Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sighişoara | Judeţ: Mureş | Punct: Cetate, Biserica Mănăstirii | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală târzie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire;
Necropolă plană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mureş
Localitate   Sighişoara
Comuna   mun. Sighişoara
Punct
Cetate, Biserica Mănăstirii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel
Cod RAN    114523.08
Raport În perioada 15-30 aprilie 2005 s-au efectuat 4 sondaje în exteriorul Bisericii Mănăstirii din Sighişoara, jud. Mureş. Amplasarea sondajelor este cea solicitată de echipa de proiectare.
Sondajul 1
Sondajul nr. 1 (1,50 x 1,50 m) a fost trasat pe latura de nord a bisericii, cu scopul de a obţine informaţii despre fundaţia clădirii de pe această latură, şi totodată despre fundaţia unuia dintre contraforturile din beton. În acest sondaj au fost descoperite 4 morminte, M 1, M 2, M 6 şi M 7, fără inventar.
În perimetrul cercetat stratigrafia este relativ simplă. Nivelul de călcare actual se află la – 0,16 m. Sub o depunere vegetală subţire se află o umplutură modernă din pământ amestecat cu moloz, fragmente de piatră şi cărămidă, cu o grosime maximă de 0,20 m. Foarte probabil în limitele acestui strat se află şi nivelul de construcţie a bisericii. Mai jos s-a săpat într-o umplutură ce a fost răscolită de gropile de morminte, şi prezintă astăzi un aspect uniform, în care nu putem diferenţia alte intervenţii. Această umplutură coboară sub talpa fundaţiei.
Sondajul 2
Sondajul nr. 2 (2,80 x 2,53 m) a fost trasat pe latura de sud a bisericii, astfel încât să fie surprinsă fundaţia primului picior dinspre est care susţine un arc butant. În colţul de sud-est al sondajului a fost descoperită ruina unei construcţii din piatră, foarte probabil o fântână. Zidăria este realizată din bolovani de piatră aşezaţi în operă cu o faţă dreaptă la interior, exteriorul fiind neglijat ca şi cum în timpul construirii zidul a fost sprijinit din exterior (construit în groapă), şi are o lăţime medie de 0,30 m. Materialul a fost aşezat în operă fără mortar.
În interiorul presupusei fântâni s-a săpat într-un strat de moloz grosier, cu o grosime totală de 2 m. Sub acesta se află o lentilă subţire de cărbune şi cenuşă, apoi o umplutură de pământ sfărâmicios amestecat cu numeroase fragmente ceramice databile în sec. XVIII. În exterior se constată o umplutură de pământ negru amestecat cu pietre şi pigment de cărămidă şi mortar şi rar materiale databile în sec. XVII –XVIII. Pe latura de sud a secţiunii până la zidul fântânii a fost surprins capătul unui şanţ umplut cu materiale databile în ultima parte a sec. XIX începutul sec. XX.
Sondajul 3
A fost trasat pe latura de S a bisericii (dimensiuni: 2,50 x 1,85 m), la intersecţia dintre cor şi navă, cu scopul de a investiga cele trei fundaţii care se întâlnesc în această zonă: nava, corul şi contrafortul navei.
Fundaţia corului coboară în adâncime până la –1,55 m (medie), oprindu-se într-un strat de umplutură care poate data, cel mai devreme, din cea de-a doua jumătate a sec. XIII. Corul este cea mai veche componentă zidită a ansamblului, lui adăugându-i-se fundaţia navei.
Fundaţia navei este realizată din bolovani de piatră, şi coboară în adâncime la – 1,48 m (medie). În mod evident este adosată fundaţiei corului, dar adâncimea apropiată şi tehnica de construcţie asemănătoare ar putea sugera faptul că între cele două etape nu s-a scurs un interval de timp prea mare. Şanţul pentru fundare a suprapus groapa unui mormânt cu nişă, M 4, oprindu-se în straturi rulate.
Contrafortul de pe colţul sud-estic al navei este adăugat în unghi de 45 grade. Fundaţia, construită din cărămidă, coboară în adâncime până la –2,49 m, în solul viu.
În sondajul 2 săpătura a coborât în solul viu, un strat de lut galben cu intruziuni roşcate, în care s-au adâncit gropile celor mai vechi morminte, precum M 4, care în mod evident aparţine tipului cu nişă pentru cap. Următoarea depunere provine din etapa săpării gropilor de morminte, şi se prezintă ca o argilă galbenă amestecată cu argilă brună. În acest strat se opresc fundaţiile navei şi corului. O peliculă de arsură cu cenuşă căpăcuieşte orizontul mormintelor cu nişă şi, cu titlu de ipoteză în acest stadiu al cercetărilor, poate fi pusă în legătură cu invazia tătară din 1241. Peste aceasta s-a depus o umplutură curată, din lut galben amestecat cu pământ negru, ce pare rezultată de asemenea din săparea unor gropi de morminte, suprapusă fiind de un pământ negru purtat cu mult pigment de cărbune şi bulgări de zgură roşiatică, din care au fost recuperate fragmente ceramice databile în sec. XIII.
Stratul următor este un pământ mai deschis amestecat cu pietriş, pigment de arsură şi fragmente ceramice, depus pe suprafaţă foarte probabil la sfârşitul sec. XIII - începutul sec. XIV, şi este suprapus de un pământ castaniu curat. În aceste straturi a fost săpat şanţul pentru fundarea corului actual.
Sondajul 4
Sondajul nr. 4 (dimensiuni 3 x 2 m) a fost trasat în partea estică a bisericii, astfel încât să surprindă un fragment din peretele corului, un contrafort al acestuia şi anexa sacristiei.
Atât peretele corului cât şi contrafortul acestuia, formând o unitate constructivă, sunt aşezate pe o ruină masivă, a cărei limită superioară coboară în pantă de la –0,06 m la –0,90 m. Anexa este adosată corului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu