Cercetarea arheologică preventivă a fost efectuată în scopul descărcării de sarcină arheologică a suprafeţei destinate construirii unui spaţiu comercial. Terenul respectiv se află în partea centrală a cartierului Partoş , având acces la DN1. Din punct de vedere geografic , zona este marcată de râul Mureş, cartierul fiind situat pe prima terasă a acestuia, în partea dreaptă.
Suprafaţa afectată de proiect a ...fost de 74 m2 din care a fost cercetată arheologic o suprafaţă de 67 m2.
A fost practicată iniţial o secţiune S1 de 2,5 x 10 m care ulterior a fost extinsă lateral cu 3,70 m. Paralel cu aceasta a fost deschisă S2 cu dimensiunile de 1,40 m x 6,40 m; între cele două unităţi de săpătură a existat un martor stratigrafic cu lăţimea de 0,65 m.
De la nivelul solului până la -0,40 m adâncime decaparea s-a făcut mecanizat având în vedere existenţa unei nivelări consistente cu pietriş şi nisip dar şi a depunerilor contemporane (specificăm faptul că în acest loc a existat o clădire anterioară ale cărei fundaţii, proiectate în 1966, au fost descoperite cu ocazia cercetării arheologice actuale).
Continuarea săpăturii s-a efectuat manual, urmărindu-se atât elementele de stratigrafie orizontală şi planimetrică a complexelor şi structurilor arheologice cât şi informaţiile oferite de analiza stratigrafiei verticale a profilelor.
În S1 şi S2 săpătura a atins adâncimea constantă de -2,20/2,30 m corespunzătoare primei faze de locuire romană (începutul sec. II p.Chr. - mijlocul sec. II p.Chr.). Prin practicarea unui sondaj de 2 x 0,50 m în S1 a fost atins solul steril brun maroniu la -2,60 m, admax fiind de -3,20 m.
Stratigrafia generală a suprafeţei cercetate prezintă următoarele nivele (nivelul actual de călcare reprezintă cota 0 de calculare a adâncimilor):
0 -0,40 m: nivelare cu pietriş, nisip şi alte depuneri contemporane.
0 -0,80 m: fundaţiile din beton ale unei clădiri proiectate în 1966.
-0,40 -0,80 m: strat de umplere modern conţinând şi materiale de construcţie romane fragmentare, ceramică romană.
-0,80 -1,10/1,20 m: faza a III-a de locuire romană (început de sec. III p. Chr.).
-1,10 -2,20 m: faza a II-a de locuire romană (mijloc de sec. II - sfârşit de sec. II p.Chr.)
-2,20 -2,60 m: faza I de locuire romană (început de sec. II - mijloc de sec. II p.Chr.).
-2,60 -3 m: strat brun-maroniu nisipos lutos steril.
-3-3,20 m: strat galben maroniu nisipos lutos steril.
Analiza stratigrafică a complexelor şi structurilor arheologice din acest punct al sitului Apulum I a scos în evidenţă trei faze de locuire aparţinând epocii romane:
Faza I - Clădirea A a fost descoperită la o adâncime de -2,20 m având o orientare N-S. Zidul său principal perimetral a fost surprins în S1 pe o lungime de 10 m. Unele porţiuni se păstrează în elevaţie cu o înălţime de 0,30m. Datorită stratului de dărâmătură şi limitelor stricte ale secţiunii nu am putut identifica lăţimea exactă a zidului. Traseul lui urmează direcţia N-S şi este orientat în partea estică a clădirii. În colţul de SE al S1 a fost surprinsă prima compartimentare realizată de elevaţia unui perete având lăţimea de 0,20 m. În colţul încăperii au fost descoperită o tencuială subţire de mortar. Podeaua subţire, realizată în opus signinum a fost surprinsă in interior prezentând urme puternice de ardere la o adâncime de -2,20 m.
Cea de a doua compartimentare a edificiului se află tot în S1 la 3,80 m de zidul perimetral şi este rezultatul intersecţiei a doi pereţi de lemn legaţi cu chirpic având grosimea de 0,20 m. Aceştia au fost distruşi în urma unor incendii, fiind descoperite marginile lor arse precum şi un rest al podelei de asemenea puternic afectată de ardere.
Tehnica de construcţie a clădirii A utilizează în general chirpicul - laterculus crudus - şi lemnul. Sistemul constructiv al zidului principal perimetral este mai complex folosind cărămizi de lut nears mai consistent iar peretele se structurează pe un schelet de pari legaţi cu chirpic. Ulterior peretele este tencuit cu mortar. Compartimentările interioare însă erau realizate din pereţi de lemn şi chirpic cu gr. de 0,20 m. Vitruvius menţionează acest sistem de construcţie şi atrage atenţia asupra pericolelor (în primul rând incendii) care apar în cazul clădirilor având pereţii făcuţi din împletitură de nuiele şi lipitură de lut1.
Au fost descoperite numeroase fragmente de tegulae şi alte materiale de construcţie , unele reutilizate în fundaţiile clădirii B din faza următoare de locuire.
Elemente de cronologie:
- monedă – Vespasianus ( S1, -2,20m, pe podeaua primei compartimentări). As, AE, 5.02gr, 32mm AV. Cap spre dreapta, legendă ilizibilă Rv. Templul lui Jupiter Capitolinus, legendă ilizibilă. RIC II, p. 74, nr. 496, Roma, a.71
- monedă – Traianus ( S1, -2,20m, pe podeaua primei compartimentări ). Dupondius, AE, 4.84 gr, 23.3 mm Av. Bust spre dreapta, legenda ilizibilă Rv. Pax ţinând cornucopia în mâna stângă şi cu dreapta dând foc spoliilor de război; legendă ilizibilă, probabil S.P.Q.R. Optimo Principi. S.C. RIC II, p. 280, nr. 507, Roma, a. 103 – 111
- monedă – Hadrianus, Sabina ( S2, -2m). Denar, AR, 3.07 gr, 18.8 mm Av. SABINA AVGVSTA HADRIANI AVG .P. P.; bustul împărătesei spre dreapta Rv. CONCORDIA AVG. ; Concordia şezând spre stânga, ţine patera în mâna stângă iar mâna dreaptă e sprijinită pe scaun. RIC II, p.387, nr. 398, Roma , a. 117 – 138
- opaiţ monolichnis – Loeschcke X ( S1, -2,20m, întreg), în stratul de arsură, pe nivelul de călcare, L - 10 cm, h - 3 cm, ddisc – 7 cm, pastă fină de culoare portocalie, cu urme puternice de ardere secundară, disc neted cu orificiu de alimentare în centru, delimitat de o bordură printr-un cordon care se prelungeşte pe cioc şi formează un canal prevăzut cu un mic orificiu de aerisire. Bordura este prevăzută cu trei butoni dispuşi simetric, ciocul este alungit, rotunjit, având un arzător circular. Baza este dreaptă delimitată de trei cercuri concentrice iar la mijloc prezintă ştampila LITOGENE, datare: sec. II p.Chr.
Clădirea A reprezintă prima fază de locuire bine structurată din punct de vedere urbanistic dacă avem în vedere orientarea acestei clădiri la traseul fazei corespondente de amenajare a drumului principal cardo maximus2. Încadrarea cronologică o fixează în perioada de început a oraşului roman care, după cucerire, a funcţionat ca un pagus al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa până la transformarea lui în Municipium Aurelium Apulense3.
Faza II - Clădirea B a fost descoperită la o adâncime de -1,10/1,30m, având o orientare N-S. S-au păstrat fundaţiile a trei ziduri care, intersectându-se, formează compartimentările a 6 camere. În S1 s-a conturat una dintre camere cu lăţimea de 4,50m. Zidul de N şi lungimea totală a camerei nu au fost surprinse datorită limitelor stricte ale secţiunii.
Z1 – L 10m x l 0,60m x h 1m, a fost descoperit la adâncimea de –1,20m/1,30m reprezentând fundaţia zidului estic al edificiului şi având orientarea N-S. Tehnica de construcţie utilizează în general blocuri semifasonate de gresie verzuie legate cu mortar în opus incertum. Pe alocuriau fost refolosite materiale de construcţie (cărămizi) din faza anterioară. Apareiajul fundaţiei este alcătuit din 6 asize relativ regulate. Ultima asiză este formată din placi subţiri de gresie şi cărămizi, peste care se întinde un strat compact de mortar de 0,04/0,05m care face trecerea la elevaţie.
Z2 – 7,75 m x 0,50m x1m, a fost descoperit la adâncimea de – 1,10/1,20m în S1 şi S2 unde a putut fi urmărită continuarea traseului său. Reprezintă fundaţia unui zid interior, aflat în partea sudică a camerei, având orientarea E-V. Tehnica de construcţie utilizează în general blocuri semifasonate de gresie verzuie legate cu mortar în opus incertum. Apareiajul fundaţiei este alcătuit din 6 asize relativ regulate. Ultima asiză este formată din placi subţiri de gresie şi cărămizi, peste care se întinde un strat compact de mortar de 0,04/0,05m care face trecerea la elevaţie.
Z3 – a fost descoperit la adâncimea de –1,20m în martorul stratigrafic dintre cele două secţiuni. Reprezintă fundaţia zidului paralel cu Z1, cu orientare N-S, aflat în partea vestică a camerei. Dimensiunile sale pot fi bănuite prin analogie cu Z1. de asemenea tehnica de construcţie şi structura apareiajului sunt similare.
Nivelul de călcare în clădirea B a fost descoperit la – 1/1,10m şi este reprezentat de amenajări 3 amenajări succesive de mortar şi lut galben. Descoperirea în dărâmătură a unui număr însemnat de teserae în formă de 8 face posibilă existenţa unui paviment de acest tip pentru clădirea fazei II.
Elemente de cronologie:
- monedă - Marcus Aurelius (S1, - 1,60 m). Sesterţ, AE, 21.25 gr, 32mm Av. IMP. CAES. M. AVREL. ANTONINVS AVG., cap spre dreapta. Rv. CONCORDIA AVGVSTOR. TR. P. XV. COS. III, S.C, M. Aurelius şi L. Verus în picioare dându-şi mâna. RIC III, p. 277, nr. 795, Roma, a. 161
- fibulă romană din Bz – tipul cu genunchi , întreagă (S1, -1,05 m). Datare: sfârşit de secol II p. Chr4.
- fibulă romană din Bz – de tip omega, întreagă (S1, -1,80 m)
Datare: mijloc de sec. II – mijloc de sec. III p.Chr.5.
Clădirea B reprezintă o locuinţă romană, construită în perioada în care oraşul devine municipiu sub Marcus Aurelius, după 160 p. Chr. – Municipium Aurelium Apulense.
Faza II ilustrează trecerea de la prima fază de locuire, rudimentară din punctul de vedere al tehnicii de construcţie , la construcţii din piatră şi cărămidă cu fundaţii solide. Alinierea la cardo maximus este de asemenea respectată iar planimetria evidenţiază un spaţiu de locuire bine structurat cu camere vaste.
Faza III - Clădirea C suprapune parţial locuinţa B din faze anterioară, posibil reprezentând chiar o refacere a acestuia şi o schimbare a planimetriei clădirii prin reducerea spaţiului camerelor. A fost surprins la aproximativ -0,70 m de la nivelul actual de călcare. Orientarea clădirii este N-S prin aliniere la drumul principal.
Cercetarea a scos în evidenţă elevaţiile a două ziduri care formează o încăpere al cărei paviment de cărămizi se păstrează parţial în zona centrală.
Z1 - 5 x 0,40 x 0,30 m. A fost descoperit la -0,70 m şi are orientarea N-S. Reprezintă elevaţia unui zid păstrată fragmentar, care a utilizat traseul fundaţiei lui Z1/II, fiind amenajat pe un strat de lut cu gr. de 0,20/0,30m, posibil o nivelare între cele două faze. Se păstrează două asize neregulate. Tehnica de construcţie utilizează gresia verzuie legată cu mortar în opus incertum.
Z2 – 5,70 x 0,40 x 0,20 m, a fost descoperit la –0, 70m. Zidul este orientat E-V fiind situat în partea de S a camerei. Este păstrat fragmentar, fiind surprinse pe traseul lui fragmente de gresie verzuie foarte friabilă. În colţul de SE al camerei se păstrează o linie de tencuială cu mortar şi o porţiune de mortar din amenajarea pavimentului. Pe latura de V a camere se bănuieşte existenţa zidului paralel cu Z1 care suprapune în mod similar fundaţia lui Z3/II.
Pavimentul de cărămidă a fost surprins la –0,80 m în zona centrală a camerei edificiului C şi se păstrează parţial pe o suprafaţă de aprox. 2 m2. Sistemul constructiv al acestuia utilizează cărămizi cu dimensiunile de 0,40 x 0,28 x 0,05 m aşezate alternativ pe lăţime şi lungime. Aceste cărămizi erau aşezate pe un pat de nisip cu o grosime de 0,08 m care suprapune un strat consistent de mortar.
În extremitatea de S a S1, pe profil, la ad. de -0,65m au fost descoperite in situ o tegula mammata şi o porţiune de perete. Datorită limitelor stricte ale secţiunii şi a faptului că în partea sudică fundaţiile contemporane au afectat ultima locuire, nu s-a putut continua cercetarea camerei care era prevăzută cu hypocaustum.
Elemente de cronologie:
- monedă – Elagabalus ( S2, -0,80m ). Dupondius (imitaţie), AE, 6.94 gr, 23mm Av. ANTONINVS PIVS EL AVG., bustul cuirasat al împăratului la dreapta Rv. Concordia în picioare spre stânga, ţine patera deasupra unui altar şi cornucopia; legenda este scrisă greşit, reversul monedei fiind de la Aquilia Severa. RIC IV/2, p. 59, a.218-222
Alte materiale descoperite:
Materialul prelevat conţine o cantitate mare de ceramică romană, ace de os şi bronz, vase fragmentare de sticlă, fragmente de opaiţe, oglindă fragmentară, fragmente de tencuială pictată, cuie şi piroane de fier.
Cercetarea arheologică preventivă efectuată în această zonă a sitului roman Apulum I, a evidenţiat importante aspecte legate de succesiunea fazelor de locuire corespunzătoare evoluţiei sale urbanistice şi istorice. Densitatea locuirii este dată şi de alinierea la drumul principal, cardo maximus, în apropierea căruia se aflau clădirile cercetate.
Au fost descoperite urmele a trei clădiri: clădirea A localizată cronologic între începutul şi mijlocul sec. II p.Chr., clădirea B de tip domus, datată între mijlocul şi sfârşitul sec. II p.Chr., clădirea C plasată la sfârşitul sec. II - prima jumătate a sec. III. p.Chr. Tehnica de construcţie dar mai ales elementele de cronologie relativă fac legătura între aceste faze de locuire şi etapele dezvoltării urbanistice de la statutul de pagus al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în prima fază, cel de Municipium Aurelium Apulense după 160 p.Chr. pentru faza a doua, şi, în fine, importantul statut de Colonia Aurelia Apulensis primit sub Commodus (180-192 p.Chr.) corespunzător celei de a treia faze datate la sfârşitul sec. II – al treilea sfert al sec. III p.Chr.
Având în vedere importanţa descoperirilor prezentate anterior am considerat că realizarea obiectivului nu se poate face fără conservarea in situ a vestigiilor, fiind propusă în acest sens modificarea (sau adaptarea) proiectului iniţial.