.
Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: La Cireş - Necropola Estică | Anul: 2006
Anul:
2006
Epoca:
Latene;Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Sarmizegetusa
Comuna:
Sarmizegetusa
Punct:
La Cireş - Necropola Estică
Toponim:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Marcu Felix Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Petiş Ioniţă Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Plăiaş Codruţa Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Ureche Petre Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Varga Rada Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Cea de-a şasea campanie arheologică consecutivă din Necropola Estică a Sarmizegetusei s-a desfăşurat între 12 iulie şi 14 august 2006. Arealul care a fost în atenţia noastră în toţi aceşti ani este situat în vecinătatea vestică a aşa-numitului “Mausoleu al Aureliilor”, la S de drumul imperial1, care traversa provincia de la Dierna (prin Porţile de Fier ale Transilvaniei, trecând prin Sarmizegetusa, Apulum, Pota...issa, Napoca) până la Porolissum. După cercetarea parţială a “incintei A”, în anii 2001-2003, săpăturile au fost extinse înspre E.
În zona investigată în ultimii trei ani, după cum aminteam şi în rapoartele din anii precedenţi, pe măsură ce panta scade dinspre limita estică a “incintei A”, spre E, complexele arheologice se păstrează într-o stare de conservare din ce în ce mai precară. Acest fapt se datorează lucrărilor agricole intensive desfăşurate în această zonă în decursul timpului, până în momentul în care terenul respectiv a fost achiziţionat şi inclus în rezervaţia arheologică. În urma refuzurilor repetate ale proprietarului parcelei situate la limita rezervaţiei, loc în care este amplasată “incinta funerară A”, de-a ne permite finalizarea cercetării acesteia, ne-am redefinit obiectivele campaniilor anterioare, anume cercetarea spaţiului cuprins între acest complex şi “Mausoleul Aureliilor”, fixându-ne ca obiectiv completarea cercetării arheologice a acestui monument. În acest sens am adoptat ca metodă de cercetare deschiderea unor suprafeţe succesive de mari dimensiuni, înspre E.
Cercetarea din 2006 şi-a propus finalizarea unităţilor de săpătură cercetate în anii anteriori, anume S 7A (9 x 5 m), S 10 (trapez 10 x 5 x 3 m) şi S 11 (10 x 3 m), în paralel cu S 12 (10 x 10), trasată parale cu S 11, la E de aceasta. Am adoptat acest tip de cercetare pe o suprafaţă foarte amplă pentru a încerca clarificarea unor aspecte legate atât de planimetria acestei zone de necropolă, referindu-ne aici la amenajările incintelor şi ale diverselor delimitări ale complexelor funerare şi ale intervenţiilor ulterioare, cât mai ales datorită necesităţii de a corela cât mai atent traiectele lineare ale structurilor de lemn aparţinând construcţiilor anterioare înmormântărilor. Astfel suprafaţa totală aflată în curs de cercetare în această campanie a fost de aprox. 250 m2 (incluzând şi anumite porţiuni din S 7)2.
Au fost descoperite un număr de 4 morminte de inhumaţie şi 11 de incineraţie:
Morminte de inhumaţie - G 101 (S 10; dimensiunile gropii 1,75 x 0,40; orientare SV-NE; inventar - fragmente din antebraţe lungi de maxim 0,25 m, dinţi; moneta cu dinţii - SV, cuie şi mărgele mărgele - NE; monetă ilizibilă, mărgele, un cui, ceramică, fragmente din calota craniană şi antebraţe), G 103 (S 7A; 1,70 x 1,15; N-S; schelet adult), G 104 (S 11, 1,60 x 0,55, mărginită de un şir de bolovani de râu cu dimensiuni între 0,15-0,40 m; N-S; adult: se păstrează membrul superior drept pe o lungime de aprox. 0,50 m, cel stâng aprox. 0,25 m, un antebraţ, în zona toracelui - uşor oblic - pe o L de aprox. 0,15 m; un opaiţ, cuie), G 106 (S 11, 1,05 x 0,50 m; N-S; acoperit cu două ţigle; schelet răvăşit; fragmente sporadice de ceramică, cui şi oase răvăşite, posibil şi o monetă)
Morminte de incineraţie - G 102 (S 10, puternic deranjat, surprins parţial; ceramică, mărgea de sticlă), G 105 (S 12; 1,70 x 0,50; E-V; groapă arsă; ceramică, oase calcinate), G 107 (S 12; 2,60 x 1,20 pe exterior, 1,90 x 0,50 interior, orientare VNV-ESE, păstrat pe o h de 0,25 m; ceramică, cui), G 110 (S 12, dimensiune groapă 1,60 x 0,80, arsă, orientare NE-SV, inventar: fragmente sporadice de ceramică, cuie).
Morminte de incineraţie cu groapă arsă - G 108, 109, 111-115 (identificate în plan orizontal, dar cercetarea nefinalizată)
Construcţia cu pereţi de lemn
Desfăşurare E-V pe o L de 12,75 m, l de 7,5 m (incluzând aici şi desfăşurarea acesteia surprinsă în suprafaţa S 7).
Ca ipoteză de lucru admitem faptul că este vorba de un spaţiu închis delimitat de traiectele P 30 spre V (dublat spre V de P 26), P 25 spre N (dublat spre N de P 14 şi P 19), P 29 spre V şi P 28 şi P 27 spre S. Aliniamentul nordic este dublat în exterior de un rând de 7 gropi de pari (bârne) şi gropi de scoatere a acestora.
Traiectele acestor structuri (pereţi), adânci de 0,15-0,50 m sunt marcate, la un interval de aprox. 0,50 m, de câte o groapă de par, cu d de aprox. 0,20 m, care se adânceşte cu 0,10-0,25 m faţă de baza şanţului. Baza şanţului P 28 a fost întărită cu bolovani de râu cu dimensiuni de 0,10-0,15 m. Aceeaşi situaţie a fost semnalată la baza gropii GS 31, şi sporadic în alte complexe de acest tip. Aceste date argumentează o consolidarea a elevaţiei susţinute de structurile implantate pe aceste şanţuri. Este probabil o clădire cu pereţi de lemn dezafectată anterior primelor înmormântări din acest areal.
După cum am amintit, mare parte a acestor aşa-numiţi pereţi, în special cei perimetrali, au fost dublaţi sau intersectaţi de traiectele altora sau de gropile de pari sau de scoatere a bârnelor provenind de la construcţii diferite. Succesiunea acestor elemente nu a putut fi precizată pentru fiecare caz în parte, motiv pentru care nu vom insista asupra ipotezelor noastre privind diferenţele de planimetrie ale fiecărei faze, respectiv probabilităţile de atribuire ale unor situaţii încă incerte.
Există aşadar două faze ale acestei construcţii sau o dublare ulterioară a pereţilor, coroborată cu corecţia unor aliniamente. Nu a fost identificat un nivel de călcare corespunzător unei locuinţe. Ipoteza unor parcelări anterioare a necropolei nu poate fi exclusă, însă sunt semnalate numeroase situaţii în care groapa mormintelor a fost săpată pe traiectele rectilinii ale acestor structuri, fapt care sugerează mai degrabă o dezafectare a construcţiei anteriore înmormântărilor. Desigur că adâncimea mare la care au fost implantate unele bârne (mergând până la 0,60 m faţă de baza pereţilor), precum şi consolidarea acestora, pe alocuri, cu piatră de râu, ne îndreptăţesc să susţinem, mai degrabă existenţa unei (unor) clădiri romane dezafectate destul de timpuriu, chiar în prima parte a sec. II p.Chr. Materialul recoltat din aceste structuri aparţin în special epocii romane: ac păr de os (P 13), monetă ilizibilă de bronz (P 29), ceramică uzuală şi un piron de fier (P 14), precum şi ceramică aparţinând epocii bronzului şi microlite (P 17, 22, 23, 27).
Conservarea primară a zidului perimetral nordic al spaţiului funerar din proximitatea estică a “incintei funerare A”, pe o L de 28 m, incluzând “platforma A”3 .şi mica “platformă (postament?) B”4, precum şi limita estică a incintei amintite (L 10 m). De asemenea a fost transportat pământul de aruncătură din campaniile anterioare, nivelându-se spaţiul din vecinătatea incintei respective până la nivelul de călcare antic, pe o suprafaţă de aprox. 100 m2. Au fost conservate contururile unor morminte din cărămidă la nivelul la care acestea au putut fi surprinse din punct de vedere arheologic. De asemenea, spaţiul pe care este amplasat mausoleul şi cel care desparte complexele conservate primar de acest monument au fost amenajate astfel încât să se poată distinge cu uşurinţă contururile monumentului cercetat în perioada interbelică, traseul drumului imperial (vizibil ca o fâşie lată de aprox. 6 m, uşor bombată în zona centrală), precum şi traiectul zidului perimetral nordic al incintelor din acest areal al necropolei5.
Dată fiind starea precară de conservarea a sitului în această porţiune, ne propunem ca în următoarele două campanii să continuăm cercetarea spaţiului care ne desparte de monumentul citat, prin suprafeţe succesive mai puţin alungite pe direcţia N-S astfel încât, păstrând relaţia cu zidul perimetral nordic să acoperim acest spaţiu într-un timp cât mai scurt, astfel încât, păstrând legătura stratigrafică cu cercetările din ultimii ani, să demarăm cât mai repede cercetarea arheologică de salvare a “Mausoleului Aureliilor”. Funcţie de starea sa de conservare a monumentului, cât şi de rezultatele cercetărilor acestuia, cât şi ale incintei A - dacă este posibil să finalizăm acest din urmă obiectiv, din motivele enunţate - vom evalua oportunitatea demarării demersurilor pentru realizarea unui proiect de restaurare a acestor monumente. Trebuie avut în vedere atât caracterul de unicat (excepţie) al acestor demersuri, cât şi un aparent inconvenient managerial, adică distanţa de 500 m faţă de parcul arheologic şi căile de acces nu tocmai facile pentru vizitatori.

Note Bibliografice:

1. F. Marcu, Virginia Rădeanu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2003, 457, pl. 103.


2. F. Marcu, Virginia Rădeanu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică ,CCA 2004, 290; F. Marcu, Virginia Rădeanu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2005, 326
3. F. Marcu, Virginia Rădeanu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2004, 452 pl. 62/A.
4. G. Băeştean, F. Marcu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2006, 311.
5. Reamintim aici observaţiile realizate în campaniile precedente şi relaţionate cu informaţiile din perioada interbelică - vezi F. Marcu, Virginia Rădeanu, O. Ţentea, Sarmizegetusa [Ulpia Traiana Sarmizegetusa]. Punct: La Cireş - Necropola Estică, CCA 2002, 274, anume faptul că zidul (Z 3), a constituit atât limita nordică a incintei A, a platformelor A şi B, având un traiect rectiliniu pe axa E-V, în vecinătatea drumului imperial, pe o L, identificată de noi, de aprox. 38 m. A fost construit în mare parte în aceeaşi tehnică, excepţie făcând în zona platformei A şi în partea estică a suprafeţei S 12, când îşi schimbă uşor traseul. Acest zid, tangent spre N cu “mausoleul” a fost identificat, potrivit cercetărilor din acea perioadă, pe o L de 70 m spre V, adică inclusiv în zona cercetată de noi, s.v. C. Daicoviciu, Oct. Floca, Mausoleul Aureliilor de la Sarmizegetusa, Sargetia 1, 1937, 1-23.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO