XII.
În ceea ce priveşte monumentul bizantin, descoperirea în secţiunile cercetate, la 1 m distanţă de stâncă spre N, la adâncimea de 2,20 m, a unui zid orientat V - E, lat de 0,90 m, vizibil deocamdată doar pe înălţimea de 0,40 m şi pe lungimea totală de 2,85 m, înregistrându-se şi un nivel de călcare din piatră acoperită cu pământ galben, spaţiul dintre zid şi stâncă fiind umplut de asemeni cu pământ galben, ca şi în cazul zidului instalaţiei portuare, continuă să ridice semne de întrebare, la care doar campaniile viitoare vor putea oferi răspunsuri.
În schimb, prin continuarea săpăturilor în suprafaţa de cca. 100 m2, în care se poate observa modalitatea de amenajare a stâncii native, atât ceea ce priveşte construirea zidurilor, cât, mai ales, practicarea înmormântărilor, s-au putut obţine informaţii importante privind necropola de inhumaţie creştină din zonă, reperată încă din 1999.
Celor 50 de complexe funerare cercetate în campaniile 1999-2002 şi 20046, li se adaugă încă 33 descoperite în 2005, 13 în S 8 şi 20 în martorul dintre S 6 şi S 7, 20 conţinând schelete de copii şi 13 de adulţi. Totodată, au fost completate informaţiile privind o serie de morminte cercetate anterior, în 2002 şi 2004, în martorul dintre S 6 şi S 7. Mormintele sunt orientate V - E, organizate în patru şiruri paralele. În general s-a practicat inhumarea individuală, în câteva cazuri fiind vorba probabil de reînhumări. S-au înregistrat multe situaţii de suprapuneri, indicând o mare densitate a necropolei. Unele morminte au gropile amenajate în stâncă ori în pământ cenuşiu prăfos sau în pământul negru cu numeroşi pigmenţi de mortar de la N de zidurile legate, probabil, de complexul instalaţiei portuare. Se înregistrează depunerea direct pe stâncă, delimitarea gropii cu pietre sau prin decuparea stâncii, depunerea pe cărămizi, urme de cărbune, precum şi cuie de fier şi amprente de lemn, indiciu al existenţei unor sicrie. Scheletele apar în decubit dorsal, cu craniile în poziţie normală sau aşezate fie pe partea dreaptă, fie pe cea stângă, cu braţele aşezate în diverse poziţii, cu picioarele întinse, uneori uşor deranjate. În cazurile în care s-a putut observa poziţia antebraţelor, s-au înregistrat mai multe variante, cu subvariantele lor, cu ambele braţe încrucişate pe piept, abdomen, bazin sau umeri. O parte dintre morminte, cu precădere cele aparţinând unor copii, conţin inventar compus din piese de podoabă (cercei din bronz şi brăţări din sticlă) şi accesorii vestimentare (năsturaşi globulari de bronz). Amplasarea, ritul şi ritualul, inventarul conţinut de mormintele cercetate în campaniile 1999-2002, 2004-2005, ne confirmă părerea că aceste complexe aparţin necropolei încadrate în sec. XI-XII, acoperind eventual şi începutul sec. XIII, localizată în punctul cel mai înalt al promontoriului nufărean (Piatră/km 104), necropolă care se extindea şi pe panta estică a acestuia7.
În ceea ce priveşte continuarea cercetărilorîn punctulTrecere bac, se impune epuizarea necropolei, studierea sistemului de fortificare a zonei şi dezvelirea ansamblului instalaţiei portuare până în dreptul DS 120, actuala stradă a Arheologiei (circa 30 m), urmată de conservarea şi punerea în valoare a acestui monument de importanţă cu totul specială pentru istoria aşezărilor portuare de la Dunărea de Jos.
Cercetări arheologice preventive, determinate de construirea de locuinţe, localuri şi anexe gospodăreşti şi de amenajarea unor bazine vidanjabile, au fost realizate de colectivul de cercetare a sitului de la Nufăru în mai multe puncte, situate unul în perimetrul fortificaţiei bizantine şi cinci în zona extra muros, trei (proprietăţile Radu Alexandru Hanganu, Daniel Paraschiv, SC Soliana SRL) în spaţiul de la V şi două (proprietăţile Oana Cristina Popa şi Dumitru Ducica) în cel de la E de zidul de incintă bizantin.
Săpătura realizată în incinta bizantină, pe str. Bisericii, imobilul nr. 91, pe terenul uneia dintre bazele arheologice aflate în proprietatea DCCPCN Tulcea8 a dezvăluit situaţii arheologice deja cunoscute în zonă9, şi anume o depunere consistentă aparţinând vieţuirii sec. XII-XIII, reprezentată de două gropi menajere, şi două complexe de locuire suprapuse, surprinse parţial, databile în sec. XI, dintre care una conţinea amfore sferoidale şi o mare cantitate de seminţe carbonizate, iar cealaltă era dotată cu un cuptor de piatră.
Cercetările arheologice efectuate în zona de la V de zidul de incintă10, pe proprietăţile Hanganu11, Paraschiv12 şi SC Soliana SRL13, au pus în evidenţă următoarea stratigrafie: un strat de pământ galben nisipos, gros de 0,30-0,40 m, un strat de pământ brun negricios, gros de 0,20-0,60 m, conţinând pigmenţi de cărbune, chirpici, cărămidă şi lentile de cenuşă, şi o depunere de 0,90-1,50 m, de pământ cenuşiu gălbui nisipos, conţinând numeroase lentile de nisip compact, un strat de pământ galben nisipos, gros de 0,40 m, un strat de pământ cenuşiu prăfos, gros de 0,50-0,80 m, conţinând pigmenţi de cărbune, pietre şi materiale ceramice specifice sec. XII-XIII, o depunere de 0,60 - 0,80 m-1,20 m, de pământ cenuşiu gălbui, mult mai tasat în partea sa inferioară, cu un conţinut mare de nisip spre adâncimea de peste 2 m, conţinând materiale ceramice aparţinând sec. XI. Dacă pe proprietatea SC Soliana SRL nu a fost semnalată prezenţa nici unor materiale arheologice, mai spre E (proprietatea Paraschiv) s-a înregistrat prezenţa unui şanţ, probabil pentru evacuarea apelor pluviale, în care au fost descoperite materiale ceramice amestecate, în special fragmente de amfore, şi oase animale, neputându-se sesiza prezenţa vreunui complex arheologic in situ, pentru ca, în extremitatea estică a zonei cercetate, deci mai aproape de zidul de incintă (proprietatea Hanganu), să se înregistreze prezenţa unei cantităţi mai mari de material arheologic, cu aspect menajer, ceramic şi osteologic animal, sesizându-se câteva complexe arheologice (o groapă, probabil de locuinţă adâncită dezafectată, cu adâncimea de 0,80 m şi un eventual complex de locuire, reprezentat de o amenajare de pietre, cu dimensiunile surprinse de 1,20 x 1,20 m, pe înălţimea de 0,40 m, şi un rest de vatră).
Cercetările efectuate în 2005 pe proprietăţile SC Soliana SRL, Paraschiv şi Hanganu au îmbogăţit cunoştinţele despre zona vestică extra muros a aşezării bizantine, foarte puţin investigată până acum, doar prin intermediul sondajelor din 2002 de pe proprietatea I. Rubanschi)14, sugerând faptul că vieţuirea medievală în afara perimetrului fortificat, cel puţin pe latura vestică a cetăţii, era săracă şi discontinuă, concentrându-se mai aproape de malul Dunării, precum şi o prezenţă mai consistentă a materialelor arheologice în zonele mai apropiate de zidul de incintă bizantin.
În ceea ce priveşte însă zona de la E de zidul de incintă, aceasta s-a dovedit mult mai frecventată în vechime, fiind identificate locuinţe, cuptoare şi gropi menajere aparţinând nivelului sec. XII-XIII, precum şi morminte de inhumaţie, punctând două dintre necropolele cetăţii bizantine, deja identificate.
Astfel, în cazul proprietăţii Popa15, situată în imediata proximitate a zidului estic al cetăţii bizantine16 cercetarea arheologică a permis înregistrarea următoarei succesiuni stratigrafice: un strat de pământ galben nisipos, gros de 0,30 - 0,40 m, marcând o înălţare contemporană; un strat de pământ cenuşiu prăfos, gros de 1 - 1,40 m, conţinând pigmenţi de cărbune, chirpici, cărămidă, cenuşă; nivelul de demantelare a fortificaţiei, constând dintr-o depunere de pietre cu mortar groasă de 1 - 1,20 m; d. un strat de pământ cenuşiu gălbui, gros de 1 - 1,20 m, conţinând temelia unei locuinţe de suprafaţă şi groapa unui mormânt de inhumaţie; un strat de pământ cenuşiu albăstrui, cu conţinut mare de nisip, cu aspect aluvionar, gros de 0,40 m; un strat de pământ galbui foarte nisipos, gros de 0,40-0,50 m, reprezentând solul steril din punct de vedere arheologic. Complexele arheologice identificate constau din: o groapă aparţinând nivelului cu pământ cenuşiu prăfos, conţinând material ceramic din categoria amforelor cu torţi supraînălţate şi ceramică smălţuită; o locuinţă de suprafaţă, probabil rectangulară, cu bază de piatră amenajată în nivelul de pământ cenuşiu gălbui, din care s-a surprins începând de la adâncimea de 1,50 m doar partea sa centrală, cu dimensiunile interioare de 2 m (laturile estică şi vestică) x 2,30 m (latura sudică) x 2,40 (latura nordică), cu zidurile temeliei, înalte de 0,60 - 1 m, vizibile doar pe lăţimea de 0,20 m, cu podea din pământ galben, vizibil în strat gros de 0,07-0,10 m, cu pigmenţi de mortar, perforată de groapa amintită; temelia locuinţei este compusă din pietre şi cărămizi romano-bizantine refolosite; un mormânt de inhumaţie, sub nivelul locuinţei cu bază de piatră, la baza nivelului de pământ cenuşiu gălbui, la adâncimea de 2,30 m, orientare V - E, cu scheletul în decubit dorsal, cu lungimea de 1,45 m, cu craniul aplecat pe partea stângă, schelet care pătrunde cu jumătatea sa dreaptă în malul sudic; adâncimea mare la care a apărut mormântul, nu a permis realizarea unei casete pentru extragerea integrală a scheletului, recuperându-se doar jumătatea sa stângă secţionată longitudinal; o vatră, aparţinând probabil unui complex de locuire, suprapus de mormânt; o groapă pentru var, amenajată probabil în apropierea fortificaţiei. Din păcate, dimensiunile restrânse ale casetei, adâncimea mare, precum şi marea cantitate de piatră conţinută de maluri, din cauza nivelului de demantelare a zidului de incintă situat imediat la E, nu au permis realizarea de observaţii mai fine sau extinderea cercetării. Din punct de vedere cronologic, se poate aprecia că demantelarea fortificaţiei din vecinătate s-a produs în sec. XIII, moment căruia îi aparţine groapa menajeră care perforează locuinţa de suprafaţă, încadrabilă probabil cândva în sec. XII. Absenţa materialelor ceramice in situ în locuinţă nu permite o datare mai precisă a acesteia. Complexul de locuire suprapune, fără a-l distruge, un mormânt de inhumaţie. Poziţia stratigrafică a mormântului, în pământul cenuşiu gălbui databil în sec. XI, precum şi analogiile cu situaţiile înregistrate în 1983, în curtea dispensarului uman, unde au fost descoperite două morminte de inhumaţie, dintre care unul cu casetă de piatră17, amenajare funerară încadrabilă în intervalul cuprins între sfârşitul sec. X şi mijlocul sec. XI, ne conduc la ideea că acest complex funerar aparţine unei necropole amenajate în sec. XI la E de zidul de incintă al cetăţii bizantine. Vatra perforată de mormânt şi groapa de var datează, probabil, din perioada de construcţie a cetăţii, ultimul sfert al sec. X.
În ceea ce priveşte cercetările efectuate pe proprietatea Ducica18, situată la SE de zidul de incintă bizantin, acestea au evidenţiat următoarea stratigrafie: a. strat de pământ brun cenuşiu, gros de 0,40 - 0,70 m, reprezentând vegetalul, în care a fost plantată viţă-de-vie, care a contaminat depunerea cenuşie prăfoasă, specifică nivelelor ocupaţionale din sec. XII-XIII, din care pornesc o serie de gropi menajere, şi a afectat în special complexele funerare, b. strat de pământ cenuşiu gălbui, gros de 0,50 m, conţinând pigmenţi de cărbune şi chirpici, cu consistenţă nisipoasă, cu lentile de pământ galben; c. strat de pământ gălbui castaniu, gros de 0,60 m, din care au apărut rare fragmente ceramice. Au fost descoperite o serie de complexe arheologice: şasemorminte de inhumaţie, conţinând patru schelete bine conservate, trei de adulţi şi unul de copil, unul incomplet şi unul parţial cercetat, ce pătrunde în malul sudic al S 1 Ducica, în decubit dorsal, cu antebraţele în diverse poziţii (ambele antebraţe pe bazin; un antebraţ pe bazin şi celălalt pe piept; antebraţul stâng pe lângă corp), două dintre morminte având inventar, trei gropimenajere, de formă circulară, cu diametrul de 1,20/1,20/1,60 m, conţinând material osteologic animal, fragmente ceramice provenind de la oale din specia nisipoasă, amfore piriforme cu gura îngropată şi torţi supraînălţate, ceramică smălţuită pictată, precum şi o stamena devalorizată modul mare; două cuptoare, dintre care unul bine conservat, celălalt perforat de o groapă menajeră. Cuptorul 1, cel bine păstrat, este amenajat în pământ galben, cu calota prăbuşită, se păstrează pe o înălţime de 0,22 m, este de formă ovală, cu dimensiunile de 2,40 m (ax E - V) x 1,60 m (ax N - S), cu gura de alimentare spre V; prezintă o refacere a vetrei; astfel, pe pământ galben suprapus de un pat din bucăţele de mortar, a fost amenajată prima vatră, reprezentată de un strat de pământ vitrifiat, gros de 0,02 - 0,03 m; ulterior, pe un strat de pămân galben, gros de 0,07 - 0,08 m, peste care au fost dispuse bucăţele de mortar şi de tencuială recuperate din complexe anterioare, a fost amenajat un pat de fragmente ceramice peste care s-a depus pământul ars, gros de 0,02 m, reprezentând vatra propriu-zisă, deplasată spre E cu 0,60 m faţă de vatra anterioară. Cuptorul 2, distrus de o groapă menajeră, se păstrează pe o înălţime de 0,20 m, avea formă probabil circulară, cu diametrul conservat de doar 0,50 m, constatându-se depunerea vetrei de pământ ars pe pat de bucăţele de mortar, aşezat pe pământ galben. Pe baza observaţiilor stratigrafice, se poate avansa următoarea cronologie: un prim nivel reprezentat de gropile menajere, care suprapune, distrugând uneori, nivelul cuptoarelor, acest din urmă nivel fiind suprapus de cel al necropolei, aceste depuneri părând să acopere sec. XII - prima jumătate a sec. XIII. Nu s-au înregistrat depuneri arheologice aparţinând sec. X-XI.
Cercetările arheologice efectuate pe proprietăţile Ducica şi Popa au condus la descoperirea unor complexe şi materiale arheologice ce completează imaginea atât asupra vieţuirii, cât şi dispunerii necropolelor, în perimetrul extra muros al cetăţii bizantine. S-au obţinut date privind caracterul discontinuu al vieţuirii medievale extra muros în partea estică a aşezării, reprezentat de o locuire aparţinând sec. XII-XIII în imediata apropiere a zidului de incintă şi de gropi menajere şi de instalaţii destinate probabil coacerii pâinii, acoperind nevoile de acest tip ale mai multor locuinţe familiale, încadrabile în acelaşi interval cronologic, la mai mare distanţă de cetate. Cercetările în zonă confirmă şi completează informaţia privind două necropole medievale de inhumaţie, situate extra muros, reperate prin complexe descoperite atât la S de zidul de incintă sudic al cetăţii bizantine (mormintele descoperite pe str. Căminului Cultural în 1980-198119 şi 199920), cât şi în apropierea zidului de incintă estic (mormintele descoperite în 1982 pe str. Şcolii21), precum şi în imediata proximitate a fortificaţiei bizantine22.
Totodată, în 2005, s-a continuatprocesul de conservare a materialului lemnos descoperit pe proprietatea Adrian Petre în campania 200323,prin practicarea de tratamente în soluţie de polietilenglicol (PEG 4000) – a doua etapă - pentru o parte din elementele constructive din lemn aparţinând celei de-a doua faze ocupaţionale cercetate.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Pentru sinteza cercetărilor vezi Oana Damian, C. Andonie, M. Vasile, Peuce 14, 2003, p. 237-266.
2. CCA 2000, p. 67-68.
3. La 2,3 m distanţă de limita estică degajată a zidului instalaţiei portuare, au fost trasate în 2002 trei secţiuni, numerotate în continuarea celor din campaniile trecute, S 6, S 7 şi S 8, orientate N-S, cu dimensiunile de 10 x 2 m, cu martori de pământ laţi de 2 m între ele. În campania 2004, s-a continuat cercetarea în cadrul S 6 şi a fost desfiinţat martorul dintre S 7 şi S 8, pentru ca în campania 2005 accentul să cadă asupra continuării cercetărilor în zona reprezentată de suprafaţa formată din S 7 – martorul S 7 - S8 – S 8 şi asupra desfiinţării martorului stratigrafic dintre S 6 şi S 7.
4. CCA 2000, p. 67-68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p. 216-217; CCA 2003, p. 213-214; CCA 2005, p. 245-246..
5. CCA 2001, p. 164.
6. CCA 2000, p. 67-68; CCA 2001, p. 164; CCA 2002, p. 216-217; CCA 2003, p. 213-214; CCA 2005, p. 245-246.
7. Oana Damian, SCIVA 44, 1993, 1, p. 81-113. Mormintelor publicate li se adaugă încă 10 descoperite în campania 1998.
8. Pentru cercetarea terenului în vederea amenajării unui bazin vidanjabil, s-a practicat o casetă cu dimensiunile de 2,20 x 1,80 m, în care s-a coborât până la atingerea pământului steril din punct de vedere arheologic, la adâncimea de 2,80 m.
9. CCA 1998, p. 46.
10. Prezentarea proprietăţilor a fost făcută de la zidul de incintă bizantin spre V.
11. Cercetarea în august 2005 a unei zone afectate de extinderea unei construcţii cu funcţiune deanexă gospodărească şi realizarea unui bazin vidanjabil pe terenul aflat în proprietatea domnului Radu Alexandru Hanganu a impus practicarea a două casete, orientate E-V, C 1, cu dimensiunile de 1,80 x 1,80 m, şi C 2, cu dimensiunile de 3,30 x 2,20 m, în care s-a coborât până la -2,20 -2,40 m.
12. Cercetarea în august 2005 a zonei afectate de construirea unei locuinţe P + 1 şi a unui bazin vidanjabil pe terenul aflat în proprietatea domnului Daniel Paraschiv a determinat practicarea unei secţiuni, orientate E-V, cu dimensiunile de 10,30 x 2 m, şi a unei casete, orientată E-V, cu dimensiunile de 3,60 x 3,20 m, în care s-a coborât până la -1,80 -2 m.
13. Construirea unui spaţiu comercial, cu bar şi locuinţă la etaj, pe terenul aflat în proprietatea S.C. Soliana S.R.L. (Spiridon Ene) a impus cercetarea în iunie 2005 a zonei afectate de viitoarea investiţie prin intermediul a trei secţiuni, orientate E - V, cu dimensiunile de: S 1 = 12,80 x 2 m, S 2 = 12,80 x 3 m, S 3 = 12,80 x 2 m, şi o casetă 2 x 2 m, în care s-a coborât până la -1,60 -1,70 m.
14. CCA 2003, p. 215-216.
15. Necesitatea amenajării unui bazin vidanjabil a impus cercetarea zonei în august 2005 prin intermediul unei casete cu dimensiunile de 2 x 2 m, în care s-a coborât până la adâncimea de 3,30 m.
16. Despre acest tronson din zidul de incintă cu turn şi elementele de fortificaţie suprapuse vezi Silvia Baraschi, N. Moghior, SMMIM 17-18, 1984-1985, p. 147-149; CCA 1997, p. 62; CCA 1994, p. 42; C Andonie, Revista MMN, Supliment, 1, 1995, p. 16-17; CCA 1996, p. 81-82.
17. Cercetări inedite efectuate în 1983 de un colectiv arheologic compus din Silvia Baraschi, N. Moghior, Gh. Mănucu Adameşteanu.
18. Cercetările determinate de construirea unei locuinţe şi de amenajarea unui bazin vidanjabil pe proprietatea Ducica s-au realizat în iunie-iulie 2005 prin intermediul a două secţiuni, S 1 şi S 2, orientate E-V, cu dimensiunile de 8,60 x 2 m, al unei suprafeţe, cu dimensiunile de 6,70 x 5,70 m şi al unei casete, cudimensiunile 2 x 2 m.
19. Gh. Mănucu Adameşteanu, MCA 1983, p. 470-472; Gh. Mănucu-Adameşteanu, Peuce 9, 1984, p. 364; Silvia Baraschi, N. Moghior, SMMIM 16, 1983, p. 138; Silvia Baraschi, N. Moghior, SMMIM 17-18, 1984–1985, p. 149; Gh. Mănucu-Adameşteanu, Mihaela Mănucu-Adameşteanu, MCA 1986, p. 211-212, 214; Gh. Mănucu-Adameşteanu, Peuce 10, 1991, p. 516; Gh. Mănucu-Adameşteanu, Arheologia Medievală 2, 1998, p. 82.
20. CCA 2000, p. 68, nr. 94.
21. Silvia Baraschi, N. Moghior, SMMIM16, 1983, p. 137-139; Silvia Baraschi, N. Moghior, SMMIM 17-18, 1984-1985, p. 149.
22. Vezi n. 17.
23. CCA 2004, p. 218-219.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu