Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Craiva | Comuna: Cricău | Judeţ: Alba | Punct: Piatra Craivii | Anul: 2006

Anul   2006
Epoca
Hallstatt;
Latene;
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
La Tène
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată;
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Craiva
Comuna   Cricău
Punct
Piatra Craivii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Breazu Marius
Gligor Mircea
Marc Antoniu Tudor
Moga Vasile
Plantos Cristinel
Ţuţuianu Costin Daniel
Cod RAN    4160.01
Raport În intervalul cuprins între 07 iulie - 06 august 2006, cu fonduri de la C.J Alba1 şi MCC au continuat cercetările arheologice sistematice în situl de la Craiva “Piatra Craivii”.
Situl arheolgic de la “Piatra Craivii” se află plasat, din punct de vedere fizico-geografic, pe ramura de SE a Munţilor Apuseni, în subdiviziunea Trascău pe, o klippă calcaroasă cu o altitudine maximă de 1078 m. Stânca dominantă, aflată nu departe de valea Mureşului, la 20 km N de Alba Iulia, oferă o excelentă vizibilitate în bazinul mijlociu al râului mai sus menţionat. Motivaţia aşezării comunităţilor umane de-a lungul timpului aici (din preistorie şi până spre sfârşitul evului mediu) se leagă de bogatele zăcăminte metalifere din acest areal alaturi, evident, de poziţia strategică în controlul rutelor de comunicaţie din acest areal.
Chiar dacă o serie de artefacte de la Piatra Craivii provin din descoperiri arheologice datând de la sfârşitul veacului al XIX-lea, investigaţiilor arheologice sistematice, de aici, sunt legate de cercetările începute în anul 1960 de către Gh. Anghel la fortificaţia medievală, cu prilejul cărora au apărurut şi materiale aparţinând epocii dacice. Ca urmare, în campaniile următoare cercetările se vor intensifica şi vor duce la o lărgire a colectivului sub îndrumarea lui I. Berciu. Astfel, s-au descoperit şi cercetat mai multe terase antropogene alături de fortificaţia a ceea ce se va dovedi un important centru de putere dacic, indentificat ipotetic ca şi anticul Apoulon. Între descoperirile remarcabile se numără o serie de spaţii de cult, ateliere etc. O serie de verificări şi sondaje, care au dus, printre altele la descoperirea unui al treilea sanctuar, au fost efectuate spre sfârşitul anilor ´80 de către I. Glodariu şi V. Moga.
Obiectivele campaniei din cursul anului 2006 au constat în continuarea cercetarilor în sectoarele începute în campania din anul 2005, anume pe terasa a V-a şi în punctul “Şura” dar şi deschiderea unor noi suprafeţe, în speţă pe terasa Bănuţului şi pe terasa a IX-a, alături de dezvelirea sanctuarului de pe “terasa balcon”.
În S I, de pe terasa a V-a, s-a continuat cercetarea incintei circulare. Din păcate, aceasta ce a fost vandalizată în toamna anului 2005. În contextul în care regimul termic de peste iarnă a afectat cele două profiluri longitudinale, unitatea de săpătură a fost lăţită cu câte 10 cm pe fiecare latură. Cercetarea parţială a ei ne-a oferit noi informaţii cu privire la datare, (prezenţa unui segment dintr-o centură cu astragale ne sugerează funcţionarea s-a în sec. I a. Chr.), dar şi în ceea ce priveşte sistemul de construcţie (prin surprinderea unui nivel lipitură de perete ars).
Cercetarea a continuat şi în punctul “Şura”, S II/2005 oferind câteva informaţii suplimentare cu privire la complexul dacic surprins aici parţial în campania precedentă.
S III/2006 a fost trasată în prelungirea S II/2005, cu un martor de 0,50 m, având dimensiunile de 10 X 1,5 m. Rostul ei a fost acela de a surprinde continuarea complexului mai sus amintit, dar şi de a secţiona complet terasa din acest punct. Rezultatele s-au dovedit interesante, constatându-se, ca şi în cazul S II/2005, acelaşi sistem de amenajare a stâncii locale prin tăiere, după care s-a dezvelit o platformă de piatră nefasonată, lungă de cca. 8,5 m, ale cărei rosturi nu pot fi încă precizate.
Pentru dezvelirea integrală a locuinţei dacice menţionate s-a trasat paralel cu SII/2005 o altă unitate de cercetare şi anume S IV/2006 cu dimensiunile de 10 X 3 m, ce a fost săpată până la nivelul complexului.
Un alt sector de cercetare în situl de la Piatra Craivii îl reprezintă “Terasa Bănuţului, terasa monumentală, situată în partea estică a masivului, sub vârful Bănuţului.
Aceasta este săpată în stâncă şi are dimensiunile aproximative de 60 x 14 m. Cercetările mai vechi de aici sugerau existenţa, printre altele, în antichitate, a unui sanctuar dacic şi a unor substrucţii medievale. În campania din 2006 s-a trasat o singură secţiune de control având dimensiunile de 9 X 2 m, amplasată perpendicular faţă de stâncă, fiind situată în spaţiul dintre săpăturile din anii ´60 şi cele din 1988. Imediat după înlăturarea stratului vegetal, au fost găsite fragmente ceramice aparţinând epocii dacice, evului mediu dar şi contemporane. În caroul 1, chiar la baza stâncii a fost surprinsă o vatră de foc, folosită după toate probabilităţile în urmă cu 50 - 60 de ani, ceramica surprinsă găsindu-şi analogii în ceramica tradiţională românească. Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel:
0 -0,15 m - strat vegetal de pădure format din frunze şi resturi de iarbă.
-0,15 -0,30 m - strat negru amestecat cu piatră şi materiale aparţinând evului mediu şi epocii dacice.
-0,30 -0, 55 m - nivelul dacic cu artefacte de toate categoriile, totul “in situ”.
-0,55 -0,65 m - strat de lut gălbui cu piatră măruntă în compoziţie, formează un pat peste care a fost aşezată locuirea dacică.
Dacă evul mediu este pentru moment slab reprezentat materialele descoperite fiind amestecate cu cele de factură dacică, s-a putut surprinde un nivel de locuire subţire aparţinând acestei epoci.
Descoperirea cea mai importantă este, pentru moment, reprezentată de cele două plinte rotunde din calcar aparţinând unei construcţii ce se circumscrie unui sanctuar dacic. Una din ele se află clar în poziţie “in situ” fiind surprins, în urma secţionării, şi patul pe care a fost aşezată. Cea de a doua, deşi spartă, după toate probabilităţile se află şi ea în aceeaşi situaţie dar condiţiile (apariţia la finalul şantierului), nu ne-au permis să verificăm poziţia ei. Plintele au dimensiunile clasice, ca cele din Munţii Orăştiei, fiind mai mari decât cele descoperite până acum la Piatra Craivii (diametru 0,55 m, înălţimea de 0,22 m). Distanţa dintre plinta I şi plinta II este de 0,74 m.
Despre prezenţa unui sanctuar pe această terasă se presupunea, în urma săpăturilor din anul 1988 dar se considera că a fost distrus iar plintele reutilizate în evul mediu. Cu acel prilej a fost găsită întâmplător o jumătate de plintă de altă formă şi dimensiune (diametru 0,45m; înălţime-0,16) aflată în poziţie secundară2
Interesant este că pe nivelul celor două plinte a fost descoperită o mare cantitate de ceramică în cea mai mare parte întregibilă, obiecte de podoabă (cca. 8 fibule de fier, bronz şi argint), fragmente de ţiglă de la acoperiş, cute din piatră, fusaiole de la un război de ţesut, râşniţă de piatră fragmentară, monedă republicană de argint datată în anii 42-41 a.Chr., importuri romane (fragment din ataşul unei situla de tip Eggers 18), piese de armament (vârfuri de săgeţi).
Moneda a fost descoperită pe nivelul plintei I, la o distanţă de 1,14 m de aceasta. Nu s-a constatat nicio urmă de incendiere sau de distrugere intenţionată a respectivului obiectiv. Acesta este impresia pe care ne-a lăsat-o campania din acest an dar extinderea săpăturii în aceast punct ne vor putea aduce, sperăm, date noi în ceea ce priveşte sanctuarul. Bogăţia materialului descoperit şi diversitatea lui, în contextul în care restul apariţiilor de acest tip din Dacia se caracterizează prin lipsa aproape totală a inventarului, să deschidă noi proiecţii în analiza acestui tip de spaţii. Tocmai în acest context, se impune o cercetare mai amănunţită şi extinsă a terasei Bănuţiului pentru dezvelirea integrală a acestui edificiu.
Un alt punct în care ne-am axat cercetarea în campania din 2006 l-a reprezentat, ţinând cont de faptul că aşezarea civilă, în zona nordică a masivului calcaros a fost mai puţin cercetată, pornind de la o groapă de braconaj sesizată din campania anterioară, s-a realizat pe terasa a IX-a un sondaj. Acesta a fost notat S VI având dimensiunile de 4 x 1,5 m, orientată NNV-SSE. În urma cercetării sale, s-a constatat existenţa unui nivel sporadic de locuire aparţinând epocii dacice, cele mai multe materiale aparţinând epocii bronzului (cultura Wietenberg) şi perioadei de tranziţie la epoca bronzului (cultura Coţofeni).
În fine, un alt sector pe care s-au desfăşurat activităţi de cercetare îl reprezintă “terasa balcon”. Scopul a fost dezvelirea sanctuarului găsit aici în anii '60, pentru a fi ridicat din punct de vedere topografic. Din păcate s-a constatat distrugerea sa aproape integral, din el se mai pastrează doar 5 plinte, aflate şi ele în poziţie deranjată.
Campania din anul 2006 de la Piatra Craivii s-a dovedit a fi una deosebit de fructuoasă. Se detaşează dezvelirea parţială a unui sanctuar cu un bogat inventar, cu interesante elemente arhitecturale (ne gândim aici şi la faptul că a fost acoperit cu ţiglă de foarte bună calitate), descoperire ce poate aduce elemente noi în studiul religiei dacice. A fost continuată ridicarea topografică, zona teraselor fiind ridicată într-o foarte mare măsură.
În altă ordine de idei, cu sprijinul şi în parteneriat cu Consiliul Judeţean Alba au fost realizate şi montate panouri de prezentare a sitului, fiind alocate fonduri şi pentru cercetarea interdisciplinară a obiectivului de la Piatra Craivii, dintre care amintim analize fizico-chimice pentru piesele de metal şi procurarea de ortofotoplanuri cu situl.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Adresăm calde mulţumiri Serviciului Salvamont din cadrul Consiliului Judeţean Alba pentru sprijinul acordat pe tot parcursul desfăşurării cercetării arheologice.
2. V. Moga, Research stages of the settlement and Dacian fortress of Piatra Craivii (Alba county), în Daco-Geţii, Deva 2004.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu