Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Margine | Comuna: Abram | Judeţ: Bihor | Punct: Valea Tăniei - La Ţarină (Autostrada “Transilvania”, Km. 19+200-19+400) | Anul: 2006

Anul   2006
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bihor
Localitate   Margine
Comuna   Abram
Punct
Valea Tăniei - La Ţarină (Autostrada “Transilvania”, Km. 19+200-19+400)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bulzan Sorin
Dumitraşcu Sever
Cod RAN    27132.03
Raport În campaniile din anii 2005-20061 a fost continuată cercetarea preventivă a aşezării de epocă romană din sec. II-III p.Chr. Au fost deschise 20 noi secţiuni şi alte 5 casete în 2005 şi alte 10 secţiuni 10 casete în anul 2006 pentru cercetarea integrală a complexelor. Spre deosebire de cercetările anterioare a fost urmărită numai cercetarea extinsă în suprafaţă şi nu sondarea aşezării. În plus a fost constatată o locuire mai puţin densă pe terasa de pe partea stângă a văii Tăniei fapt care arată că aşezarea se întindea pe ambele maluri ale acestui curs de apă.
În aşezare au fost descoperite încă 5 locuinţe, astfel că aici sunt cunoscute până acum 10 astfel de complexe. Toate sunt adâncite. Cu excepţia L. 7 care are o formă neregulată, toate au o formă aprox. rectangulară cu colţurile rotunjite. În câteva cazuri au surprinse gropile de stâlpi care sprijineau pereţii aflaţi la suprafaţă. L. 10, de formă rectangulară şi colţuri rotunjite, avea pe latura sudică un fel de tindă marcată prin gropile de implantare ale unor stâlpi de lemn. Pe baza acestor observaţii se poate presupune că şi altele au avut intrarea pe latura însorită. Dimensiunile locuinţelor variau de la 2,22 x 3,18 m la 4,70 x 3,40 m. L. 8 şi L. 9 aveau vetrele de foc păstrate parţial, şi, se pare distruse intenţionat, căci cu excepţia câtorva bucăţi de chirpic nu s-au păstrat in situ. Un fapt remarcabil este orientarea majorităţii locuinţelor în direcţia SSE-NNV, la fel ca şi gropile cu marginile arse, care puteau fi legate astfel de locuinţe. Ipotetic, ultimele puteau fi în legătură cu complexele de suprafaţă din care s-au păstrat doar gropile de implantare ale stâlpilor de lemn.
Complexele gospodăreşti:
În această categorie pot fi plasate mai întâi complexele de formă ovală întâlnite în preajma locuinţelor adâncite. Au fost surprinse vase sparte pe loc aparţinând unor vase de provizii, unor străchini şi căni, toate lucrate la roată, precum şi vase lucrate cu mâna. În aşezarea de la Margine, acestea au înlocuit gropile menajere reduse numeric. Remarcabil este un complex descoperit în 2006 de formă asemănătoare unei palete dotată cu un fel de dependinţă semicirculară care poate fi interpretată fie ca intrare, fie mai degrabă drept un spaţiu pentru un cuptor mult distrus deoarece în această porţiune a apărut un pietriş mărunt specific substrucţiei cuptoarelor. Bucăţile de chirpic împrăştiate în interiorul complexului erau făţuite pe o singură parte, iar pe cealaltă păstrau urme ale pietrelor de râu din substrucţie. Spre fundul complexului însă existau porţiuni cu cenuşă şi o uşoară înroşire a suprafeţei acoperite de aceasta. Gradul de conservare a complexului nu permite atribuirea cu certitudine a unei vetre. Dimensiunile complexului semiadâncit şi ridicat pe o structură de stâlpi de lemn sunt de 8,20 x 4,40 m. Descoperirea mai multor bucăţi de spuză tehnologică de fier păstrând, eventual. forma concavă a adânciturii de încălzire a cuptorului cu infuzie de aer face probabilă interpretarea complexului drept atelier de fierărie.
Complexele de suprafaţă:
Cu toate că un obiectiv major a fost stabilirea planurilor complexelor de suprafaţă detectabile doar prin alinierea gropilor de implantare a stâlpilor de lemn, până acum au putut fi precizate doar complexe cu suprafeţe mici şi mijlocii. O noutate este apariţia unei structuri rectangulare pe tălpici de lemn. Complexele de suprafaţă închideau, după observaţiile făcute, perimetre aproape rectangulare de 3 sau 4 m sau chiar de dimensiuni mari, uneori peste 10 m. În perimetrul delimitat de gropile de pari ai unui asemenea complex a fost dotat cu o vatră uşor adâncită placată cu pietre de carieră şi având câteva fragmente de vase specifice complexului cultural Przeworsk. Se cunoaşte că neamurile germanice locuiau şi în construcţii de suprafaţă cu plan de tip hală. Este aproape sigur că acest sistem de construcţie este întâlnit şi la Margine. Deschiderea unor suprafeţe de mari dimensiuni a fost împiedicată mult timp de statutul juridic al terenului, care nu a fost expropriat o bună bucată de timp.
Gropile de formă rectangulară cu pereţii arşi:
Prin ultimele două campanii de săpături numărul total al acestora a crescut la 24. În privinţa utilităţii lor observaţii precum existenţa unor vase de gătit, dar şi a unor vase de mici dimensiuni care nu puteau fi folosite în acest scop pot arăta o folosinţă menajeră în paralel cu una, absolut ipotetic, rituală. Nu există nici un argument pentru folosirea lor în context funerar. Ele sunt orientate întotdeauna cu latura mai îngustă SSE-NNV, cu mici deviaţii. Doar un singur complex este orientat cu latura scurt în direcţia NNE-SSV, acesta reprezintă o excepţie. Gropile bine arse au pereţii vitrifiaţi şi pe fund bucăţi de cărbune. Dimensiunile lor variază în L între 0,80 m şi 1,10 m, iar în l între 0,80 şi 0,90 m.
Complexe asemănătoare unor şănţuiri:
Acestea au fost orientate fie SV-NE, fie SE-NV. Ele nu se adâncesc mai mult de 0,20 m şi conţin de obicei ceramică şi chirpici. Lăţimea lor variază între 0,50 şi 1 m, fiind, uneori, terminate în nişte gropi mai mari. Cea mai lungă şănţuire surprinsă depăşea 4,50 m. Interesant este cazul unui complex menajer de formă ovală descoperit în S. 110 continuat spre SSE de o asemenea şănţuire prelungă. Un alt complex identificat în anul 2006 avea aceiaşi prelungire şănţuită flancată de o parte şi de alta de câte un rând de gropi pentru implantarea unor stâlpi de lemn. O posibilă interpretare, valabilă doar în această categorie de complexe, este că ele puteau servi ca un fel pivniţe semi-îngropate. Un argument este oferit şi de prezenţa abundentă a materialului arheologic în astfel de complexe. Analogii etnografice se întâlnesc în zilele noastre în unele pivniţe de vin de pe valea Ierului adaptate formei de relief de câmpie (nu cele săpate în coaste mai abrupte). Alte complexe şănţuite par că delimitează unele suprafeţe, fiind puţin probabil că ele erau folosite pentru drenaj.
Fântânile:
Aceste complexe, în număr de 4, constau în gropi rotunde în plan, cilindrice în profil şi cu d de 1,50 m, şi adâncite, posibil, şi peste 3,20 m. Din cauza prezenţei pânzei freatice câteva nu au putut fi săpate până la fund. Prezenţa abundentă a apei din izvoarele captate de acestea nu a permis precizarea clară a fundului pentru că mâlul scos din nivelul inferior nu mai prezenta urme antropice. În cazul unui asemenea complex au fost sesizate urme slabe de lemn fără a putea preciza de la ce structuri provin.
Un singur cuptor în aer liber, mult distrus şi având formă ovală a fost construit din chirpic şi piatră de râu.
Date preliminare privind materialul arheologic
Ceramica:
Se împarte, ca de obicei în aşezările de epocă romană din barbaricum, în cele două categorii principale: cea lucrată cu mâna şi cea confecţionată la roată. Ceramica lucrată cu mâna aparţine unui repertoriu destul de variat de la oalele pentru gătit, la pahare sau ceşti-opaiţe constând dintr-un buton tras spre exterior. Unele forme prezintă umărul puternic carenat al vaselor de formă germanică altele forme zvelte şi decor specific dacic constând în brâu alveolat. Cele cu decor dacic sunt destul de reduse numeric. Unele vase lucrate la roată par produse pe loc, însă există şi un procent important provenind din provincie chiar şi în cazul ceramicii de uz comun. O caracteristică a vaselor de origine provincială este slipul cenuşiu închis. Aproape fiecare vas mai bine păstrat şi de o calitate mai bună a slipului pare să provină din Dacia Porolissensis. O categorie aparte în cadrul ceramicii romane este vesela din pastă cărămizie sau neagră stampată, asemănătoare cu cea descoperită în provincia Dacia, dar mai ales cea cenuşie fină stampilată. Două fragmente aparţin unei categorii de ceramică provincială cu decor în relief constând motive care reprezintă frunze de iederă. Analogii apar şi în zona barbară din bazinul Tisei superioare.
Piese din metal:
Cele mai numeroase piese din fier constau din lupe de mici dimensiuni, probabil rebuturi, fragmente de la spuză de fier rezultată din încălzirea metalului la confecţionarea artefactelor. O lupă a apărut chiar în umplutura unei fântâni în imediata apropiere a unui cuptor. Alte piese apărute sporadic în complexe sunt fragmente de cosoare, verigi, eventual şi fragmente provenind de la chei de tip barbar. Singura fibulă descoperită este confecţionată din bronz fiind încadrabilă în tipul barbar cu picior întors pe dedesubt. Datarea acesteia a fost propusă la sfârşitul sec. II şi prima jumătate a sec. III p.Chr.
Piese din piatră:
Au fost descoperite fragmente de la râşniţe cu rotaţie manuală, cute de ascuţit, sau piese de silex pentru aprins focul.
Osul - s-a păstrat extrem de fragmentat şi deteriorat, probabil datorită acidităţii solului. Adesea a fost greu de recoltat fiind friabil. Sunt documentate, deocamdată bovinele şi ovicaprinele.
Piesele cu cele mai relevante criterii de datare sunt fibula amintită cu picior întors pe dedesubt datată la sfârşitul sec. II - prima jumătate a sec. III p.Chr. şi de fragmente de la două pahare romane din sticlă. Elemente de datare sunt oferite de şi de ceramică. Pe de o parte prezenţa sporadică a ceramicii negre de tip Przeworsk lucrată cu mâna indică începutul aşezării la sfârşitul sec. II p.Chr. Sfârşitul aşezării se poate situa pe la mijlocul sec. III p.Chr, când este posibil ca aşezarea să fi fost incendiată deşi sunt situaţii precum distrugerea vetrelor care arată că locuitorii au putut părăsi la timp aşezarea. Importurile romane încadrează locuirea pe parcursul existenţei atelierelor provinciale din Dacia. Din punct de vedere cultural, probabil şi etnic, aşezarea conţine atât artefacte de origine dacică asemănătoare cu cele Latène, este adevărat, mai puţine, cât şi de origine Przeworsk, atribuite vandalilor de neam germanic prezenţi la frontierele Daciei începând din jurul anului 170 p.Chr.
Rezumat
English Abstract During the 2005-2006 campaigns we continued the rescue excavations in the Roman period settlement from the 2nd - 3rd centuries AD. Unlike the previous excavations we conducted only extended field walking, not the survey of the settlement. In the settlement we discovered five more sunken-floored buildings, so we already know there are ten such complexes. The artifacts collected include Roman sherds with Dacian motifs, metal artifacts dated to the end of the 2nd century and the first half of the 3rd century AD, as well as stone artifacts.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu