Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cefa | Judeţ: Bihor | Punct: La Pădure | Anul: 1996

Anul   1996
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bihor
Localitate   Cefa
Comuna   Cefa
Punct
La Pădure
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Crişan Ioan Muzeul "Ţării Crişurilor", Oradea
Dumitraşcu Sever Universitatea din Oradea
Cod RAN    28255.01
Raport În anul 1996 săpăturile din aşezarea "La Pădure" au condus la obţinerea unor noi informaţii arheologice privind nivelele de locuire {prefeudal} şi {feudal timpuriu}. Au fost dezvelite trei locuinţe, o anexă gospodărească şi o vatră deschisă.
{Locuinţa L19}. Avea formă de pătrat cu latura de 2,75 m orientat pe direcţia nord-sud. Nivelul de călcare se află la 1,25 m de la suprafaţa solului (0,50 m de la baza stratului). Locuinţa era prevăzută cu o vatră de foc. {Vatra V3}. La distanţa de 1 m spre nord de L19 au fost descoperite resturile unei vetre de foc constând din chirpic, pietre şi fragmente ceramice. Obiectivul nu făcea parte dintr-o locuinţă, fiind probabil o vatră în aer liber (0,55 m de la suprafaţa solului). {Materialul ceramic} descoperit în L19 şi V3 se încadrează din punct de vedere cronologic sec. VIII-IX, având caracteristicile ceramicii de {tip Dridu din nord-vestul României}, respectiv orizontului {Biharea - Calăţea - Crăciuneşti}.
Cuptorul gospodăresc Cp. G. 2}. Era un cuptor săpat în pământ având vatra la 1,75 m de la suprafaţa solului (1,15 m de la baza stratului). În groapa de deservire a cuptorului şi în cavitatea acestuia, umplute cu cenuşă, s-au găsit fragmente ceramice şi resturi de oase animale. Materialul ceramic similar cu cel aflat în conţinutul locuinţei L14 dezvelite în anul 1994, în apropierea căreia se află cuptorul Cp.g.2, ne determină să-l datăm, ca şi locuinţa respectivă, la mijlocul sec. XII, fiind o anexă gospodărească a acelei locuinţe.
Locuinţa L18}. De formă dreptunghiulară era orientată aproximativ pe direcţia nord-sud, având podina la 1 m adâncime de la suprafaţa solului (0,50 m de la baza stratului). Stratigrafic această locuinţă suprapunea locuinţa prefeudală L19. Era prevăzută cu cuptor săpat în perete, groapă de provizii şi un prici situat în faţa cuptorului. Materialul ceramic şi situaţia stratigrafică pledează pentru datarea ei la jumătatea sec. XII. Locuinţa L20}. Avea forma dreptunghiulară cu laturile lungi pe direcţia est-vest. Podina locuinţei se afla la 0,75 m adâncime (0,30 mm de la baza stratului) fiind o locuinţă de suprafaţă. La mijloc s-au descoperit vestigiile unei instalaţii de foc, probabil cuptor. Luând în considerare situaţia stratigrafică şi materialul ceramic apreciem că locuinţa L20 datează din perioada de sfârşit a sec. XII şi început a sec. XIII.
În campania din 1996 a mai fost cercetată şi o locuinţă de suprafaţă, L17, datând de la sfârşitul sec. XVI - începutul sec. XVII, putându-se astfel urmări sistemul de construcţie al locuinţelor din aşezare în perioada cuprinsă între sec. VII-XVI/XVII.
Au mai fost cercetate parţial sau în întregime 8 gropi menajere feudale, 2 vetre de cuptor feudale, un mormânt hallstattian, şi două complexe aparţinând perioadei de trecere de la neolitic la epoca bronzului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu