Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Olteni | Comuna: Bodoc | Judeţ: Covasna | Punct: Cariera de nisip/Tag | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Preistorie;
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI)
Perioade
Preistorie;
Protoistorie;
La Tène timpuriu;
Neolitic;
Neolitic târziu;
Epoca post-romană;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
La Tène;
La Tène mijlociu;
Epoca antică
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Descoperire funerară;
Mormânt izolat;
Descoperire izolată;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Covasna
Localitate   Olteni
Comuna   Bodoc
Punct
Cariera de nisip/Tag
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kavruk Valerii responsabil Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cod RAN    63919.03
Raport În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de către firma DOMARKT la marginea de S a satului Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna, au fost descoperite două situri arheologice. Primul dintre acestea (Situl A) ocupa terasa înaltă din dreapta Oltului şi se întindea spre S pe lungime de circa 800 m, pe o fâşie de teren lată de 80 – 200 m limitată din V de DN 12 iar din E de calea ferată Braşov – Miercurea-Ciuc. Cel de-al doilea sit (Situl B) se află la V de DN 12 în faţa sectorului nordic al sitului A, la marginea de S a unei cariere de nisip abandonate. Situl B cuprinde suprafaţa de circa 60 x 80 m. Ambele situri au fost afectate, situl A, în partea sa sudică – de exploatările mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Braşov – Miercurea-Ciuc, situl B a fost puternic afectat de vechea carieră de nisip şi de DN 12.
În anii 2001 – 2005, conform unui contract de eliberare a terenului de sarcină arheologică încheiat între SC DOMARKT SRL şi MCR, ambele situri au făcut obiectul unor săpături arheologice preventive. Cercetările efectuate în 2001 – 2005 pe suprafaţa de circa 15.000 mp în cadrul sitului A şi respectiv 220 mp în cadrul sitului B, au scos la iveală 410 complexe arheologice datând din neolitic, epoca bronzului, laten dacic şi perioada post-romană1.
Ambele se află în valea Oltului, la 10 km N de mun. Sfântu Gheorghe, de ambele părţi ale DN-12, Braşov – Miercurea Ciuc. Pe partea stângă a Oltului sunt situaţi Munţii Bodoc, ce au altitudini cuprinse între 800 şi 1200 m.
Situl A, a fost descoperit de Valeriu Cavruc. Situl B a fost descoperit de Dan Buzea. Săpăturile de salvare au fost efectuate în perioada 2001–2005.
Principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost eliberarea de sarcină arheologică a terenului în vederea exploatării nisipului pentru construcţii. În acest sens, s-au efectuat săpături arheologice pe suprafeţe mari, urmărindu-se cercetarea startului de cultură şi a complexelor arheologice.
Situl A
Cercetările arheologice din campania 2005 s-au desfăşurat în zona carourilor A-O/35- 40; I-VII/35 – 40; A’- P’/29 – 40; P’- W’/35 – 40 pe o suprafaţă de 1.584 m2. Au fost cercetate 42 gropi şi o locuinţă.
Vestigiile culturii Noua. Au fost cercetate 12 gropi aparţinând culturii Noua: Gr. 357, Gr. 358, Gr. 380, Gr. 363, Gr. 366, Gr. 381, Gr. 383, Gr. 385, Gr. 377, Gr. 378, Gr. 390 şi Gr. 393. Ele au fost surprinse la nivelul solului steril, la adâncimea cuprinsă între 0,4 – 0,6 m. De cele mai multe ori au forma de clopot, cu diametrul la gură între 0,60 şi 1,40 m.
Umplutura gropilor constă de cele mai multe ori din pământ negru pigmentat cu resturi de lemn şi lut ars în partea superioară, mai adânc umplutura devenea mai tasată, iar spre fund – nisipoasă; aproape de fund apărea stratul de cenuşă gros de până la cca. 0,2 m. Adâncimea maximă a gropilor era de 1,8–1,9 m, de la suprafaţa terenului actual. Materialul arheologic descoperit în umplutura acestor gropi este format din fragmente de vase ceramice, obiecte din lut ars, piatră, os, corn şi bronz caracteristice culturii Noua. În unele gropi au fost descoperite aglomerări de fragmente ale unor recipiente de dimensiuni foarte mari cu pereţii groşi care, după toate probabilităţile, au fost folosite pentru evaporarea sării (în apropierea aşezării există un izvor de apă sărată).
Complexe din Latene-ul dacic, sec. V-III a.Chr.
Locuinţa 9 a fost descoperită în carourile R’-T’/37-40, la adâncimea de 0,35–0,4 m de la suprafaţa terenului. Partea păstrată a locuinţei a fost adâncită în solul steril (lut galben). Ea avea forma aproximativ ovală (6,5 x 4,3 m), pereţii verticali şi fundul orizontal şi drept. Locuinţa a fost adâncită în solul steril până la adâncimea de 0,55 – 0,65 m de la suprafaţa terenului actual. În jurul gropii locuinţei, în solul steril, au fost identificate 4 gropi de stâlp care, după toate probabilităţile, sprijineau pereţii părţii de sus a locuinţei. În mijlocul locuinţei a fost identificată o altă groapă de stâlp. Pe fundul locuinţei, pe axul lung al acesteia, se aflau două vetre, ambele formate din lipitura de lut în amestec cu nisip aplicate direct pe sol şi având forme ovale. Prima, cea din colţul nord-vestic, vatra 1 (0,4 x 0,3 m), s-a păstrat fragmentar şi avea suprafaţa netezită , cea de-a doua, vatra 2, (0,9 x 0,6 m), se afla în centrul locuinţei uşor adâncit (cu cca. 0,1 m) şi avea suprafaţă bine netezită.
Umplutura gropii locuinţei a fost formată din pământ de culoare brun-negricioasă, pigmentat cu fragmente de lemn şi lut ars, acestea din urmă reprezentând probabil resturi ale părţii construcţiei de deasupra terenului. Având în vedere că în perimetrul şi alături de groapa locuinţei nu au fost descoperite resturi în situ ale unei construcţii de suprafaţă, iar groapa locuinţei a fost puţin adâncă, admitem că partea sa superioară a fost construită din materiale perisabile (lemn, paie etc.) şi a fost lutuită.
În partea superioară a umpluturii complexului au fost descoperite mai multe vase ceramice sparte, fragmente ceramice izolate, fusaiole şi pietre neprelucrate.
Dintre vasele ceramice descoperite în locuinţă menţionăm următoarele:
Pahar (H = 52 mm). A fost lucrat din argilă în amestec cu nisip fin şi modelat manual, bine netezit, ars oxidant, de formă bitronconică cu gura dreaptă, gâtul scurt, corpul bitronconic şi fundul plat. Nr.inv. 12579.
Borcan (H = 95 mm). A fost lucrat din argilă în amestec cu pietricele şi modelat cu mână având exteriorul uşor netezit. Are forma cilindrică cu pereţii uşor bombaţi, fundul plat, buza dreaptă uşor invazată cu marginea rotunjită. Sub gură a fost ornamentat cu un şir orizontal de proeminenţe alungite, iar în zona diametrului maxim a fost aplicat un buton tronconic. Ars oxidant. În urma arderii secundare, o mică parte din buză a fost deformată. Nr. inv. 12583.
Cană (H = 138 mm). A fost lucrată din argilă în amestec cu pietricele şi cioburi pisate, modelată manual, cu ambele feţe bine netezite. Are corpul bitronconic şi fundul plat, gâtul îngust şi înalt, buza uşor evazată cu marginea rotunjită. De marginea buzei şi zona diametrului maxim a corpului este prinsă o toartă în bandă, verticală supraînălţată. Cana a fost arsă oxidant. Nr. inv. 12584.
Castron (H păstrată = 135 mm). A fost descoperit în partea sud-vestică a umpluturii locuinţei. Lucrat din argilă în amestec cu pietricele, modelat cu mâna, bine netezit. Corpul este format din partea inferioară tronconică şi partea superioară cilindrică, la îmbinarea dintre acestea formându-se o muchie. De partea superioară a castronului este prinsă o toartă orizontală, relativ dreptunghiulară în secţiune. S-a păstrat în proporţie de 30 – 40%. Castronul a fost ars oxidant. Nr. inv. 12593.
Oală (H păstrată = 145 mm) puternic fragmentată (se afla în curs de restaurare în momentul redactării acestui material). A fost lucrată din argilă în amestec cu nisip fin, modelată cu mâna şi bine netezită. S-a păstrat doar jumătatea superioară a recipientului. Vasul pare să fi avut corpul bitronconic şi buza verticală înaltă cu marginea tăiată orizontal. În partea superioară păstrează urme de ardere secundară, o parte din buză fiind deformată. Nr. inv. 12592.
Pahar-borcan (H = 117 mm). Lucrat din argilă în amestec cu cioburi pisate şi modelat cu mâna. Are corpul bombat, fundul plat şi buza înclinată spre interior. Suprafaţa bine netezită şi arderea oxidantă. Nr. inv. 12582.
Oală (H = 155 mm). Lucrată din argilă în amestec cu pietricele şi nisip fin, modelată cu mâna. S-a păstrat circa 70% din recipient. Are corp globular, fund plat, gât cilindric înalt, buza uşor evazată cu marginea subţiată şi rotunjită. De gât şi corp au fost prinse două toarte verticale, rectangulare în secţiune. Suprafaţa bine netezită. Arderea oxidantă. Nr. inv. 12594.
Borcan (H = 130 mm). Lucrat din lut în amestec cu pietricele, modelat cu mâna, are exteriorul aspru. Recipientul are forma aproximativ cilindrică cu pereţii uşor arcuiţi spre exterior. Sub buză verticală, vasul a fost ornamentat cu un brâu alveolar care, în cel puţin două locuri, este întrerupt de proeminenţe semicirculare dispuse orizontal. Nr. inv. 12637.
În partea sudică a umpluturii gropii locuinţei au fost descoperite câteva fusaiole.
În partea sa sudică, locuinţa a secţionat două gropi aparţinând culturii Noua: Gr. 363 şi Gr. 366. La rându-i, groapa locuinţei a fost perforată în partea sa sud-estică de o groapă din perioada post-romană (Gr. 365).
Complexe din perioada post-romană, Sec. IV. Au fost cercetate 8 gropi menajere: Gr. 356, Gr. 359, Gr. 360, Gr. 361, Gr. 365, Gr. 382, Gr. 369 şi Gr. 392.
Gropile cercetate au avut forma de sac, cu gura circulară sau ovală, pereţii verticali sau arcuiţi, fundul sferic sau orizontal. Gropile sunt adâncite între 0,30–2,60 m, în solul steril. Umplutura a fost compusă din pământ negru, rareori brun, tasat şi greu de excavat, în amestec cu resturi de lemn şi lut ars. Inventarul gropilor este reprezentat de ceramică lucrată cu mâna şi la roată, pietre prelucrate, râşniţe, gresii, piese din os, sticlă, fier şi oase de animale.
Complexe care nu au putut fi încadrate. 22 de gropi menajere (Gr. 351, Gr. 352, Gr. 353, Gr. 354, Gr. 355, Gr. 362, Gr. 384, Gr. 386, Gr. 364, Gr. 367, Gr. 368, Gr. 370, Gr. 371, Gr. 372, Gr. 373, Gr. 374, Gr. 375, Gr. 376, Gr. 379, Gr. 387, Gr. 389 şi Gr. 391) fie din cauza inventarului atipic fie în lipsa oricăror elemente de datare, nu au putut fi încadrate. Ele aveau gura circulară sau ovală, pereţii verticali, oblici sau arcuiţi, fundul orizontal sau sferic. Umplutura lor a fost formată din pământ negru-maroniu tasat, mai rar nisipos, în amestec cu resturi mici de lemn carbonizat şi lut ars.
Situl B
În urma cercetărilor anterioare aici s-au descoperit materiale arheologice ce datează din perioada neolitică caracteristică culturilor Boian, Precucuteni şi Ceramicii Liniare cu note muzicale. În anul 2005 în situl B a fost cercetată suprafaţă de 220 m2.
Stratul neolitic era gros de 0,2 şi 0,8 m. La nivelul solului steril a fost depistat parţial conturul unui complex neolitic (?) de dimensiuni neobişnuit de mari având umplutura formată din pământ negru pigmentat cu resturi de lemn ars. În mijlocul acestui complex se observa o aglomerare de bolovani de piatră în amestec cu fragmente ceramice de factura neolitică. Partea nordică a acestui complex complex a fost secţionată groapa unui mormânt dacic (M.1).
M. 1. Descoperit în c. I-H/4-5. Groapa funerară avea formă dreptunghiulară cu colţuri rotunjite (3 x 1 m, adâncimea 0,7 m de la nivelul terenului actual). Pereţii coborau oblic spre fundul orizontal. Umplutura gropii era formată din pământ galben tasat în amestec cu pietricele. De-a lungul pereţilor lungi ale gropii se observau urmele unor bârne de lemn carbonizate in situ. Bârnele aveau grosimi între 0,25–0,35 m. La adâncimea de 0,7 m, aproximativ în mijlocul complexului, 0,2–0,3 m deasupra fundului, au fost descoperite resturi de oase umane calcinate, probabil ale unui copil. Oasele au fost împrăştiate pe suprafaţa de circa 1 mp. În jurul lor se afla un sol galben nisipos, cu puţine resturi de lemn ars. După ce groapa funerară a fost golită, pe fundul ei s-au observat două gropi de stâlp. Prima dintre acestea, gr. 1, a fost descoperită în partea nordică a gropii, ea avea gura circulară, pereţii oblici coborând spre fundul sferic. Cealaltă groapă de stâlp (gr. 2) a fost descoperită în partea sudică a gropii funerare. Ea avea gura circulară şi pereţii oblici coborând spre fundul sferic. Umplutura gropilor de stâlp era formată din sol nisipos de culoare brun-gălbuie.
În partea sudică a gropii funerare, la adâncimea de 0,65 m de la suprafaţa terenului actual, deasupra uneia dintre gropile de stâlp (gr. 2) a fost descoperită o strachină ceramică întreagă (cu gura în sus). Sub aceasta se aflau fragmente de la un alt vas a cărui formă nu a putut fi reconstituită. Pe latura vestică a gropii se afla un fund de oală păstrat fragmentar, iar în partea nord-vestică au fost descoperite fragmente dintr-un vas mare de provizii.
Strachină (H = 75 mm). Lucrată din argilă în amestec cu nisip cu bobul mare şi pietricele. A fost modelată cu mâna. Are fundul în forma de picior scurt cu marginea inelară („inelul” fundului fiind puternic tocit în urma utilizării). Corpul strachinei are forma tronconică, larg deschis. Partea superioară a strachinei are pereţii verticali puţin înalţi având marginea tăiată oblic spre interior. În partea superioară, sub marginea, pe laturile opuse, au fost aplicate două proeminenţe - „apucătoare”, ale căror capete au fost rupte în vechime. La jumătatea distanţei dintre aceste proeminenţe, în puncte opuse, de la marginea gurii până la partea superioară a corpului, sunt aplicate două grupuri din câte trei linii oblice în relief. Ambele feţe ale strachinei au fost acoperite cu angobă şi bine netezite. De remarcat că cele mai intense urme de folosire a strachinei se observă pe exteriorul şi interiorul fundului. Aici angobă a fost distrusă prin frecare, astfel încât se observă interiorul pastei cu degresanţi. În urma arderii reductante şi uniforme, strachina a căpătat culoarea neagră pe ambele feţe şi cenuşie în spărtură. Nr. inv. 12718.
Sub strachină au fost descoperite fragmente de pereţi ale unui vas lucrat din argilă în amestec cu pietricele, modelat cu mâna, ars oxidant, slab netezit. Nu s-a putut reconstitui forma.
Oală (fragmente) (H păstrată = 50 mm). Au fost descoperite la cca. 0,5 m N faţă de primele două vase. Vasul a fost lucrat din argilă în amestec cu nisip, pietricele şi cioburi pisate. Modelat cu mâna. S-au găsit doar trei fragmente din partea inferioară: fundul plat cu marginea uşor ieşită în exterior şi partea inferioară a corpului lărgindu-se spre sus. Vasul a fost ars oxidant, Nr. inv. 12734.
Vas cu corp bombat (fragmentat) (H păstrată = 226 mm). A fost descoperit în partea nord-vestică a gropii. Lucrat din argilă în amestec cu nisip, pietricele, cioburi pisate şi resturi vegetale, modelat cu mâna. Partea superioară lipseşte din vechime. Partea întregibilă are forma tronconică cu pereţii arcuiţi. S-a observat că vasul a fost folosit şi după ce partea superioară s-a spart: spărtura orizontală a fost în mod intenţionat îndreptată şi netezită. În zona diametrului maxim a recipientului au fost aplicate două „apucătoare” semicirculare având la ambele capete laterale câte o mică proeminenţă. Exteriorul recipientului a fost bine netezit, iar interiorul este aspru. Ars reductant. Nr. inv. 12741.
Din suprafaţa cercetată în Situl B, au fost descoperite materiale ceramice atribuite culturilor Precucuteni I, Boian – Giuleşti precum şi a Ceramicii Liniare cu note muzicale. Ceramica de tip Precucuteni I păstrează toate caracteristicile acestei faze, însă prezintă şi elemente decorative de tip Boian. Din câte s-a putut constata, aşezarea a fost distrusă în mare parte datorită lucrărilor de exploatare a nisipului, resturile de cultură materială păstrându-se pe o suprafaţă redusă, de aproximativ 80 x 60 m. La adâncimea de 0,8–1 m de la suprafaţa actuală a terenului, pe suprafaţa de 4 mp au fost descoperite urmele unei construcţii din piatră ce va fi cercetată anul viitor.
Cultura Noua. Descoperirile aparţinând culturii Noua de la Olteni Sud „Cariera de Nisip”, au analogii în aşezarea de la Zoltan cercetată în anii 1996–2000, fiind una dintre cele mai amplu cercetate staţiuni ale epocii bronzului din Transilvania, şi cel mai reprezentativ pentru cultura Noua în această provincie. Prin suprafaţa foarte mare, numărul complexelor cercetate, situl de la Olteni Sud „Cariera de nisip” este unul dintre cele mai importante aparţinând culturii Noua.
Latene-ul dacic din sec. V-III a.Chr. Este evident că se atestă existenţa unei comunităţi dacice în zonă, întrucât s-au descoperit toate categorii de vestigii caracteristice: locuinţă, trei gropi cu diverse utilităţi şi un mormânt. Dacă avem în vedere puţinele vestigii dacice descoperite, în comparaţie cu suprafaţa mare săpată, probabil avem de a face cu răzleţe gospodării răsfirate.
Cercetările au permis câteva observaţii privind modul de construcţie a locuinţei, a materialelor folosite şi a instalaţiilor de încălzit. Trebuie semnalată varietatea tipurilor de vase descoperite, ce acoperă o gamă largă din necesităţile unei familii.
Mormântul descoperit la cca. 300 m de celelalte complexe este, deocamdată, o descoperire singulară în Transilvania, mai ales prin modul de amenajare. Este, indubitabil, un mormânt dacic, întrucât are trăsăturile de rit, ritualuri şi inventar caracteristice: este în apropierea unor complexe dacice, este incineraţie în groapă, toate vasele sunt tipic autohtone.
Deşi s-a descoperit doar o locuinţă şi trei gropi, este de remarcat numărul mare al vaselor ceramice şi varietatea lor tipologică: vase de provizii, borcane şi vase tronconice, castroane şi străchini, văscioare, oale şi căni, toate modelate cu mâna. Decorul nu este prea variat, el rezumându-se la brâuri, alveolare sau nu, caneluri, proeminenţe ondulate, incizii; pentru manevrarea recipientelor, în funcţie de tip, s-au aplicat proeminenţe, butoni ori toarte. Este de semnalat prezenţa unor castroane de tip lekané ori a cănilor ce imită forme greceşti, recipiente tipice zonei Dunării de Jos. În ansamblu, sunt forme de vase caracteristice sec. V-III a.Chr, întâlnite atât în zona extracarpatică, cât şi intracarpatică.
Vasele ceramice, toate modelate cu mâna, aparţin unor tipuri cu o datare largă, anume sec. V-III a. Chr. Dacă avem în vedere şi brăţara descoperită într-o groapă în anul 2004 alături de fragmente de vase similare cu celelalte tipuri de recipiente descoperite aici, atunci complexele de aici pot fi datate, cel mai probabil, în sec. IV a.Chr.
Deşi s-au descoperit, deocamdată, puţine vestigii, importanţa lor este deosebită. Este cert faptul că sunt complexe ce au aparţinut unei comunităţi autohtone, dacice. Inventarul tipic dacic şi lipsa oricăror piese celtice sunt argumente serioase în acest sens. Aşa după cum se cunoaşte, vestigiile celtice se concentrează în anumite zone, în depresiunile din sud-estul Transilvaniei lipsind aşezările şi necropolele, ele concentrându-se în zona Bistriţei.
Locuirea post-romană aproximativ sec. IV - V. La Olteni Sud – Cariera de Nisip, s-au descoperit locuinţe de formă patrulateră (Loc. 3, 4, 5, 6 şi 7) sau ovală (Loc. 1, 2, 8). Suprafaţa acestora nu depăşeşte 20 – 25 m2. Majoritatea locuinţelor descoperite la Olteni, aveau vetre de încălzit în interior.
Ceramica descoperită în umplutura locuinţelor şi a gropilor menajere este modelată la roată şi cu mâna. Ceramica făcută la roată include două categorii: vase de categorie fină, de cele mai multe ori de culoare cenuşie, gălbuie şi rareori cărămizie şi neagră, este bine arsă, vasele având pereţii uniformi şi uneori lustruiţi; ceramică zgrunţuroasă, cu mult nisip şi pietricele în compoziţie, întâlnită la vasele mari de provizii; acestei categorii îi aparţin şi vasele mari de provizii, cu marginile în forma de T, decorate uneori cu benzi de linii drepte şi vălurite, aşa-numitele Krausengefässe. Ceramica modelată cu mâna este lucrată din pastă în amestec cu mult nisip şi pietricele, arsă mai prost, iar în cele mai multe cazuri, în gropi, ea a fost arsă secundar; cele mai caracteristice forme sunt vase-borcan, ornamentate cu benzi de linii incizate dispuse în valuri şi la ceştile tronconice rareori decorate cu brâuri alveolare şi împunsături.
În ceea ce priveşte locuirea din perioada post – romană, descoperirile sunt similare, într-o anumită măsură, cu cele ale culturii Sântana de Mureş – Cerneahov, însă există şi o serie de elemente ce nu sunt caracteristice acesteia. Încadrarea culturală a acestor vestigii este încă sub semnul întrebării.
Rezumat
English Abstract Two archaeological sites were discovered in 2000 south of the Olteni village, Bodoc parish, Covasna county. Site A is situated between the National Road 12 and the railway Sfântu Gheorghe – Miercurea-Ciuc. Within this site the excavations carried out during 2001 – 2005 uncovered the Bronze Age (the Noua culture), Dacian (about 5th – 3rd centuries BC) and the post-Roman period (about 4th – 5th centuries AD) material. Site B is situated about 300 m west from site A. The excavations carried out within this site revealed the Neolithic settlement and a Dacian grave. In 2005, within site A we uncovered 12 storage Bronze Age pits (with pottery characteristic of the Noua culture), the Dacian house (with the pottery characteristic of the 5th – 3rd centuries BC), eight post-Roman period storage pits (with the pottery dating to the 4th – 5th centuries AD), as well as 22 pits without dating elements. The excavations carried out within site B uncovered the pottery characteristic of the Boian, Precucuteni 1 and Bandkeramik cultures, which were found throughout the site without a certain stratigraphical context. Within the site, the outline of the Neolithic sunken-floored building with the agglomeration of stones inside was also detected. The Neolithic house was perforated by the Dacian (5th – 3rd centuries BC) grave. The grave pit was rectangular-shaped, its walls were flanked with wooden trunks horizontally placed, strongly burned. Two post-pits were excavated in the bottom of the grave pit. Inside the grave pit, in its central part, next to the bottom, burned human bones (child?) were found. Next to the human burned bones, a whole pot was found. In different parts of the grave pit, the sherds from other three vessels (which could not be restored) were found. So far, it is the first Dacian grave of this type discovered in the entire Transylvania. The excavations will be continued in 2006.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu