Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sibiu | Punct: Piaţa Huet | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală târzie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sibiu
Localitate   Sibiu
Comuna   mun. Sibiu
Punct
Piaţa Huet
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel
Istrate Marcu Daniela
Lupescu Radu
Niţoi Anca Sorina
Roman Cosmin
Tănase Daniela
Ţiplic Ioan Marian
Cod RAN    143469.03
Raport În perioada 5 iunie – 31 decembrie 2005 s-au efectuat cercetări arheologice şi supraveghere de specialitate în Piaţa Huet din Sibiu, conform contractului nr. 25/2005 încheiat cu Primăria municipiului Sibiu. Suprafaţa Pieţei a fost împărţită în carouri de căte 5 mp, rezultând 202 carouri. 120 de carouri au fost cercetate în suprafaţă, săpătura adâncindu-se până la solul viu. Pe celelalte carouri s-au efectuat doar operaţiunile strict necesare pentru coborârea terenului la cota impusă de lucrările de reabilitare. Pentru a obţine o stratigrafie au fost realizate 18 secţiuni, în diferite puncte ale pieţei.
Biserica evanghelică
S-au înregistrat o serie de informaţii privind structura şi adâncimea peretelui sudic al bisericii evanghelice. În săpătură a fost dezvelit integral corul lărgit al acesteia. Analiza stratigrafică, relaţia fundaţiilor cu mormintele şi o monedă recuperată din şanţul de fundare a corului lărgit ne permit să afirmăm, cu certitudine, că acesta este o construcţie târzie, adosată corului gotic. Este foarte probabil ca această structură să se identifice de fapt cu capela Sfânta Maria, menţionată în documente ca fiind circumscrisă corului bisericii.
Capela Sf. Ladislau
Ruinele capelei Sf. Ladislau se află în zona intrării actuale în curtea Colegiului Brukenthal, parţial în stradă, parţial în curtea principală a colegiului şi parţial în curtea mică, zisă pentru biciclete. Cercetarea acestei zone s-a făcut prin secţiunile 14-17. Ruinele capelei sunt în mare parte distruse de intervenţii mai tîrzii, legate în principal de reabilitarea repetată a instalaţiilor care deservesc Colegiul. Capela a fost construită din bolovani de piatră cu rare fragmente de cărămidă, legaţi cu un mortar alb-gălbui relativ friabil, cu granule de var şi destul de mult pietriş. Segmentul păstrat aparţine integral fundaţiei.
Capela Sf. Ladislau a suportat de-a lungul timpului mai multe extinderi, atât pe latura de vest cât şi pe cea nordică.
Podul Minciunilor
Săpătura de la Podul Minciunilor a presupus un sistem de secţiuni şi casete care s-au dezvoltat treptat, cu martori intermediari, în funcţie de vestigiile descoperite. Forma săpăturilor şi dimensiunile martorilor au fost în majoritatea situaţiilor determinate de sistemul de canalizări şi alte instalaţii din perimetrul investigat, conform planului general.
Stratigrafia generală a zonei:
Nivelul de călcare din momentul începerii săpăturii era reprezentat parţial de asfalt, parţial de o şapă de beton, ambele perforate în mai multe locuri de intervenţii mai vechi sau mai noi. După îndepărtarea acestora, ceea ce a însemnat o decapare mecanică de 0,15-0,25 m, s-a constatat că nivelul rămas se află mai jos decât orice nivel istoric din această zonă. Din informaţiile orale acumulate a rezultat faptul că nivelul terenului a fost coborât cu aproximativ 1 m numai în ultimele decenii, cu scopul sistematizării generale a pieţei, în principal pentru realizarea unor scurgeri adecvate. Cu această ocazie, şi probabil cu altele anterioare, au fost evacuate toate depunerile istorice, inclusiv eventuale componente ale cimitirului, în cazul în care acesta s-a întins până aici.
O analiză atentă a stratigrafiei a indicat următoarele. Au fost surprinsele limitele platoului natural, format dintr-un lut galben roşcat foarte uscat, dur, care la săpare se desface în bulgări. Linia pantei este vizibilă atât pe profilele dinspre est (secţiunea 7, clădirea care înglobează capela Sf. Iacob), cât şi pe profilele dinspre vest (secţiunea 9). Ea arată o coborâre bruscă. Solul viu este suprapus de o depunere vineţie sau neagră, care se îngroaşă spre pantă, şi care conţine adesea pigment ceramic sau de cărbune, mai mult sau mai puţin consistent. Acest strat coboară şi el în pantă, şi este suprapus de o umplutură formată din lut galben amestecat cu pământ negru în diferite proporţii; cele două straturi nu s-au uniformizat. În stadiul actual al investigaţiilor considerăm că această depunere reprezintă o nivelare a platoului, cantităţi importante de pământ fiind împinse spre marginile acestuia pentru a mări astfel suprafaţa utilă.
Zidul de incintă
Din zidul incintei I au fost surprinse fragmente din laturile de N şi V. Zidul mergea aproximativ paralel cu pasajul actual al podului, după care cotea destul de brusc spre vest. Analiza atentă a stratigrafiei arată faptul că latura de N a fost dispusă la marginea unui platou înalt, urmând evident linia pantei naturale, în vreme ce latura de vest a tăiat efectiv platoul, la oarecare distanţă de marginea acestuia. Această dispoziţie se reflectă în sistemul de construcţie. Lăţimea zidului la nivelul decroşului fundaţiei poate fi estimată la 1,50-1,60 m, în vreme ce elevaţia la nivelul de călcare nu era probabil mai lată de 0,70 m.
Cimitirul
Din cimitirul bisericii au fost cercetate 1833 de morminte, aparţinând în mod evident mai multor orizonturi. Cele mai vechi morminte se încadrează în sec. XII şi aparţin orizontului cu nişă cefalică.
Din săpătură a fost recoltată o cantitate destul de mică de material arheologic, aflat în majoritatea situaţiilor în straturi. Inventarul se încadrează în sec. XII-XVI.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu