Situl, aflat pe un promontoriu de formă ovală cu înălţimea absolută de 534 m, are latura de E abruptă, pe laturile de N şi, probabil, pe cea de S, s-au amenajat două terase, iar pe latura dinspre V, uşor accesibilă, a fost mai puternic fortificată. Pe această înălţime, care conferea o bună protecţie naturală şi o excelentă vizibilitate spre câmpie, s-au descoperit vestigii din eneolitic (Cucuteni B şi Cernavoda... Ic), din epoca bronzului (cultura Monteoru), din sec. IV-III a.Chr. (doar câteva complexe), însă cele mai impresionante vestigii cercetate datează din sec. I a.Chr. - I p.Chr, când aici a existat o incintă sacră înconjurată de un zid din piatră. În campania din 2004 s-a continuat cercetarea în suprafeţele S7, S10, S11, S12, S13, S14, S15, S18, S20, S21 şi, în plus, s-au trasat alte două suprafeţe, S23 şi S24. Fortificaţia. În această campanie s-a continuat cercetarea laturii de NV a fortificaţiei, în suprafeţele 10 şi 7. De asemenea, s-au trasat alte două noi suprafeţe: S23, în continuare la S18, pe o lăţime de 2 m şi o lungime de 5 m, iar a doua suprafaţă, S24, cu dimensiunile de 2 x 22 m, a fost începută pe latura de SV, în porţiunea cea mai înaltă a dărâmăturii fortificaţiei. Pe latura de NV existenţa celor două faze de construcţie a fost confirmată atât în S10, cât şi în S23. Din prima fază de fortificare nu s-au păstrat, în zonele cercetate, decât fundaţia, ea fiind suprapusă, doar parţial, spre interior, de fundaţia celei de-a două faze a zidului. Din paramentul interior a ultimei faze s-au păstrat 2-3 rânduri de asize, identificate pe o lungime de 7 m în malurile suprafeţelor S7 şi S9. Cele două faze de construcţie sunt separate de un strat de pământ albicios, bogat în bucăţele mici sau chiar praf de calcar, rezultat în urma amenajării fortificaţiei. Cercetarea laturii de NV nu este încheiată, astfel că avem doar date preliminare privind structura, raportul dintre cele două faze şi raportul dintre fortificaţie şi incintă. Pe latura de SV, săpătura s-a oprit pe primul şi singurul rând de asize păstrat, care formau două paramente pe o lăţime de aproximativ 1,80 m. Date noi privind structura fortificaţiei în această zonă le vom putea avea cu prilejul cercetărilor din campaniile viitoare. Fundaţia observată în unele zone cercetate pare destul de fragilă pentru a fi susţinut un zid impresionant, astfel că doar cercetările viitoare vor putea lămuri în ce măsură fortificaţia ce a înconjurat incinta a avut realmente un rol de apărare ori doar de delimitare a acesteia. Stratigrafia. Anul acesta s-a atins baza stratului de cultură doar în Suprafaţa S20, stratigrafia fiind uşor diferită faţă de cea constatată în S6 şi S9. Astfel, în S20, între (0–0,30 m) există un strat negru-măzărat cu material arheologic de factură dacică, între (0,30–0,60/0,80 m) un strat cenuşiu ce conţine complexele de tip moviliţă şi vetrele, plus cantităţi mari cu materiale arheologice de factură dacică, iar între (60/0,80–0,90/1,10 m) un pământ castaniu-cenuşiu, compact, pigmentat cu lipitură arsă şi cărbune, ce conţine materiale arheologice monteorene. În această suprafaţă nu a fost identificat un nivel de cultură eneolitic. Sterilul arheologic este reprezentat de o argilă galbenă, pe alocuri roşiatică, şi de stânca nativă. Complexe. În această campanie s-a continuat cercetarea unor complexe din epoca geto-dacică (sec. I a.Chr. – I p.Chr.), descoperite în campaniile anterioare: 3 complexe de tip moviliţă cu ring la bază (C37 şi C50, din S 7 şi C75, din S18, precum şi 4 gropi (complexele 74, 78, 85 şi 90). De asemenea, în această campanie au fost descoperite şi cercetate, total sau parţial, 15 complexe, după cum urmează: a) 8 geto-dacice – 6 din sec. I a.Chr. – I p.Chr. (3 complexe de tip moviliţă cu ring de pietre la bază, o vatră, o groapă şi o aglomerare de vase sparte şi lipitură) şi două din sec. IV – III a.Chr); b) 7 aparţinând epocii bronzului (6 vetre şi o groapă). Complexe geto-dacice. Complexele 37 şi 50, din S 7, cercetate integral, au fost depuneri cu ring la bază, ce stăteau pe un nivel situat la -0,80 m, nivel la care se află şi partea superioară a depunerii rezultate în urma amenajării zidului celei de a doua faze de fortificare. Materialul descoperit în cele două complexe se datează, cel mai târziu, la sfârşitul sec. I a.Chr. (în C50 s-a descoperit o cană aproape întreagă, lucrată la mână, de formă bitronconică şi suprafaţa acoperită cu o angobă neagră lustruită). Complexul 75, identificat încă din campania 2003, se prezenta ca o aglomerare de pietre cu diametrul de 1,80 m la bază şi o înălţime cuprinsă între 0,35/0,40-0,60 m; în interiorul lui s-au descoperit, pe lângă foarte multe fragmente ceramice, unele de la vase parţial întregibile, câteva bucăţi de lipitură şi o vatră depusă (cercetarea acestui complex nu s-a încheiat). Gropile 74 şi 90, din S 20, au fost epuizate, în timp ce gropile 78, din S15, şi 85, din S13, toate dacice, sunt încă în cercetare; materialul din cele 4 gropi este comun, constând din fragmente ceramice mărunte, oase de animale, câteva bucăţi de lipitură şi foarte multe pietre. În această campanie au fost cercetate 3 noi depuneri cu ring la bază, fără a fi, însă, epuizate. Cel mai bine păstrat este Complexul 102, din S 21, cu un diametru de 0,80 m, situat la – 0,20 m, încă necercetat în întregime. Celelalte două complexe, C98 şi C104, au fost serios deranjate de amenajările ulterioare. Complexul 98, din S7, a fost deranjat cu ocazia amenajării celei de a doua faze de fortificare, rămăşiţele lui întinzându-se pe o arie de 2,00 x 1,80 m, baza lui aflându-se la (-1,05–1,10 m). La cercetarea acestui complex a fost surprins nivelul albicios, în care era prezent calcarul rezultat din prelucrarea pietrei, depunere ce acoperea o parte din pietrele acestui complex, dar nu mergea mai jos de baza acestuia. Materialul ceramic este abundent, remarcându-se partea superioară a unei amfore cu toartă bifidă, un fragment de bol cenuşiu, lucrat la roată şi partea superioară a unui vas de provizii aflat cu gura în jos. Alte două complexe cercetate integral sunt Groapa 94, din S13, şi Vatra 108, din S7. Groapa 94, cu un diametru între 1,30–1,50 m şi baza la -2,05 m, nu a livrat material semnificativ, fiind oarecum asemănătoare cu celelalte gropi cercetate. Vatra 108, amenajată pe un nivel situat la –1,15 m, avea un diametru de 0,70 m, fiind puternic afectată de amenajările ulterioare, probabil legate de fortificaţie În această campanie au fost descoperite alte două complexe, foarte interesante, datate în sec. IV–III a.Chr. Complexul 95 se prezenta sub forma unei alveolări, adânci de 0,30-0,35 m, cu un diametru de 1,50 x 1,30 m, în interiorul său găsindu-se mai multe fragmente provenind de la vase întregibile sau parţial întregibile, dintre care se remarcă o amforă şi un vas de tip lekané; aceste fragmente s-au descoperit deasupra, dar şi dedesubtul unui „pavaj” de pietre de diverse dimensiuni, unele cu aspect de dală, aşezate una lângă alta. Celălalt complex – C104, este asemănător, fiind deranjat de o groapă din perioada clasică, în interiorul acestuia găsindu-se un borcan spart in situ, alături de trei greutăţi piramidale din lut. De asemenea, în Groapa C60, cercetată parţial în campania din 2003, au fost descoperite alte 6 greutăţi piramidale. Inventarul, în marea lui majoritate descoperit în complexe, este bogat şi variat. În această campanie s-au descoperit aproape toate tipurile olăriei dacice din sec. II a.Chr. - I p.Chr, modelate cu mâna sau cu roata, arse oxidant sau inoxidant. Majoritatea materialului este fragmentar, dar sau găsit destul de multe vase întregibile sau parţial întregibile cum ar fi: borcane, vase de provizii, ceşti-opaiţ, fructiere, cupe cu picior, kantharoi, străchini, boluri, strecurători, capace etc., decorul fiind plastic, incizat, lustruit, pictat ori realizat în tipar. Din fier, bronz, argint, piatră, sticlă ori lut s-au găsit unelte şi ustensile (cuţite, râşniţe, cute, fusaiole şi rondele etc.), podoabe şi accesorii vestimentare (fibule, pandantive, mărgele etc.), arme (vârfuri de săgeţi), o monedă romană, scoabe, cuie, piroane, un dorn, o figurină antropomorfă, 9 greutăţi piramidale din lut, fragmente provenind de la vase din sticlă etc. Complexe din epoca bronzului. În această campanie au fost descoperite 6 vetre, cinci dintre ele de formă circulară, cu diametre cuprinse între 0,70–0,80 m, fiind amenajate pe pietre (C96) sau fragmente ceramice (C99). Doar o singură vatră avea o formă pătrată, cu latura de 0,95 m, amenajată pe un pat de vase sparte pe loc, dintre care se remarcă o ceaşcă decorată în manieră Monteoru Ic4/Ic3. S-a continuat cercetarea gropii 101, care tăia parţial vatra pătrată, şi a fost epuizat C92, un complex adâncit de mari dimensiuni, ce ar putea reprezenta o locuinţă; doar cercetări ulterioare, extinse spre NE, ar putea lămuri caracterul acestui complex.