Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Adamclisi | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2006

Anul   2006
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Religios, ritual şi funerar;
Transport
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Adamclisi
Comuna   Adamclisi
Punct
Cetate
Sector   Sector B
Toponim   Tropaeum Traiani
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Barnea Alexandru
Căpiţă Carol
Constantin Robert
Cristescu Florin
Drăghici Filica
Ene Daniel Lucian
Gămureac Emilian
Grigore Ioana
Ionescu Mihai
Ionescu Mihai Severus
Lungu Liviu
Marin Rodica
Olariu Cristian
Panaite Adriana
Papuc Gheorghe
Scurtu Florin
Talmaţchi Gabriel
Tănase Claudiu
Cod RAN    60892.08
Raport Cercetarea arheologică efectuată în 2006, în sectorul B al cetăţii Tropaeum Traiani, a continuat-o pe cea din campania 2005, având drept obiectiv principal cercetarea unui edificiu situat în apropierea intersecţiei cardo - decumanus maximus.
Au fost trasate un număr de 15 noi casete şi secţiuni, respectiv S7 şi C4 - C17, toate la S de strada ABV41, cu scopul determinării planimetriei edificiului descoperit în campania precedentă, denumit în continuare B1.
Cercetările, efectuate în perioada iulie-august, au dus la descoperirea, aproape în totalitate, a unui complex cu ziduri de cca. 0,70 m lăţime, ridicate din piatră legată cu pământ, orientat E-V, la S de strada ABV4. Latura scurtă a edificiului B1, orientată N-S, are o lungime, descoperită până acum, de cca. 19 m, iar latura lungă (E-V) are lungimea maximă de cca. 28,50 m.
Astfel, a putut fi determinat faptul că edificiul B1 este compus din mai multe încăperi, descrise astfel: încăperea A, situată la N, mărginită la N de strada ABV4 şi la E de cardo, are L = 28,50 m pe latura E-V şi l = 7 m pe latura N-S. Au fost descoperite în acest spaţiu urmele unui pavaj din dale masive de calcar, dezafectat, precum şi o bază de coloană (S7).
Următorul spaţiu interior, încăperea B, despre care presupunem că era de asemenea acoperit, se află situat la S de A, şi are lmax de 3 m, fiind mărginit de cardo spre E şi de o altă încăpere spre V. În acest spaţiu nu au fost descoperite urme de pavaj, (dealtfel cercetarea nu este complet încheiată) fiind doar descoperită o bază de coloană, refolosită prin încastrarea în zidul de pe latura de S al acestei încăperi. Se poate presupune deocamdată faptul că accesul dintre încăperea B şi încăperea C, situată la V, se realiza printr-o intrare, al cărui prag a fost descoperit în C6, considerabil deplasat de la locul său, de alte intervenţii.
Încăperea C, situată spre partea de SV a edificiului, are o formă aproximativ rectangulară, cu dimensiunile de 9 x 6 m. În acest spaţiu nu au fost descoperite urme de pavaj.
La S de încăperea B şi la E de încăperea C se află un spaţiu, despre care putem presupune că era descoperit, cu L = 21 m şi l = 5,50 m, în interiorul căruia a fost descoperită, încă din campania 2005, o structură circulară din pietre, cu dmax de 2,5 m (cu analogii la Tropaeum Traiani), cu un presupus rol de depozit de cereale.
Acest spaţiu deschis, pavat cu dale din calcar de formă neregulată, prezintă două posibilităţi de acces, una dinspre SV, deschisă pe 2 m, şi o poartă de mari dimensiuni, situată spre E (cardo), unde a fost descoperită şi o bază de coloană.
La S de această curte pavată, se află zidul nordic al unei alte încăperi, încă necercetată, dar care are faţada comună, spre E, cu încăperile A şi B.
Accesul către şi în interiorul edificiului B1, pe baza descoperirilor de până acum, se făcea printr-un număr de 4 porţi. Astfel, accesul dinspre cardo era asigurat printr-o poartă de dimensiuni mari, situată spre E, în zona în care zidurile edificiului sunt şi cel mai îngrijit construite. Încăperea C prezintă 3 porţi, una situată la S, asupra căreia vom reveni, o alta care asigura accesul spre E (încăperea B) şi o alta spre N, către încăperea A.
Este de remarcat faptul că intrarea dinspre S ar putea reprezenta accesul către şi dinspre exterior, având în vedere că o altă poartă, blocată în antichitate, a fost identificată pe latura de V a încăperii C. Astfel, propunem ca perioadă a blocării acestei porţi perioada în care o posibilă stradă, situată la V de edificiul B1 şi orientată N-S, ar fi fost blocată, prin adăugarea unor construcţii adosate laturii de V a edificiului, parţial identificate în C9 şi C10. Stadiul actual al cercetărilor, insuficient extinse spre V, nu permit tratarea acestei observaţii decât la stadiul de ipoteză, şi care poate fi verificată sau infirmată doar prin cercetări arheologice viitoare.
În privinţa funcţionalităţii edificiului B1, putem presupune, în baza numeroaselor descoperiri de ceramică de uz casnic (oale de bucătărie, urcioare, căni) dar şi amfore orientale de transport, precum şi a altor descoperiri mărunte (cuie, piroane, aplice de os, fusaiole), a numeroaselor oase de origine animală, că în această fază2, edificiul avea un rol economic, situat în sfera publică sau privată.
Datarea acestei perioadei de funcţionare a edificiului în sec. VI p.Chr. a putut fi realizată pe baza descoperirilor ceramice şi numismatice. Astfel, ceramica romano-bizantină descoperită în acest perimetru (platouri de tipurile African Red Slip Ware, Late Roman C` Ware, ceramica de bucătărie sau amforele orientale), poate fi datată aproximativ la mijlocul şi a doua jumătate a sec. VI p.Chr. Aceiaşi concluzie poate fi trasă şi pe baza descoperirilor numismatice, datate pentru sec. IV p.Chr. (monede de epocă constantiniană), numuşi de sec. V şi monede de epocă Iustinian şi post Iustinian (cea mai târzie monedă descoperită până acum în acest perimetru – follis bătut la Constantinopol, din timpul anului III al domniei lui Iustin II = 567/568).3
Descoperirile diverse din campania anului 2006, continuă pe cele din campania precedentă.
Astfel, cea mai mare pondere o are ceramica, aflată în curs de analiză, clasificată astfel:
- Vasa coquinatoria (oale de bucătărie provinciale vest pontice de diverse tipuri, capace);
- Vasa escaria (fragmente de platou);
- Vasa potatoria (căni provinciale vest pontice, urcioare)
- Amfore (orientale, în marea majoritate, de tipul Carthage/Berenice LR1, LR2 şi Berenice LR4, fragmente de Spatheia din zona africană, capace de amforă);
- Obiecte de iluminat (opaiţe romano-bizantine);
- Obiecte diverse: aplică din os decorată cu motive în cercuri concentrice, perforată, fragmentară4, fragmente diverse de pahare de sticlă, cârlig confecţionat din bronz, care ar putea proveni de la o balanţă, verigă din bronz, cuie, piroane din fier de diverse dimensiuni.
Chiar dacă în campania 2006, a fost realizată doar o parte a obiectivelor propuse în proiectul de cercetare5, considerăm că atât prin suprafaţa relativ mare cercetată, cât şi prin analiza obiectelor descoperite (aflată în curs), au fost clarificate câteva chestiuni legate de datarea, funcţionalitatea şi planimetria structurilor construite, din ultima perioadă de existenţă a cetăţii romano-bizantine Tropaeum Traiani.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu