Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate, Sectoarele III, VI intra muros | Anul: 2006

Anul   2006
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romano-bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate, Sectoarele III, VI intra muros
Sector   
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălăşescu Adrian
Beldiman Corneliu
Covacef Zaharia
Duţescu Maria-Magdalena
Ene Daniel Lucian
Gândilă Andrei
Miron Costin
Munteanu Florentin
Opriş Ioan Carol
Pârcălăbescu Ştefan
Pinter Zeno-Karl
Potârniche Tiberiu
Radu Valentin
Raţiu Alexandru-Mircea
Scurtu Florin
Ştefan Călin Dan
Stoian Gabriel
Sztancs Diana Maria
Urduzia Claudia
Cod RAN    63063.01
Raport A continuat cercetarea începută în campaniile precedente în secţiunea S1/2004 (cu dimensiunile de 15x2 m), care fusese iniţial realizată la o dată neprecizată în documentaţia de şantier existentă. Secţiunea se află, conform caroiajului general, în careurile S-Ş-T 69. După curăţarea acesteia la nivelul atins în campania precedentă, s-a trecut la adâncirea locală a săpăturii, pentru a se obţine noi observaţii referitoare la traseul şi dimensiunile şanţului castrului mic de la sfârşitul sec. VI - începutul sec. VII p.Chr., cât şi a zidurilor perimetrale ale unui edificiu din blocuri de piatră fasonată legate cu mortar (clădire ridicată cel mai probabil în sec. IV sau V p.Chr.).
Pe baza observaţiilor de ordin constructiv, încă din campania precedentă se stabilise faptul că zidurile respective aparţin unei faze constructive mai timpurii, datate în sec. IV-V p. Chr (?). Zidul are o lăţime de cca 0,65-0,68 m şi a putut fi urmărit pe ambele laturi, pe o lungime de cca. 1 m până unde coteşte şi intră în malul săpăturii, paralel cu profilul dinspre rândul de carouri numerotate 70. După curăţarea sa din această nouă campanie, el a fost urmărit, pe faţa sa interioară, pe 9.80 m, fiind clar afectat de dispunerea castrului târziu (în colţul dinspre acesta, zidul măsoară în elevaţie doar 0.67 m). În porţiunea de 5.70 m, unde zidul se păstrează pe o elevaţie mai mare săpătura a avansat până la un strat romano-bizantin cu mult chirpic sfărâmat şi bârne de lemn consemnate in situ, cu mai multe amfore pontice din sec. VI (dintre care unele în poziţie verticală, sprijinite de zid!). Stratul de lut galben şi chirpic sfărâmat are grosimea medie de 1.07 m - 1.22 m, fiind mult redus înspre şanţul castelului târziu (unde măsoară cca 40-20 cm). Acest nivel a fost urmărit pe cca 6.35 m, până spre şanţul castrului târziu, unde s-a realizat o casetare adâncă de 0.30 m, dar care tot nu a permis ajungerea pe fundul şanţului. În această porţiune (jumătatea de SV a secţiunii), măsurată pe peretele de N-V al secţiunii, săpătura a ajuns la adâncimile de 1.47 m (sub zidul castrului târziu), 1.95 m (pe centrul valului de piatră cu pământ care dublează zidul castrului târziu şi la 1.67 m la 6.35 m distanţă de capătul de SV al secţiunii. La 2.60 m distanţă de la zidul castrului târziu, pe fundul săpăturii apare o compartimentare interioară a edificiului de zidărie cu mortar (zid scos ?), care iese transversal pe 0.42 m şi are lăţimea de 0.65 m, corespunzătoare, de altfel, zidurilor perimetrale.
Între m. 6-9.20 ai secţiunii acest zid a fost rupt de şanţul castelului roman târziu, dacă nu cumva tocmai în această porţiune exista şi un acces în clădire, la vremea când edificiul era funcţional. În această porţiune (m 8), ad. săpăturii din 2006 măsoară -1.80 m faţă de nivelul actual de călcare. În partea dinspre SV a edificiului, au putut fi surprinse (între m 0.40 - 4.50 ai secţiunii) o serie de trei asize de egalizare din cărămidă, specifice unei tehnici constructive de factură superioară din epoca romano-bizantină. Probabil că acestea constituiau iniţial o arază formată dintr-un total de 5 asemenea asize de egalizare (standardul vremii), dispuse în porţiunea mediană a zidurilor clădirii. Asizele de egalizare sunt păstrate pe o înălţime de 18.5 cm în elevaţie (cu tot cu mortar), cărămizile fiind dispuse pe latura lungă, care măsoară 0.36-37 m. Înălţimea totală a zidului în această porţiune a fost surprinsă, cu tot cu rândurile de piatră de deasupra asizelor, la 1.57 m. Asupra modului în care această clădire se închide înspre SV şi spre NV săpăturile viitoare vor fi în măsură să ofere noi informaţii.
În partea de NE a secţiunii s-a continuat curăţarea suprafeţei dintre capătul secţiunii şi zidul absidat observat în anul 2004, săpătura adâncindu-se până la -1.15-1.30 m la capătul secţiunii, respectiv la 1.29 m sub zidul absidat. Acolo a putut fi observat, pe fundul săpăturii, nivelul romano-bizantin de culoare mai deschisă, despărţit de cel observat (simetric) în partea de SV a secţiunii tocmai de colmatarea succesivă (de culoare gri şi conţinând un bogat material osteologic), a şanţului castrului târziu. Chiar în profilul de NE de pe latura scurtă a secţiunii a fost observată o groapă, care se adânceşte pe fundul săpăturii, vizibilă şi în profilul scurt, pe o lăţime de 0.80 m. Aceasta reprezintă, în mod sigur, o intervenţie medievală. După zidul absidat, construit cu două rânduri de piatră de mari dimensiuni, poate fi observată latura scurtă a clădirii C 1/ 2004, bordată imediat spre NE de dalajul via principalis. Acest dalaj este spart pe o porţiune de cca 75 cm, în centrul suprafeţei păstrate. La interiorul clădirii stratul depunerilor romano-bizantine de culoare deschisă reapare pe colţul acesteia, pe o porţiune de cca 0.60 m, iar apoi se pierde spre şanţ. În această parte a secţiunii, spre deosebire de jumătatea de SV, înălţimea păstrată a zidurilor edificiului este mult mai modestă, de numai 0.45-0.50 m. Pe mai departe, pentru a urmări deschiderea edificiului spre NV, este proiectată o extindere a acestei secţiuni. La finalul săpăturii în S 1/2004, în 2007, se intenţionează realizarea a unor noi profile magistrale N-E şi S-V ale secţiunii, cât şi unor noi grundriss-uri, succesive, al acesteia.
Tot o curăţare parţială a suferit şi clădirea romano-bizantină surprinsă în caroul T 71, imediat la E de zidul castrului târziu. Acesta încetase a mai funcţiona în momentul ridicării fortificaţiei târzii în colţul sudic al cetăţii (întrucât zidul castrului suprapune parţial edificiul), iar şanţul practicat cu această ocazie pare să fi afectat cel puţin un segment din zidul dinspre stradă al clădirii. S-a putut constata mai bine acum, prin curăţarea profilului săpăturii, compartimentarea clădirii înspre spre N şi V şi au fost reluate-redesenate în acest sens profilele respective.
A fost demontat martorul de pe linia carourilor T-Ş-S 71-72, mai precis martorul m (lat de 1 m) între Ş 71-72, pe o lungime de 5.50. Adâncimea la care a ajuns săpătura pe această porţiune, situată pe traseul şanţului castrului târziu, oscilează între -1.35 - -0.75 m, respectând declivitatea naturală, vizibilă şi la nivelul actual de călcare. A mai fost demontat martorul dintre carourile T-Ş 71, aflat în aceeaşi zonă, mai precis la E de clădirea cercetată în campaniile anterioare în caroul T 71. Acest martor, lung de 5 m şi lat de 1 m, a fost înlăturat pe o înălţime şi care are înălţimea variabilă, între 1.35-1.44 m. În careul Ş 71 săpătura a continuat până la această ultimă adâncime, identificându-se mari cantităţi de piatră şi resturi osteologice, în umplutura succesivă a şanţului din epoca medio-bizantină.
S-au demontat şi martorii de S şi N al careului T 70 (T 70-71 şi T 70 - S1 2004. Primul avea 4 m lungime şi 1 m lăţime, iar înălţimea sa varia între 0.60-030 m; cel de-al doilea, cu aceleaşi dimensiuni iniţiale, era mai puţin înalt, oscilând între 0-0.42 m. Ambii conţin resturi arheologice medio-bizantine. Ne-am oprit în 2006 pe un nivel pe care se desenează o podea compactă (de bordei), amenajată cu piatră de mici dimensiuni, oase, cărămidă, fragmente ceramice romano-bizantine şi medievale la partea superioară. De asemenea, este posibil, pe baza rândului de pietre identificate la acest nivel, să identificăm în campania viitoare continuarea zidului de compartimentare de pe latura de SE-NV a clădirii din T 71. Podeaua amintită mai sus a fost, pe baza observaţiilor din campania 2006, amenajată ulterior, peste aceste urme de zidărie de piatră cu pământ. Această podea se păstrează bine pe aprox. jumătate din suprafaţa careului (înspre careul Ţ 70), pe o lăţime de 1.95-3.00 m şi o lungime de cca 5 m.
Săpăturile din 2006 au însemnat şi demontarea martorului U-V 72, care bloca strada din rândul de carouri 72. Martorul respectiv, lat de 1 m şi înalt de 0.50-1.00 m, a dus la identificarea feţei exterioare a zidului camerei amenajate la V de porticul Corpului de Gardă, de-a lungul străzii, folosind perimetral linia porticului, cu tot cu pila de colţ dinspre E. Zidul se păstrează pe o lungime de 2.50 m şi a fost realizat din zidărie de piatră cu pământ. Are o înălţime de cca. 0,58 m, şi o lăţime de 0,67 m. La capătul său dinspre stradă a fost aflată, in situ, o amforă pontică culcată pe burtă. Aliniată cu această clădire, pe o porţiune de 1.60 x 3 m, a fost constatată înspre V de acesta o fundaţie scoasă, având la bază pietre mari şi care se opreşte în cuptorul medieval amenajat în pila pătrată a a porticului. Fundaţia păstrată la nivelul local al săpăturiii este lată de cca. 0,40-0,50 m, fiind inegal păstrată.
Pe partea opusă a străzii, pe linia de demarcaţie a careurilor Ţ-U-V 72-71, a putut fi observată continuarea zidului de piatră şi pământ care delimita perimetral clădirea identificată în T 71, sub zidul castrului târziu. Acest zid a fost constatat pe o lungime de 5,05 m şi se adosează, cu un decalaj de cca. 0,27 m (spre interior) colţului clădirii cercetate în campania 2000, din carourile V 72-71. Zidul s-a păstrat în segmentul unde se adosează clădirii din V 72-71 pe o înălţime de 44 cm şi este amenajat din zidărie de piatră cu pământ, cu o grosime de 68 cm, pe două rânduri de piatră. El este rupt la o distanţă de 1.28 m înspre SV de zidul castrului târziu, pe o porţiune de 0.75 m, unde ar fi putut funcţiona o intrare. Strada perpendiculară pe via principalis care mărgineşte spre SE acest edificiu are în această porţiune lăţimea de cca 2.40 m şi este dotată cu trotuare.
În campania 2006 a fost reluată săpătura şi în clădirea C 1/ 1994, situată între Corpul de Gardă, turnul 7 şi via principalis, în carourile T-Ş 74-76. Ansamblul aparţine sectorului III al cetăţii. Clădirea are dimensiuni aproape egale, respectiv de 9.95 m pe latura aliniată cu cea scurtă a Corpului de Gardă şi cu strada principală şi 11.00-11.05 pe latura opusă, care a fost afectată median de şanţul castelului târziu. Săpăturile din 2006 s-au desfăşurat în carourile T, în jumătatea de SV a clădirii. Acestea au urmărit înlăturarea stratului de dărâmătură superioară, rezultat din prăbuşirea zidurilor perimetrale ale clădirii romano-bizantine, în care fuseseră identificate în campaniile 1994-1995 şi câteva bordeie medio-bizantine. S-a cruţat o aglomerare centrală de pietre, în dreptul compartimentării clădirii corespunzătoare laturii lungi, care va urma să fie reluată în 2007. În acest stadiu de cercetare, nu este clar dacă această aglomerare aparţine zidului de compartimentare, dărâmat, sau reprezintă doar piatră locală, utilizată la bordeiele ulterioare din punct de vedere cronologic. Săpătura a urmărit nivelarea suprafeţei din carourile T 74-76, pe o adâncime variabilă, între 0.25-0.50 m, după înlăturarea unui strat iniţial de piatră, urmat de un altul subţire de mortar. Înspre limita cu carourile Ş, s-au putut mai bine pune în evidenţă cea de-a doua compartimentare interioară aferentă edificiului, dispusă paralel cu latura scurtă a clădirii şi via principalis. Acest ultim zid se păstrează înspre şanţul castrului târziu, pe o înălţime de 0.60-0.78 m. La cca 1.30-3.10 m spre interior, faţă de latura lungă a edificiului (din carourile T-Ş 74), a fost identificat un acces, un al doilea fiind foarte probabil practicat în continuare şi dispus simetric, de data aceasta spre capătul aceluiaşi zid interior, spre latura lungă dinspre turnul 7. Aceste noi date ne arată că C 1/ 1994 este o clădire cu patru camere (şi cel mai probabil etaj), două dintre accesele interioare şi uşa dinspre stradă fiind în această fază destul de evidente. În dreptul accesului respectiv, se poate observa dărâmătura de cărămizi din chirpic, aparţinând structurii superioare a zidului de compartimentare, care căpăcuia accesul. În această campanie au fost găsite mai multe amfore, dar şi două superbe cârlige de pescuit din bronz. Descoperirea în campaniile din 1994-1995 a unui număr mare de greutăţi din lut, utilizate probabil pentru pescuit, la care se adaugă ultimele artefacte amintite, ne-ar pot lăsa să inferăm unele ipoteze referitoare la funcţionalitatea edificiului.
O serie de lucrări de curăţare s-au realizat în 2006 şi în interiorul Corpului de Gardă aflat în sfertul sudic al cetăţii, având ca obiectiv degajarea pilelor din şirurile interioare şi a celor angajate, de pe curtina H, în scopul conservării. Astfel, între pilele angajate nr. 5 - 6 au fost descoperite mai multe piese ceramice (fragmente de amfore şi ceramică de masă), între care se remarcă o amforă păstrată aproape integral şi un castron de provenienţă microasiatică (cnidiană), decorat prin estampare cu o cruce grecească, cu braţele lăţite, ale cărei dimensiuni pot fi integral stabilite, iar piesa restaurată.
Documentaţia campaniei 2006 constă în desene (profile, desene ale pieselor descoperite), cât şi în completarea planului de situaţie, alături de fotografii digitale ale săpăturii şi artefactelor descoperite.
Părţi desenate în 2006: profil nordic al careului T 70, limita cu S 1/2004 (sc. 1:20); profil sudic al şirului de careuri T-Ş-S 72-71, dinspre stradă (sc. 1:25); profil estic al martorului U-V 72 (1:25); profil vestic al martorului U-V 72 (1:25); profil estic al martorului T 71 (1:25); profil vestic al martorului Ş 71(1:25); alte peste 250 desene de piese arheologice rezultate din campania 2006 şi din săpăturile anterioare (parţial transcrise deja în calc, cu tuş) [Ioan Carol Opriş, Daniel Ene, Andrei Gândilă, Alexandru Raţiu, Gabriel Stoian]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu