.
Sibiu | Punct: Centrul istoric, str. Avram Iancu, nr. 1-3 | Anul: 2005
Anul:
2005
Epoca:
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală târzie
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate
Județ:
Sibiu
Localitate:
Sibiu
Comuna:
mun. Sibiu
Punct:
Centrul istoric, str. Avram Iancu, nr. 1-3
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Istrate Angel responsabil SC Damasus SRL Braşov
Urduzia Claudia SC Clio Consult SRL Sibiu
Cod RAN:
Raport:

Intervenţiile arheologice la intrarea din str. Avram Iancu spre Piaţa Mare au fost determinate de faptul că acest segment stradal urma să fie reabilitat, înlocuindu-se asfaltul existent cu un pavaj. Pentru aceasta a fost îndepărtat mecanic asfaltul şi patul acestuia (un strat cu o grosime de 0,35-0,40 m), după care s-au efectuat sondajele arheologice, cu scopul de a prospecta zona. Au fost realizate 2 secţiuni,... S 10 şi S 11, amplasate aproximativ în centrul suprafeţei ce urma să fie afectată de intervenţii, în faţa clădirii de la nr. 1 (magazinului Altex).
În paralel cu executarea sondajelor arheologice s-au realizat o parte din instalaţiile utilitare, sub supraveghere arheologică. În timpul lucrărilor, în paralel cu intervenţiile iniţiate de Primărie, în faţa casei cu nr. 3 au început lucrări de subzidire din iniţiativa proprietarului, care pe parcurs au fost de asemenea preluate de arheologi. Suprafaţa respectivă a primit numărul 13, fiind extinsă în mai multe etape până la clarificarea situaţiei. După încheierea sondajelor arheologice, pe suprafaţa străzii în dreptul numerelor 1-3 a fost continuată decaparea mecanică până la –0,60 -0,70 m, sub supraveghere arheologică, după care s-a realizat acelaşi tip de intervenţie ca şi în Piaţa Mare, turnându-se straturi succesive de balast şi pietriş, apoi un beton stabilizat pe care stă pavajul din piatră cubică. Lucrările s-au desfăşurat în lunile iulie şi august 2005.
Str. Avram Iancu nr. 1
Secţiunea 10 a fost trasată perpendicular pe intrarea în magazinul Altex, cu dimensiunile 7 x 2 m, iar secţiunea 11 a fost trasată perpendicular pe S 10, astfel încât laturile estice ale celor 2 sunt coliniare. Martorul dintre cele 2 este de 1 m, iar secţiunea 11 are dimensiunile 5 x 2 m.
Zona este deosebit de frământată de intervenţii moderne legate de montarea unor instalaţii sau de refacerea pasajului stradal.
Structuri zidite
O zidărie superficială a fost descoperită în colţul sud-vestic al secţiunii, realizată din bolovani de piatră legaţi cu un mortar nisipos extrem de friabil. Partea superioară a acestei structuri se află la –0,54 m, iar partea inferioară la –1,04 m. Cel mai probabil această structură a servit drept fundaţie pentru un stâlp de iluminat.
Amenajări stradale:
Prima amenajare a străzii pare să fie un strat de crengi şi scânduri, care au apărut pe suprafaţă la -1,20 -1,40 m.
Pavaj din piatră de râu surprins parţial la –1 m.
Pavaj din piatră de râu. A fost surprins fragmentar în capătul estic al secţiunii 10, aşezat pe o nivelare consistentă cu nisip amestecat cu pietricele. Partea superioară a pavajului se află la -0,52 m. Patul asfaltului a suprapus direct acest pavaj, probabil însă după o decapare prealabilă a suprafeţei.
Asfaltul a fost aşezat pe un pat cu o grosime de 0,40-0,50 m. În momentul începerii săpăturii suprafaţa era decapată complet.
Stratigrafia
Sondajele arheologice de pe str. Avram Iancu au fost trasate după îndepărtarea stratului de asfalt şi a patului acestuia, ceea ce a însemnat o coborâre medie a nivelului cu aproximativ 0,35-0,40 m.
În punctele cele mai adânci săpătura s-a oprit într-un nivel de lut negru amestecat cu fragmente de lemn, în care bălteşte apa, şi pe care l-am considerat ca fiind prima intervenţie medievală în această zonă. Partea superioară a acestui strat oscilează între –1,22 m W şi –2 m W, în funcţie de intervenţiile mai târzii din zonă. Materialul ceramic recoltat din această depunere pledează pentru o datare în sec. XIII. Este interesant faptul că pe o mare parte a suprafeţei acest strat este suprapus direct de intervenţiile recente de montare a unor conducte din fontă, la –0,80 m (medie) faţă de nivelul actual de călcare.
Următoarea depunere este destul de asemănătoare ca şi consistenţă, respectiv un strat de pământ negru amestecat cu pământ galben şi rare pietricele, reprezentând probabil o nivelare finală în procesul de asanare a terenului şi pregătire pentru locuire. La partea superioară a acestui strat au apărut mai multe crengi şi scânduri aşezate destul de regulat, fără să sugereze însă o poditură propriu-zisă.
Aceste depuneri sunt căpăcuite de o lentilă de nisip, cu partea superioară la –1,04 m W, care ar putea sugera un nivel de călcare medieval sau modern în zonă. Peste această cotă şi pe cea mai mare parte a suprafeţei avem de-a face cu depuneri contemporane, legate de montarea conductelor din fontă. Conductele, respectiv şapa din beton care le susţine şi protejează, sunt suprapuse de o umplutură recentă cu materiale amestecate, între care remarcăm fragmente de asfalt.
În capătul estic al secţiunii 10 peste stratul cu scânduri se regăseşte o nivelare consistentă cu nisip amestecat cu pietricele, care reprezintă patul unui pavaj din bolovani de râu. La partea superioară a acestuia s-a adâncit şanţul pentru montarea unei conducte din lemn.
Str. Avram Iancu nr. 3
Secţiunea 13 a debutat ca o săpătură îngustă în lungul faţadei casei de la nr. 3 (Altex megastore), realizată de proprietarul clădirii cu scopul de a reabilita fundaţiile. Pe măsură ce au început să apară vestigii arheologice, sectorul a fost preluat de specialişti şi s-a extins în mai multe etape până la dimensiunile 6,50 x 4,10 m. Săpătura s-a desfăşurat însă într-un ritm deosebit de alert, dat fiind faptul că fundaţiile clădirii au rămas dezvelite o perioadă destul de lungă de timp. Din acest motiv proprietarul nici nu a permis amplificarea investigaţiior arheologice, astfel că o mare parte a informaţiilor pe care le sintetizăm mai jos au fost de fapt înregistrate pe parcursul lucrărilor de reabilitare.
După ce suprafaţa respectivă a fost documentată, proprietarul a dispus demolarea aerisirilor pivniţei, s-au realizat o izolaţie, o subzidire şi s-au construit aerisiri noi. Pentru aceste lucrări săpătura în imediata apropiere a clădirii a trebuit să fie adâncită foarte mult, şi toate structurile vechi aflate în perimetrul respectiv au fost distruse.
Structuri zidite
Zid vechi
În săpătură a fost surprins un fragment de zid orientat NV-SE, cu partea superioară demolată neregulat la cote cuprinse între –1,03 m şi –2,04 m. O parte a zidului a fost demolată la construirea celor două fântâni, o altă parte este suprapusă de canalul boltit care merge spre pasajul de trecere spre Piaţa Mică. Din acest motiv nu am reuşit să îl delimităm pe lăţime, dar probabil că aceasta se situa între un minim de 1,50 m şi un maxim de 2 m.
Zidăria este realizată din bolovani foarte mari de piatră (dimensiuni maxime 0,80 x 0,45 m) legaţi cu un mortar foarte dur de culoare gri, cu multe granule de var. Rare fragmente de cărămidă apar în această structură cu scopul de a obtura goluri mărunte. Şanţul pentru construirea fundaţiei s-a adâncit în stratul de pământ negru de mlaştină. Talpa fundaţiei nu a fost identificată, săpătura oprindu-se la –2,28 m din cauza suprafeţei foarte mici. Informaţiile acumulate nu ne permit stabilirea funcţiunii acestei ruine şi nici datarea ei.
Fântâna veche (renascentistă)
Prima fântână construită pe acest amplasament a avut o formă circulară, cu diametrul interior de aproximativ 4,50 m şi ziduri groase de 0,35 m la nivelul vizibil. Infrastructura a fost realizată din zidărie (bolovani de piatră şi fragmente de cărămidă). Funcţionarea fântânii era asigurată prin conducte din lemn. În săpătură a fost surprins doar cercul din fier care susţinea o astfel de conductă.
Fântâna modernă
Fântâna pe care o numim modernă a avut o formă neregulată, pe care o putem apropia de un romb cu laturile interioare arcuite. A fost construită din cărămidă legată cu un mortar foarte dur, asemănător unui ciment. Structura nouă a fost în principiu construită în interiorul celei vechi, pereţii acesteia fiind cămăşuiţi cu zidăria din cărămidă. Pentru realizarea sistemului de aducţiune şi de scurgere a fost realizată o zidărie nouă, în exteriorul celei vechi. O parte dintre pietrele dislocate de la fântâna veche au fost refolosite. Partea decorativă a instalaţiei, greu de imaginat astăzi la adevărata ei amploare, pare să fi fost organizată în principal pe latura dinspre Piaţa Mare, acolo unde planul devine neregulat ataşându-se cel puţin două prelungiri.
Aducţiunea era rezolvată prin ţevi din fier. O astfel de ţeavă a fost surprinsă în partea nordică a săpăturii, la –2,27 m. Fântâna dispunea de un sistem de canale, dintre care au fost identificate cu precizie două, unul pe latura nordică şi celălalt pe latura sudică. Canalul de pe latura de N intra sub pasajul de trecere spre Piaţa Mică. Din cel de-al doilea canal a fost identificată doar deschiderea spre fântână, un pătrat cu latura de 0,30 m, aflat între –2,14 şi –2,46 m.
Clădirea actuală
Clădirea actuală este construită din cărămidă legată cu un mortar gălbui nisipos, destul de friabil. Fundaţia este marcată la partea superioară printr-un decroş lat de 0,15 m, aflat la –1,28 m. La talpa fundaţiei se observă un bolovan mare de piatră, cu partea inferioară la –2,50 m.
Câteva fragmente de ziduri construite în principal din cărămidă au apărut în partea de sud a săpăturii. Atât structura zidăriei cât şi cotele de adâncime indică faptul că acestea sunt construcţii târzii, realizate cel mai probabil atunci când s-au făcut şi aerisirile pivniţei.
Stratigrafia
Suprafaţa secţiunii 13 a fost atât de aglomerată de construcţii mai vechi sau mai noi, încât săpătura s-a desfăşurat mai mult în moloz decât în pământ. Cele câteva segmente stratigrafice surprinse ne permit doar puţine comentarii, descriind o matrice destul de simplă.
Succesiunea stratigrafică înregistrată în S 13 nu diferă esenţial de cea descrisă în secţiunile 10 şi 11. Solul considerat “viu” este acelaşi strat de lut negru mâlos, cu fragmente de lemn, folosit pentru asanarea mlaştinii. Peste acesta s-a depus un strat castaniu roşcat destul de curat, păstrat cu o grosime maximă de 0,60 m. Pe un segment redus, între cele două apare o lentilă cu mult lut galben, conţinând pigment de cărbune şi ceramic. Pavajul din bolovani de râu s-a păstrat parţial, cu partea superioară la –0,93/-1,12 m, dislocat de o canalizare.
În ceea ce priveşte depunerile din partea superioară a săpăturii, acestea sunt în majoritate contemporane. Zona a fost sistematizată odată cu amenajarea asfaltului, după care a fost răscolită în mod repetat pentru refacerea diferitelor instalaţii sau pentru reparaţii la clădire. Aceste intervenţii au depăşit uneori în adâncime 1 m, coborând în stratul negru pe care îl considerăm sol viu. Atunci când aceste lucrări au deranjat asfaltul, zona a fost reparată cu fragmente de piatră şi cărămidă.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO