.
Enisala | Comuna: Sarichioi | Judeţ: Tulcea | Punct: Peştera | Anul: 2006
Anul:
2006
Epoca:
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade:
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Necropolă
Localizare pe hartă:
Județ:
Tulcea
Localitate:
Enisala
Comuna:
Sarichioi
Punct:
Peştera
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Iacob Mihaela Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Nuţu George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Cod RAN:
Raport:

Cercetările s-au desfăşurat în perioada februarie-martie 20051 şi mai 2006 în zona de N a satului Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, pe proprietatea S.C. Safari Delta Explorer SRL. Punctul se află situat la cca. 70-100 m de o cetate romană bizantină, cunoscută în literatura de specialitate sub numele de Peştera2 şi se prezintă sub forma unui mic promontoriu de lut, cu pantă accentuată S-N, terminată abrupt î...n lacul Babadag. Cercetarea arheologică a urmărit extragerea informaţiilor privind eventuala locuire din imediata apropiere a cetăţii menţionate şi protejarea vestigiilor descoperite în timpul lucrărilor efectuate. Au fost trasate patru secţiuni (trei în 2005 şi una în 2006), materialele descoperite fiind încadrabile din punct de vedere cronologic în sec. IV-VI p.Chr.
S I a fost trasată în partea superioară a terasei, orientată N-S, cu dimensiunile de 2 x 20 m. În secţiune nu au apărut materiale arheologice.
S II fost trasată pe lăţimea proprietăţii, pe linia mediană a unui dâmb rezultat în urma terasării unei movile pe care ulterior a fost construită o clădire de dimensiuni mari. Secţiunea a fost orientată E-V (perpendicular pe aşezarea din punctul Peştera) şi are dimensiunile 1,50 x 25 m. Suprafaţa secţiunii a fost împărţită în 16 carouri de 1,50 m şi unul de 1 m.
Datorită terasării efectuată cu mijloace mecanizate, primul strat este de nivelare cu o gr. neuniformă, cuprinsă între -0,35 -0,95 m. În acest nivel au apărut numeroase materiale contemporane. Urmează un nivel de pământ negru, între -0,95 -1,20 m (vegetal). Începând cu -1,20 m începe pâmântul galben, compact (sterilul).
În carourile 4 - 6 a fost prins un nivel arheologic marcat printr-un numeros material ceramic roman târziu (fragmente ceramice de la amfore LR 1 şi LR 2, oale de bucătărie, 1 opaiţ fragmentar), un fragment de la o unealtă de dulgherie, 1 aplică sau piesă de harnaşament şi numeroase oase de animale. În caroul 4, la ad. de 0,90 m a fost descoperit un zid, puternic distrus, păstrat la nivelul primei asize. Lăţimea acestuia este de 0,40 m. Printre materialele descoperite în S II se numără şi un thuribulum ceramic, datat în sec. V-VI p. Chr3.
Pentru verificarea nivelului surprins în S II şi a traiectului zidului am trasat la N de S II o casetă (C 1) cu dimensiunile 4 x 4 m, cu un martor de 1 m între acesta şi S II. Diferenţa de nivel între profilul de N şi cel de S al C1 este de 0,70-0.80 m. Stratigrafia din C 1 o confirmă pe cea surprinsă în S II. În zona de SE a C 1, la ad. de -1,10 -1,20 m a apărut un nucleu de pietre, neuniform, posibil o dărâmătură aflată în conexiune cu zidul distrus din S II. Pe acelaşi nivel a apărut un numeros material ceramic (fragmente de amfore LR 1 şi LR 2, 2 capace fragmentare, fragmente de opaiţe), un vârf de săgeată, o scoabă din fier, o lamă de cuţit din bronz, un fragment de la un pahar de sticlă şi numeroase oase de animale (bovine, ovicaprine, păsări şi peşti). La ad. de 1,60 m, spre centrul C 1 a apărut un nivel de cenuşă fără o formă bine definită. Sub acest nivel suprafaţa este dură, compactă, de culoare galben roşiatică. Ceramica descoperită pe acest nivel este fragmentară, cu urme de arsură secundară şi este databilă în perioada romană bizantină. În aceeaşi zonă au fost descoperite numeroase oase de animale (în special peşti), calcinate. Fragmentele de ceramică arsă secundar, oasele calcinate şi suprafaţa extrem de dură pe care au fost descoperite ar indica prezenţa unei vetre deşi aceasta nu poate fi inclusă într-o situaţie arheologică coerentă.
S III a fost trasată pe panta dealului, pe direcţia N-S (altitudinea cea mai mare la S) şi are dimensiunile 1,5 x 36 m. Suprafaţa secţiunii a fost împărţită în 24 de carouri cu dimensiunile de 1,5 x 1,5 m începând de la S.
Primul nivel este format din acelaşi pământ galben de umplutură ca în S II cu gr.medie de 0,50 m şi se întinde din caroul 1 până în caroul 14. Următorul nivel este format dintr-un pământ galben-închis, compact, surprins până la ad. de 1,30 m.
Ceramica descoperită în secţiune este fragmentară şi databilă în perioada romană bizantină. Predomină materialul amforic şi fragmentele de oale de bucătărie.
În carourile 12 şi 13, la ad. de 0,35-0,40 m au fost descoperite două nuclee formate din pietre şi cărămidă. Primul nucleu (caroul 12) este izolat şi este format din pietre, un fragment de chiup şi ceramică fragmentară. Adâncimea redusă face plauzibilă ideea deplasării acestora dintr-un context iniţial cu ocazia lucrărilor de terasare executate în zonă. Al doilea nucleu surprins în caroul următor, a apărut în profilul de V şi este format din cinci blochete de dimensiuni medii cu urme de fasonare. Ca şi în cazul primului nucleu, şi aceste materiale au fost deplasate aici în urma lucrărilor de terasare. În aceeaşi zonă, la ad. de 1,5 m a apărut o structură de pământ de formă rectangulară (1 x 0,75 m), delimitată pe laturile de N şi S de blochete de dimensiuni mici şi mijlocii şi cărămizi. În partea superioară, structura prezintă o platformă cu urme de lutuială. Pe acesta, împreună cu un fragment de chiup şi ceramică romană bizantină a fost descoperită o piatră de măcinat cereale, fragmentară.
În aceeaşi secţiune au fost descoperite patru morminte romano-bizantine:
M 1. A fost descoperit în caroul 22, la ad. de 1,30, în profilul de E. În caseta cu dimensiunile 1,50 x 1,30 m deschisă pentru verificarea situaţiei a fost recuperat maxilarul inferior, un fragment de calotă craniană, un humerus, claviculele, un femur şi un fragment de bazin; al doilea femur a fost descoperit la 0,30 m de restul oaselor. Scheletul este slab păstrat, majoritatea oaselor nefiind în conexiune anatomică. Restul oaselor nu au fost găsite, scheletul fiind distrus probabil încă din antichitate. Orientare: NE-SV.
M 2. În caroul 10, la ad. de 1 m, în profilul de E a fost descoperită o tegulă (0,33 x 0,27 m) tipic romano-bizantină. Pentru verificarea situaţiei am deschis o casetă cu laturile de 2,80 x 2,20 m. Scheletul a fost descoperit la ad. de 1 m (craniu), la 0,25 m de tegulă, care marca probabil mormântul. Defunctul (copil) a fost inhumat aşezat pe partea dreaptă şi cu picioarele îndoite şi orientat NV-SE (capul la NV). Majoritatea oaselor scheletului sunt în conexiune anatomică: craniul este aplatizat, coastele, extrem de friabile, erau majoritatea rupte, vertebrele coloanei slab păstrate; humerusul stând a fost descoperit la 0,10 m de restul scheletului. A fost descoperit un singur femur şi ambele tibii.
În carourile 16-17, la ad. de 0,90 m au fost descoperite două rânduri de tegulae, ornate cu linii circulare concentrice, dispuse faţă în faţă şi formând un aliniament orientat N-S. În lateralul celor două rânduri de tegulae au fost descoperite două morminte (M 3 şi M 4).
M 3. Schelet de adult, bine conservat, surprins la ad. 1,15 m pe craniu şi 1,05 m pe femure. Orientat S-N (capul la S). Defunctul a fost inhumat în decubit dorsal cu mâna dreaptă pe lângă corp şi stânga pe bazin. A fost înmormântat în coşciug dovadă fiind două piroane din fier. Groapa nu a fost sesizată.
M 4. A fost descoperit la aceeaşi adâncime ca şi M 3, spre profilul de V. Din scheletul aparţinând unui copil au fost descoperite doar câteva coaste şi un humerus. Avea probabil aceeaşi orientare ca şi M 3.
S IV a fost trasată paralel cu S II, la S de acesta, în partea superioară a terasei. Dimensiunile secţiunii sunt de 13 x 1,5 m iar din punct de vedere stratigrafic avem aceeaşi situaţie ca în S II. Suprafaţa secţiunii a fost împărţită în 8 carouri de 1,5 m şi unul de 1 m (numerotarea a fost începută de la E). Materialul ceramic, destul de numeros, este reprezentat de fragmente de amfore şi oale de bucătărie şi de două opaiţe fragmentare. Majoritatea acestor materiale au fost descoperite în umplutura unei gropi menajere din partea de V a secţiunii.
În caroul 1, la ad. de 1,20 m, în profilul de S a apărut partea superioară a unui craniu (M 5). Pentru verificarea situaţiei am deschis o casetă cu dimensiunile 1 x 0,50 m fiind descoperită partea superioară a unei calote craniene şi un fragment de humerus. Restul scheletului nu a fost descoperit. În lipsa materialelor arheologice nu am putut stabili încadrarea cronologică a defunctului deşi, considerăm că aparţine necropolei romano-bizantine a aşezării din punctul Peştera. O altă situaţie arheologică a apărut în caroul 3. La aceeaşi adâncime cu fragmentele de craniu şi humerusul lui M 5 au apărut în acelaşi profil (de S) 2 tegulae. Din păcate nu am reuşit cercetarea acestei posibile amenajări cu rol funerar din cauza unei clădiri ale cărei fundaţii se aflau în imediata apropiere a profilului de S.
În caroul 9, la 0,25 m ad. în profilul de S au fost descoperite mai multe fragmente de dolia. În partea de V a secţiunii (carourile 7-9) începând cu 0,50 m s-a conturat o groapă menajeră (G1), tronconică în secţiune. Fundul gropii a fost surprins la 2,50 m. Materialul descoperit în umplutura G 1 este numeros: fragmente de amfore romano-bizantine, fragmente de la oale de gătit, 2 opaiţe fragmentare, un fragment de pahar de sticlă, un pieptene de os. Materialul descoperit încadrează acest complex în sec. IV-VI p.Chr.
Materialele descoperite în timpul cercetărilor arheologice încadrează locuirea din acest punct în perioadele romană târzie şi romană bizantină (sec. IV-VI p. Chr.). În ceea ce priveşte mormintele descoperite, acestea fac cu siguranţă parte din necropola aşezării din punctul Peştera. Concentraţia lor în partea inferioară a terasei, spre lacul Babadag, sugerează faptul că partea superioară a terasei a fost zonă de locuire, atestată de numeroasele materiale ceramice descoperite.

Note Bibliografice:

1. Un scurt raport pentru anul 2005 a fost publicat în CCA 2006, p. 154.


2. Al. S. Ştefan, Cetăţile romane de la Enisala. Studiu aerofotografic, RMM-MIA 12, 1977, 2, p. 15-25.
3. D. Paraschiv, G. Nuţu, The Discovery of a Clay Thuribulum in the North of Dobrudja, în V. Cojocaru (ed.), Ethnic Contacts and Cultural Exchanges North and West of the Black Sea from the Greek Colonization to the Ottoman Conquest, Iaşi, 2005, p. 339-349.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO