Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Târgovişte | Judeţ: Dâmboviţa | Punct: Biserica Roşie | Anul: 2005

Anul   2005
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
Epoca medievală târzie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică;
Mormânt
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Dâmboviţa
Localitate   Târgovişte
Comuna   mun. Târgovişte
Punct
Biserica Roşie
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Căprăroiu Denis
Diaconescu Petru Virgil
Iurea Ionuţ
Matei Mircea D.
Olteanu Gheorghe
Petrică Florin
Cod RAN    65351.45
Raport Punctul Biserica Roşie este situat în partea de SE a vetrei oraşului medieval Târgovişte, pe Calea Domnească, nr. 261, la intersecţia străzilor Calea Domnească şi Nicolae Radian.
Aici au fost efectuate săpături arheologice în anii 1960-1962 de către Radu Gioglovan. Din păcate nu s-a păstrat nici un fel de informaţie scrisă (documentaţie de şantier, planuri, planşe, notiţe etc.) ci numai informaţii verbale (lacunare şi subiective) despre materialele arheologice, rezultatele descoperirilor şi amplasarea secţiunilor.
În momentul începerii campaniei de săpături, despre monument se cunoşteau următoarele date:
- biserică de tip sală, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută până târziu sub numele de Biserica Roşie, datorită culorii sale (faţadă alcătuită din cărămizi aparente) a fost ridicată în prima jumătate a sec. XVI, în partea de S a oraşului medieval, pe Calea Domnească, fosta Uliţă Mare.
- monumentul a fost înălţat ca paraclis al curţii medievale a lui Coadă Vornicul, între 1542-1545, când ctitorul este menţionat în documente ca fiind mare vornic.
- până în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, nu avem alte date despre lăcaş decât ştirile referitoare la reparaţii minore făcute in timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.
- în martie 1768, biserica devine metoh al Mănăstirii Dealu, potrivit zapisului lui Scarlat Drugănescu, descendent la familiei ctitorului.
- pisania târzie (din anul 1828), menţionează că biserica era netencuită, cu tâmpla de lemn distrusă şi „în stare proastă”, a fost acoperită cu tencuială şi zugrăvită” de iznoavă adăugându-i-se un mic pridvor”.
- monumentul, ajuns până in perioada interbelică neschimbat de reparaţii sau adăugiri importante care să-i modifice aspectul iniţial, a fost demolat în anul 1924, ca urmare a unei hotărâri a administraţiei de atunci a oraşului.
- într-o fotografie a lăcaşului de dinainte de demolare , monumentul apare cu planul de formă dreptunghiulară, fără abside laterale, având un turn clopotniţă aflat pe pronaos şi faţade lipsite de orice decoraţie.
Obiectivele urmărite de colectiv, în cea mai mare parte atinse, au fost următoarele: poziţionarea precisă a monumentului în cadrul suprafeţei de teren destinată cercetării - dimensiuni, orientare, plan, particularităţi etc., precizarea raporturilor cronologice şi stratigrafice asupra evoluţiei în timp şi spaţiu a lăcaşului- etape de construcţie, refacere, adăugiri reamenajări sau demolare, identificarea şi studierea altor structuri sau complexe de locuire, anterioare bisericii, poziţionarea exactă a vechilor secţiuni efectuate în anii 60 de către Radu Gioglovan, studierea necropolei din vecinătatea bisericii, specializare şi formare profesională a studenţilor .
Din vara anului 2003, au fost reluate săpăturile arheologice, pe baza colaborării dintre CNMCD Târgovişte şi UV Târgovişte, Facultatea de Ştiinţe Umaniste. În perioada cuprinsă între 03.07. 2003-15.08.2003 s-a desfăşurat prima campanie de cercetare arheologică sistematică care a constat în trasarea şi epuizarea a două secţiuni (SI - 20 x 1,50 m şi SII - 18 x 1,50 m).
În cea de-a doua campanie, cercetarea arheologică s-a desfăşurat între 02.07.2004 şi 17.08.2004, a fost finanţată de către CNMCD Târgovişte şi s-a efectuat cu ajutorul studenţilor din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, specializările istorie-arheologie şi istorie-geografie. În această campanie au fost trasate şi epuizate două secţiuni, după cum urmează:
- SIII - poziţionată perpendicular pe Calea Domnească şi paralel cu S II (2003), cu lungimea de 19 m şi lăţimea de 1,5 m. Adâncimea minimă de săpare este de -1,80 m, iar cea maximă de -2,10 m. Suprafaţa totală excavată este de 28 m2.
- SIV - poziţionată perpendicular pe capătul de N al SII (2004), parale cu Calea Domnească, cu lungimea de 10 m şi lăţimea de 1,5 m. Adâncimea minimă de săpare este de -1,90 m iar cea maximă de -2,30 m. Suprafaţa totală excavată este de 15 m2.
Din datele obţinute până în acel moment (atât din prima cât şi din cea de-a doua campanie) se confirma momentul constructiv, în prima jumătate a sec. XVI, a unei biserici de tip navă, căreia i se va adăuga ulterior un turn pe latura de N a pronaosului care adăpostea scara de acces la turnul clopotniţă (cel mai probabil în timpul lui Matei Basarab când se va generaliza acest element arhitectonic) şi care nu a fost construit odată cu biserica cum s-a crezut până acum.
Biserica este ridicată pe o fundaţie masivă de piatră şi cărămidă sfărâmată, talpa acesteia plasându-se la -1,10 m de la baza elevaţiei şi iese la exterior cu 0,05 - 0,15 m, pe când turnul este construit pe o fundaţie de piatră cu talpa situată la -0,80 m de la baza elevaţiei.
În exteriorul monumentului, observaţiile stratigrafice au fost mult îngreunate de desele înmormântări şi reînmormântări sau de bulversările determinate de demolarea prin dinamitare a monumentului şi a tranşeelor săpate între 1942-1943.
Pentru interior situaţia este total diferită, pe o porţiune cuprinsă între C8 şi C16 (SII-2004) a fost surprinsă o succesiune de pavaje (4) şi momente de refacere (3) marcate prin depuneri de moloz, mortar şi fragmente de frescă, cu grosimi variabile (între 0,5 şi 10 cm) care suprapun nivelul de construcţie a bisericii de zid, marcat stratigrafic printr-o lentilă de mortar, de 0,5 - 3 cm grosime, prezent pe întregul segment mai sus menţionat.
Sub nivelul de construcţie al bisericii de zid, au fost surprinse două nivelări cu pigmenţi de var şi cărbune, relativ bogate în materiale ceramice fragmentare.
În SIII (2004), aceste nivelări suprapun resturile carbonizate ale unei biserici din lemn, de dimensiuni modeste, ridicată pe o platformă de bolovani. Trebuie menţionat că din biserica de lemn a ieşit la iveală doar colţul de NV (cea mai mare parte a laturii de V şi o parte a laturii de N).
Observaţiile stratigrafice conduc la ipoteza potrivit căreia biserica de lemn are două faze sau momente de funcţionare.
În interiorul bisericii din lemn au fost descoperite patru morminte, cu un inventar foarte valoros. Mormintele aparţin primului moment sau primei faze de funcţionare. Pe baza materialului ceramic şi a obiectelor de podoabă provenite din inventarul mormintelor, putem plasa monumentul în sec. XIV-XV. Dacă pentru faza de început (realizare) a bisericii de lemn avem anumite rezerve (până la prelucrarea totală a datelor obţinute) pentru faza finală putem afirma că lăcaşul de lemn încetează să existe cu puţin timp înainte de construcţia bisericii din zid (1542-1545).
Din necropolă au fost cercetate 30 de morminte (10 morminte - SIV şi 20 morminte - SIII) aparţinând bisericii de zid şi 4 morminte aparţinând bisericii din lemn (2 morminte în SIII şi 2 morminte în SIV).
Materialul ceramic, în cea mai mare parte, bulversat datorită deselor înmormântări este prezent în număr foarte mare dar şi foarte fragmentat, corespunde din punct de vedere tipologic, intervalului cuprins între sec. XIV-XVIII.
Inventarul arheologic este completat cu obiecte de podoabă (inele, cercei, ace de păr etc.) şi monede, aflate în plin proces de conservare , restaurare şi inventariere urmând să fie valorificat atât ştiinţific dar şi expoziţional.
Ultima campanie de cercetare arheologică a fost efectuată în perioada aprilie-mai 2005. A fost trasată şi epuizată o singură suprafaţă, denumită de noi S5, de forma unui pătrat cu latura de 6 m. Adâncimea maximă de săpare fiind de -2 m iar cea minimă de -1 m.
În această campanie a fost cercetată cea mai mare parte a bisericii de lemn descoperită în campania precedentă, biserică existentă sub cea de zid ridicată de Coadă Vornicul. Pe baza inventarului mormintelor descoperite (4 în campania a II–a şi 3 a III-a) în interiorul bisericii de lemn (care aparţin primei faze de funcţionare a lăcaşului) putem data biserica de lemn ca aparţinând intervalului cuprins între sec. XV-XVI.
Cercetarea monumentului nu este încă încheiată, dorim să desfăşurăm în 2006 o altă campanie de cercetare, în urma căreia să definitivăm raportul de cercetare pentru publicare. Până atunci datele expuse aici, au un caracter provizoriu.
Menţionăm că cel mai târziu pentru începutul sec. XV cercetarea arheologică la Târgovişte oferă al şaptelea exemplu.
Chiar dacă materialele arheologice (monede, inele) încă nu au fost cu precizie datate sau încadrate cronologic, considerăm că cercetările viitoare vor evidenţia una din cele mai vechi biserici din lemn cercetate în teritoriul oraşului.
Documentaţia de şantier şi materialul arheologic rezultat în urma cercetărilor au fost depuse la CNMCD Târgovişte.
Consider că cercetarea fenomenului urbanismului medieval, prin investigarea exhaustivă a acestui monument, va aduce precizări absolut necesare într-un domeniu în care arheologia nu şi-a spus încă cuvântul şi anume al arhitecturii de lemn care până spre mijlocul sec. XVI, atât pentru mediul rural dar chiar şi pentru mediul orăşenesc a fost preponderentă, fără a diminua cu nimic din prestigiul economic, politic sau administrativ al respectivei localităţi. [Gheorghe Olteanu]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. CCA 2004, pag. 340, nr. 193.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu