Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Olteni | Comuna: Bodoc | Judeţ: Covasna | Punct: Cariera de nisip/Tag, Situl B | Anul: 2006

Anul   2006
Epoca
Preistorie;
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade
Preistorie;
Protoistorie;
La Tène timpuriu;
Neolitic;
Neolitic târziu;
Epoca post-romană;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
La Tène;
La Tène mijlociu;
Epoca antică
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Descoperire funerară;
Mormânt izolat;
Mormânt;
Descoperire izolată;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Covasna
Localitate   Olteni
Comuna   Bodoc
Punct
Cariera de nisip/Tag, Situl B
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cod RAN    63919.03 63919.01 63919.04 63919.05
Raport În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de către firma DOMARKT la marginea de S a satului Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna, au fost descoperite două situri arheologice. Primul dintre acestea (Situl A) ocupa terasa înaltă din dreapta Oltului şi se întindea de la marginea de S a satului spre S pe o L de cca. 800 m, pe o fâşie de teren lată de 80-200 m, limitată din V de DN 12 iar din E de calea ferată Braşov-Miercurea-Ciuc. Cel de-al doilea sit (Situl B) se află la V de DN 12 în faţa sectorului nordic al sitului A, la marginea de S a unei cariere de nisip abandonate mai mulţi ani în urmă.
Situl B cuprinde suprafaţa de cca. 60 x 80 m. Ambele situri au fost afectate. Situl A, în partea sa sudică - de exploatările mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Braşov-Miercurea-Ciuc. Situl B a fost puternic afectat de vechea carieră de nisip şi de DN 12.
În anii 2001-2006, conform unui contract de eliberare a terenului de sarcină arheologică încheiat între SC DOMARKT SRL şi Muzeul Carpaţilor Răsăriteni, ambele situri au făcut obiectul unor săpături arheologice preventive. Cercetările efectuate pe suprafaţa de cca. 20.000 m2 în cadrul sitului A şi respectiv 1.500 m2 în cadrul sitului B, au scos la iveală 410 complexe arheologice datând din neolitic, epoca bronzului, a doua epocă a fierului şi perioada post-romană (cca. sec. IV-V)1.
Prezenţa izvorului cu apă minerală sărată explică şi densitatea obiectivelor arheologice pe o suprafaţă relativ restrânsă. În vecinătatea acestui izvor se află 8 situri arheologice: 1. Olteni Sud “Cariera de Nisip” - Situl A (epoca bronzului, a doua epocă a fierului, perioada Post-romană); 2. Olteni Sud “Cariera de Nisip” - Situl B (neo-eneolitic, necropolă din a doua epocă a fierului); 3. Aşezarea În Dosul Cetăţii - “Vármegye” (eneolitic, cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie); 4. Aşezarea Cetatea Fetii - “Leanykávár” (eneolitic, cultura Cucuteni-Ariuşd-Tripolie); 5. Castrul Roman de la Olteni (perioada romană); 6. Olteni Nord “Carieră” (perioada Post-Romană); 7. Olteni Est “Canton C.F.R” (a doua epocă a fierului); 8. Cetatea Heretz (perioada medievală)2.
Situl se află în Depresiunea Sfântu Gheorghe delimitată de munţii Bodoc şi Baraolt, în valea Oltului Superior, la 10 km N de oraşul Sfântu Gheorghe (coordonate G.P.S: 45°57'666” N; 25°50'781” E; altitudine: 569 m). Situl ocupă terasa înaltă din dreapta Oltului care oferea condiţii favorabile pentru locuire şi practicarea agriculturii. În apropierea sitului se află numeroase izvoare de apă minerală, printre care unul cu apă sărată. Siturile se află pe teren privat.
Localitatea Olteni este bine cunoscută în literatura arheologică în primul rând datorită celor două situri aflate la marginea sa nordică: aşezarea “În Dosul Cetăţii - Vármegye” (cultura Cucuteni - Ariuşd) şi castrul roman.
În anul 2000 au început exploatările carierei de nisip în partea de S a satului. Cu această ocazie au fost descoperite două situri arheologice: Situl A şi Situl B.
În anii 2001-2005 Muzeul Carpaţilor Răsăriteni a efectuat săpături arheologice preventive în situl A, pe suprafaţa de cca. 20.000 m2, fiind descoperite şi cercetate vestigii din epoca bronzului (cultura Noua), a doua epocă a fierului (cultura dacică din sec. IV a.Chr) şi perioada post-romană (sec. IV-V). În anii 2005-2006 săpăturile preventive au fost efectuate în situl B, unde, pe suprafaţa de 1.500 m2,au fost descoperite şi cercetate urme de locuire din neo-eneolitic (cultura ceramicii liniare cu note muzicale, Boian-Giuleşti şi Precucuteni I), precum şi câteva morminte dacice din sec. IV a.Chr.
Principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost eliberarea terenului de sarcină arheologică în zona exploatării unei cariere de nisip. În acest sens, au fost efectuat săpături arheologice pe suprafeţe mari, urmărindu-se cercetarea stratului de cultură şi a complexelor arheologice.
Situl B
În anul 2005, în partea de E a sitului a fost cercetată o suprafaţă de 220 m2, fiind depistate mai multe complexe din perioada neo-eneolitică. Cu aceeaşi ocazie a fost cercetat şi un mormânt din a doua epocă a fierului (M. 1).
În anul 2006, în cadrul sitului B au fost descoperite şi cercetate 3 locuinţe şi 15 gropi menajere.
L.1era uşor adâncită având forma ovală (12 x 6,5 - 8 m, ad. 0,8 m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun închis în amestec cu numeroase fragmente ceramice ce pot fi atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să fi fost surprins raportul stratigrafic între ele.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării şi excizării. Dintre motivele ornamentale excizate remarcăm următoarele: “tabla de şah” şi “dinţi de lup”.
L.2afost descoperită în partea de E a sitului la ad. de -0,3 m de la suprafaţa terenului. A fost cercetată parţial, pe suprafaţa de 12 x 14 m. Perimetrul locuinţei se extinde spre S în afara suprafeţei cercetate. În partea nordică conturul locuinţei are forma aprox. ovală. Umplutura este formată din pământ de culoare brun-negricioasă, pigmentată cu puţine fragmente de lemn ars şi este afânată în partea superioară. În partea sudică locuinţa se adânceşte până la ad. -1,2 m, iar umplutura este uşor tasată. În această zonă a fost surprinsă o aglomerare de bolovani de piatră, printre care s-au descoperit fragmente ceramice de factură eneolitică.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip şi resturi vegetale, sunt bine netezite uneori prevăzute cu slip, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării, excizării şi a pliseurilor. Rareori sunt întâlnite barbotina şi alte ornamente aplicate. Dintre motivele ornamentale remarcăm următoarele: benzi formate din linii excizate; linii orizontale incizate; pliseuri orizontale combinate cu benzi formate din linii incizate umplute la rândul lor cu împunsături circulare; benzi formate din linii incizate dispuse în formă de semicercuri; motive în bandă spiralică formată din linii incizate.
Materialele arheologice descoperite în umplutura locuinţei pot fi atribuite culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I, fără să fi fost surprins raportul stratigrafic între ele. Cercetarea acestei locuinţe va fi continuată în campaniile viitoare.
L.3 a fost descoperită în partea de V a sitului, la ad. -0,4 m de la suprafaţa actuală a terenului.Locuinţa avea forma ovală şi era adâncită în special în partea sa nordică (4 x 3 m, ad. 0,9 m). Umplutura locuinţei era compusă din pământ brun, uşor tasat, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi câteva unelte din piatră.
Fragmentele ceramice descoperite sunt modelate manual, din lut în amestec cu nisip, sunt bine netezite, iar ornamentele sunt realizate prin tehnica incizării. Majoritatea fragmentelor ceramice descoperite aparţin culturii Ceramicii liniare cu note muzicale.
Cele 15 gropi menajere atribuite perioadei neo-eneolitice au fost descoperite în zona centrală şi estică a sitului. Acestea au fost surprinse la nivelul solului steril şi au forme circular-ovale. Cu excepţia gropii nr. 5, în toate gropile cercetate, materialul arheologic a fost amestecat, fiind găsite laolaltă elemente ale tuturor manifestărilor neo-eneolitice descoperite în acest sit.
Groapa 5a fost descoperită la cca. 30 m V de restul gropilor, la ad. de 0,45 m de la suprafaţa actuală a terenului. Groapa avea forma ovală (1,7 x 0,8 m, ad. 0,9 m), pereţii verticali şi fundul plat. Umplutura gropii era formată din pământ de culoarea neagră, uşor tasat. Din această groapă au fost descoperite câteva fragmente ceramice şi o cană fragmentară. Ceramica a fost modelată din lut în amestec cu nisip fin, este bine netezită şi arsă reducător. Cana avea corpul sferic cu buza verticală uşor înclinată spre interior, marginea buzei fiind rotunjită. Cana a fost ornamentată pe corp cu benzi formate din linii incizate drepte orizontale şi verticale precum şi de linii arcuite dispuse oblic. Liniile sunt întrerupte de împunsături circulare.
Până în stadiul actual al cercetărilor, această groapă este singurul complex din sit ce poate fi atribuit exclusiv culturii Ceramicii liniare cu note muzicale.
Necropola dacică a fost descoperită în anul 2005, în acel an fiind cercetat un singur mormânt3. În anul 2006 au mai fost descoperite 2 sau 3 morminte, precum şi 5 gropi dreptunghiulare fără inventar ale căror apartenenţă la necropolă rămâne incertă.
M. 2 a fost descoperit la cca. 10 m SV de M.1, la ad. de 0,40 m. Conturul gropii nu a putut fi urmărit cu exactitate, însă judecând după umplutura acesteia, de culoare brună, ea pare să fi fost de formă circulară. Umplutura gropii funerare a fost compusă dintr-un pământ de culoare brună. Ritul practicat a fost incineraţie în urnă. Urna se afla în poziţie verticală. În interiorul urnei se aflau oase umane calcinate care ocupau mai mult din jumătate din volumul acesteia.
Urna funerară este un vas de formă bitronconică, modelat cu mâna, din pasta semifină în amestec cu mult nisip şi pietricele. Vasul a fost decorat cu brâuri alveolare, orizontale ori oblice şi ars oxidant. Dimensiuni: h= cca.220 - 240 mm, dbază= 120 mm.
M. 3 a fost descoperit la 6 m NE de M. 1. Acest mormânt pare să fi fost dublu, conţinând o incineraţie în urnă (M. 3a) şi una fără urnă (M. 3b). În cadrul mormântului se mai aflau 5 depuneri, din care 4 de vase sau fragmente ceramice iar una era compusă dintr-o râşniţă.
Groapa funerară avea forma rectangulară cu colţuri uşor rotunjite (3 x 1 m), cu axul orientat pe direcţia N-S. Pe laturile de E şi N, precum şi pe fundul gropii, se găseau scânduri groase din lemn carbonizate, acestea fiind urme ale unei structuri de lemn. Umplutura gropii a fost formată dintr-un pământ de culoare gălbuie, diferit de cel din zona din jurul gropii.
M.3a: incineraţie în urnă aşezată în poziţie verticală depusă în partea central-nordică a gropii acoperită cu un capac. Urna este un vas bitronconic, modelat cu mâna, din argilă comună, corpul rotunjit, prevăzut cu patru proeminenţe pe partea superioară a corpului şi cu brâu alveolar, fundul plat. Dimensiuni: h= 220 mm; dgură= 200 mm; dbază= 100 mm.
Capacul este reprezentat de o strachină, aşezată peste urnă cu gura în jos, modelată cu mâna, din argilă semifină, arsă oxidant, angoba neagră. Strachina are corpul tronconic, buza verticală, fundul plat, cu două toarte “oarbe”, prinse pe umăr şi ridicate deasupra gurii. Dimensiuni: h= 85 mm; dgură= 255 mm; dbază= 105 mm.
M.3b: incineraţie în groapă (fără urnă), cu oasele depuse pe fundul gropii funerare, în partea sudică a acesteia. Alături de această incineraţie se afla o depunere de vase ceramice (depunerea 1).
Depunerea 1 era compusă dintr-un vas tronconic în poziţie oblic-verticală cu gură în sus şi o strachină-capac, aşezată, cu gura în jos peste vasul tronconic.
Vasul tronconic a fost modelat cu mâna, din argilă semifină, fundul plat, cu gura uşor invazată având marginea aproape tăiată orizontal. La jumătatea înălţimii vasul este prevăzut cu două proeminenţe semicirculare. Între acestea, uşor mai sus, vasul este decorat cu două perechi de segmente de brâuri verticale uşor arcuite. Este ars oxidant şi are angobă brună. Dimensiuni: h= 215 mm, dgură= 235 mm, dbază= 100 mm.
Strachina de formă tronconică a fost modelată cu mâna, din lut în amestec cu nisip fin, cu gura invazată şi marginea oblică, cu patru toarte “oarbe”, fixate pe marginea gurii şi ridicate deasupra gurii. Este arsă neoxidant şi are angobă de culoare neagră. Dimensiuni: h= 113 mm, dgură= 365 mm, dbază= 110 mm.
Depunerea 2 era compusă dintr-un fragment de strachină, găsită la NE de M.3b. A fost modelată cu mâna, din argilă semifină cu multe concreţiuni de calcar, corpul tronconic şi gura uşor invazată. Este arsă oxidant, culoarea brună. Dimensiuni: h păstrată= 65 mm; dgură= 255 mm.
Depunerea 3 era reprezentată de un vas aşezat cu gura în jos, aflat în capătul nord-vestic al gropii, aproape de M.3a. Vasul are forma bitronconică, este modelat cu mâna, din lut în amestec cu nisip şi pietricele, cu fundul plat. Partea superioară a corpului este uşor invazată, buza plată, iar în partea superioară are două toarte “oarbe”, semicirculare şi doi butoni. În partea inferioară a corpului are patru proeminenţe semicirculare, dispuse în cruce. Este ars oxidant. Dimensiuni: h= 172 mm; dgură= 172 mm; dbază= 110 mm.
Depunerea 4 este reprezentată de un picior de vas, descoperit în partea superioară a gropii. Piciorul a fost modelat cu mâna, din lut în amestec cu nisip şi pietricele, are forma tronconică cu marginea bazei lată. Este ornamentat cu un brâu alveolar în partea superioară, arderea oxidantă şi culoarea cărămizie. Dimensiuni: h= 94 mm; dbază= 90 mm.
Depunerea 5: un fragment de râşniţă, probabil de râşniţă primitivă. Are forma trapezoidală, cu partea superioară uşor albiată rezultată probabil în urma utilizării. Dimensiuni: L= 310 mm; l= 145 mm; gr.= 54 mm.
M.4 (Groapă cu ofrande? Mormânt-cenotaf?, Elemente provenind din alt mormânt?).
A fost descoperită doar o strachină fragmentară (se păstrează cca. 2/3 din vas), depusă cu gura în jos, la cca. 4 m SE de M2. Recipientul a fost modelat cu mâna din argilă semifină în amestec cu nisip, avea corpul tronconic, fundul plat, cu două (?) toarte (s-a păstrat una) “oarbe”, ce depăşesc gura, acoperit cu angoba neagră, ars neoxidant. Nu este exclus ca această strachină să reprezinte practic capacul urnei de la M.2.
Locuirea neo-eneolitică.
Iniţial aşezarea a fost locuită de purtătorii culturii Ceramicii liniare cu note muzicale, iar mai apoi de purtătorii culturilor Boian-Giuleşti şi Precucuteni I.
Materialele culturii Ceramicii liniare cu note muzica din SE Transilvaniei şi Muntenia pot fi încadrate la nivel cronologic Vinča B2. Această datare este verificată şi de prezenţa unor importuri atribuite ceramicii liniare cu capete de note muzicale din aşezările Vinča B2 de la Tărtăria şi Lumea Nouă4. Comunităţile culturii Ceramicii liniare cu note muzicale au avut un rol important la formarea culturilor eneoliticului timpuriu, Boian, Turdaş, Iclod şi Precucuteni5.
Cultura Boian este cunoscută în sud-estul Transilvaniei şi suprapune spaţiul de locuire al culturii ceramicii liniare. Materiale aparţinând acestei culturi au fost descoperite în 16 staţiuni din Transilvania6. La nivelul fazei Giuleşti, a început expansiunea comunităţilor culturii Boian spre N, fiind ocupate zone însemnate din sud-estul Transilvaniei şi sudul Moldovei. Aici au întâlnit comunităţi de tip liniar-ceramic târzii, aflate la începutul fazei târzii a marelui complex central-european. Din contactul acestora, de o parte şi de alta a Carpaţilor Orientali, s-a născut o nouă sinteză, cultura Precucuteni7.
Cultura Precucuteni, ca mai toate culturile neo-eneolitice, a fost angrenată într-o reţea de relaţii directe sau indirecte cu mai multe din culturile contemporane din spaţiul geografic în care s-a dezvoltat şi a evoluat. Cercetările arheologice au pus în evidenţă astfel de relaţii chiar cu cultura Boian, iar apoi cu Gumelniţa, care urmează după aceasta, sau cu aspectul cultural Stoicani-Aldeni-Bolgrad8.
Descoperirile de la Eresteghin, Ciucsângiorziu şi Turia sunt importante deoarece ele diferă de etapa Precucuteni I din Moldova. Materialele din Transilvania de SE sunt de factură mai bună. Impresia pe care ne-o lasă aceste descoperiri (în special cele văzute la Turia) este geneza lor din descoperiri de tip Giuleşti sau elemente înrudite, de aceea credem că geneza culturii Precucuteni are loc undeva şi în sud-estul Transilvaniei (Eresteghin şi Turia) şi se datorează unor influenţe sudice9.
Necropola dacică.
Deşi s-au identificat doar trei morminte certe putem presupune că este vorba de o necropolă, cu morminte aflate la oarecare distanţă unul de altul (6-10 m), înşirate pe direcţia NNE-SSE. Vorbim de o necropolă întrucât toate descoperirile de morminte plane din sec. V-III a.Chr, cercetate integral, au avut un număr mare de morminte10. Acolo unde s-a descoperit doar strachina fragmentară putem presupune, mai degrabă, că este o groapă cu ofrande decât un cenotaf.
Mormintele descoperite până acum au atât caracteristici comune (s-a practicat exclusiv incineraţia, depunerile au fost protejate de structuri din lemn, toate vasele utilizate ca urne ori cu ofrande sunt modelate cu mâna), cât şi diferenţe (oasele incinerate au fost depuse în urnă (M.2, M.3) sau în groapă (M.1), urna din M.2 era neacoperită, pe când cea din M.3 avea o strachină drept capac, numărul mare de vase cu ofrande din M.1 şi M.3 şi lipsa acestora din M.2, depunerea vaselor cu ofrande în poziţii normale ori cu gura în jos, spargerea intenţionată a unor vase, din care doar o parte s-au depus în morminte). Se poate evidenţia gama redusă de tipuri de vase din morminte (vase tronconice ori bitronconice şi străchini, plus un picior de la un vas), ceea ce indică o utilizare preferenţială a unor tipuri de recipiente pentru practicile funerare.
Practica utilizării unor gropi rectangulare de mari dimensiuni pentru depunerea defuncţilor incineraţi la M.1 şi M.3, ca şi cum ar fi vorba de morminte de inhumaţie, este întâlnită şi în necropolele getice din sec. V-III a.Chr. din afara arcului carpatic, aşa cum este cazul la Poieneşti (cercetări inedite, M. Babeş), la Stelnica11 ori la Coslogeni (cercetări inedite, V. Sîrbu).
Rezumat
English Abstract The rescue excavations uncovered 410 archaeological deposits dating to the Neolithic, the Bronze Age, the second Iron Age and the Post-Roman period (about the 4th – 5th centuries). The main purpose of the archaeological excavations was to issue the clearance of the ground in the area where a sand quarry is exploited. To this end we conducted archaeological excavations on large areas, with the intention of examining the culture layer and the archaeological complexes. In 2006, in site B we uncovered and investigated three sunken-floored buildings and 15 domestic pits.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu