Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bucureşti | Punct: Centrul Istoric, str. Lipscani, sectorul dintre Calea Victoriei şi str. Eugeniu Carada | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie
Categorie
Comercial;
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Comuna   Bucureşti
Punct
Centrul Istoric, str. Lipscani, sectorul dintre Calea Victoriei şi str. Eugeniu Carada
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Boroneanţ Adina Elena Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Gavrilă Elena Muzeul Municipiului Bucureşti
Măgureanu Andrei Mircea Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Muzeul Municipiului Bucureşti
Nestorescu Cristian Muzeul Municipiului Bucureşti
Popescu Raluca-Iuliana Muzeul Municipiului Bucureşti
Toderaş Meda Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Zambory Mihaly-Tibor Muzeul Municipiului Bucureşti
Cod RAN    179132.52
Raport Cercetarea de pe strada Lipscani a început cu tronsonul dintre Calea Victoriei şi strada Eugeniu Carada. În urma decapării mecanice efectuate sub supraveghere arheologică au fost identificate, pe traseul străzii, fundaţii ale unor construcţii din cărămidă legată cu mortar, fapt ce a impus cercetarea arheologică. Descrierea complexelor începe dinspre Calea Victoriei, în ordinea cercetării acestora.
Singurele consideraţii s-au făcut în anul 1978, când, în perioada mai-august, s-au săpat fundaţiile clădirii actuale amplasate, la intersecţia dintre Calea Victoriei şi strada Lipscani, pe partea numerelor cu soţ, moment în care au putut fi înregistrate informaţii preţioase despre biserica şi hanul Zlătari1.
Hanul Zlătari
Pentru acest segment al străzii Lipscani avem menţiuni documentare, scrise sau cartografice, mai amănunţite, doar pentru hanul Zlătari.
Hanul2 a fost amplasat pe un teren mărginit de uliţa Zlătarilor3 (ulicioara pe traseul căreia se află actuala stradă Stavropoleos) spre S, podul Mogoşoaia (actuala Calea Victoriei), spre V şi uliţa Mare (actuala stradă Lipscani), spre N. Acesta şi-a împletit existenţa cu cea a bisericii, fiind un han mănăstiresc. El a fost ridicat la începutul sec. al XVIII-lea de către spătarul Mihai Cantacuzino. În prima jumătate a sec. al XIX-lea, hanul trece printr-o perioadă de decădere, culminând cu distrugerile provocate de cutremurul din 1838 şi incendiul din 1847. A fost refăcut, împreună cu biserica, între 1850-1852, moment în care clădirea hanului se compunea din parter şi etaj şi avea aproape 200 de camere şi prăvălii, numerotate, toate fiind închiriate4.
În anul 1903, pe timpul primarului C.F. Robescu, hanul şi turnul clopotniţă din faţa bisericii, au fost demolate, pentru a se lărgi Calea Victoriei.
Pe partea dreaptă a străzii, la nr. 12, săpăturile arheologice au dus la descoperirea unei porţiuni importante din latura nordică a hanului Zlătari, a unei case din sec. XVII, a unei locuinţe de chirpic medievale, iar pe partea stângă a străzii Lipscani, a unor fundaţii de clădiri din sec. XIX.
La o adâncime de cca. 0,40 m faţă de nivelul trotuarului a început să apară zidul de incintă al hanului care, după o curăţare primară, ne-a permis diferenţierea unor pivniţe ale hanului Zlătari.
Camerele au fost numerotate în ordinea cercetării, succesiunea acestora desfăşurându-se de la V spre E. Latura exterioară a hanului este orientată oblic faţă de clădirea existentă pe strada Lipscani, la nr. 12, astfel că suprafaţa care a putut fi cercetată, scade de la camera 1 (prima dinspre Calea Victoriei) spre camera 6, ultima fiind acoperită aproape integral de trotuarul actual. Nici una dintre camere nu a putut fi cercetată integral din cauza intervenţiilor moderne din zonă (cabluri, betoane etc.) şi a traseele conductelor moderne de apă, gaz sau curent electric care perforează şi traversează toate zidurile identificate. Camerele 2 – 6 au fost distruse în proporţii variabile de groapa fundaţiei clădirii actuale.
O singură cameră, prima identificată dinspre Calea Victoriei, a putut fi surprinsă în întregime, având dimensiunile de 4,50 x 3,70 m, partea de S a fiecăreia din celelalte camere fiind distrusă în proporţii variabile de groapa fundaţiilor actualei clădiri5.
Lungimea surprinsă a hanului este de 25 de m pe latura dinspre strada Lipscani, lmax înregistrată (3,70 m) aflându-se în dreptul camerei 1. Zidul dinspre strada Lipscani are o grosime de 1 m şi este realizat din cărămidă legată cu mortar de var. Cărămizile au următoarele dimensiuni: 24/25,5 cm L, 12,5/13,5 cm l şi 4/4,5 cm gr.
Zidurile despărţitoare ale camerelor au grosimi de aproximativ 1 m, cu elevaţie realizată din cărămizi şi o fundaţie înecată în mortar. Menţionăm ca element arhitectural interesant că prima cameră avea colţurile marcate de mici boltiri, lucru întâlnit şi în cazul camerei 5, fapt ce ne anunţă că respectivele camere aveau tavanul sub formă de boltă. Camera 1 prezenta, pe latura de S, pornirea unei intrări boltite, care făcea legătura cu restul clădirii hanului.
În dreptul camerei 5, în zidul de la stradă al hanului a fost practicată, la 0,60 m faţă de nivelul de surprindere, o gură de aerisire cu dimensiunile în plan vertical, la nivelul peretelui, de 1 x 1 m. Dimensiunile cărămizilor sunt de 25 cm L, 13,5 cm l şi 4/4,5 cm gr. Adâncimea în plan orizontal în zid este de 0,50 m.
Inventarul arheologic:
Descoperirile - numai în stare fragmentară, antrenate de intervenţiile ulterioare - provin doar din două camere (cam. 1, vas de sticlă, fragmentar, care păstrează o inscripţie în relief: [FA]BRICILE ROMÂ[NE] UNITE şi cam. 3, fragmente ceramice din sec. al XIX-lea), în celelalte depunerile medievale au fost îndepărtate de lucrările efectuate înainte de 1989.
Cpl 1 (locuinţă ?) sec. XVII
În suprafaţa cercetată din camera 2, a apărut o dărâmătură cu urme puternice de incendiu şi lutuială arsă. Complexul s-a păstrat doar în interiorul camerei, fiind tăiat de zidurile camerei 2, precum şi de o groapa modernă. Datorită acestor intervenţii Cpl 1 are dimensiunile păstrate de 3,25 x 1,40 m pe direcţia principală E–V. Nu a fost surprins nivelul de săpare, distrus de intervenţiile ulterioare (zidurile hanului şi groapă modernă), complexul fiind surprins în grund, la -0,92 m faţă de nivelul actual de călcare. Grosimea umpluturii formate din bucăţi, unele destul de mari de lutuială arsă este de 0,40 m. Din această depunere nu s-au descoperit nici un fel de materiale arheologice care să permită o încadrare cronologică; relaţia stratigrafică ne indică că este anterioară momentului constructiv al hanului Zlătari. Un alt indiciu cronologic ne este oferit de materialelor ceramice descoperite în apropierea masei de chirpic ars (între cotele în care a fost surprins complexul) şi care constau în fragmente de oale borcan cu buza înaltă şi evazată, ce pot fi datate în sec. XVII.
Casa 2 (sec. XVII)
Spre N, în faţa zidului exterior al hanului Zlătari şi la o distanţă de cca. 8 m faţă de frontul nordic actual al străzii Lipscani, a fost identificată o altă construcţie de zid, denumită convenţional „casa 2” (casa 1 fiind hanul Zlătari). Clădirea surprinsă este formată din două camere, cu o lungimea păstrată – latura exterioară, nordică – de 13,10 m. Fundaţia zidului nordic coboară de la V spre E, diferenţa de nivel fiind de 1,20 m faţă de nivelul de surprindere al zidului. Este construit din cărămidă legată cu mortar, cu rosturi evidente. Cărămida are următoarele dimensiuni: 26/27,5 cm L, 14 cm l şi 3,5 cm gr.
Camera 1
În fundaţie au fost practicate lăcaşuri rectangulare cu dimensiunile de 20 x 21 cm sau 35 x 25 cm, puţin intrate în zid şi care păstrează amprenta fibrelor de lemn: acestea sunt amenajări pentru treptele unei scări din lemn, fapt ce explică şi panta fundaţiei. În zid a fost practicată o nişă boltită. Această amenajare are dimensiunile de 0,56 x 0,63 m. Cărămizile din care este construită au dimensiunile de 28,5/29 cm L, 14 cm l şi 3/3,5 cm gr. O amenajare asemănătoare apare, tot în acelaşi zid şi în camera 2. Trecerea din camera 1 spre camera 2 se făcea printr-un ancadrament boltit al unei uşi, zidit la un moment dat.
În camera 2, la -3,40 m, faţă de nivelul trotuarului, au fost surprinse fragmente de la o pardoseală realizată din cărămidă, aceasta marcând şi nivelul de delimitare între elevaţie şi fundaţia înecată în mortar.
Inventarul arheologic descoperit în cele două camere este complet diferit. Astfel, în camera 1, până la o adâncime de -3,10 m, avem un material compus din fragmente ceramice din sec. XIX: castroane, oale cu toartă, ulcioare; pe nivelul de călcare, la o cotă de -3,20 m, faţă de nivelul trotuarului, cercetarea arheologică a pus în evidenţă un strat cu depunere impresionantă (fragmente ceramice nesmălţuite şi smălţuite) din sec. XVI-XVII, care asigură şi datarea construcţiei: oale cu toartă decorate cu humă, ulcioare, străchini şi o mare varietate de cahle nesmălţuite - oale cahle, cahle traforate, cahle plate decorate cu modele geometrice6.
În camera 2 nu a fost înregistrat decât material ceramic din sec. XIX, reprezentând umplutura din ultima fază de funcţionare şi cea formată în momentul demolării hanului Zlătari.
Clădiri diverse
La demontarea trotuarului de N, începând cu colţul dinspre Calea Victoriei, a fost efectuată o supraveghere arheologică. În această zonă, aflată în faţa hanului Zlătari, planul Boroczyn plasează clădirea hanului Filipescu. În urma cercetării arheologice - limitată la curăţarea şi delimitarea în partea superioară a unor tronsoane de ziduri - au fost identificate mai multe fundaţii aparţinând mai multor clădiri de mici dimensiuni. Cercetarea lor a fost împiedicată de proximitatea clădirilor actuale, spre N şi de traseele a două cabluri de curent, de medie tensiune, acoperite cu cărămizi de protecţie, care au şi afectat fundaţiile descoperite, ca şi mai multe conducte de apă curentă sau pluvială. Clădirile au ziduri din cărămidă legată cu mortar de var, majoritatea cu fundaţii foarte puţin adânci sau chiar fără fundaţie. Construcţiile se desfăşoară pe o lungime de 31,74 m.
Inventarul este sărăcăcios datorită imposibilităţii cercetării în adâncime. Totuşi din săpătura efectuată pentru cercetarea fundaţiilor Z19 şi Z20, semnalăm prezenţa, la ad. -1,60-2,00 m, a unor materiale din sec. al XVI-lea. Remarcăm farfuriile cu decor sgrafitat, cu motive geometrice şi vegetale, dar şi prezenţa oalelor cahlă, a căror număr ridicat, cel puţin 5 exemplare, ne sugerează existenţa unei sobe.
Rezumat
English Abstract The first extensive archaeological research on Lipscani Street was conducted during 2007 along this segment. In 1978, when the foundations of the current building were dug, at the crossroads between Calea Victoriei and Lipscani Street, on the even number side of the street, precious information could be recorded on the Zlătari church and inn.
The inn was built in early 18th century by Mihai Cantacuzino. In the first half of the 19th century, the inn undergoes a time of decay caused by the 1838 earthquake and the 1847 fire. It was re-built alongside with the church between 1850 and 1852, a time when the building of the inn included ground floor and first floor and had almost 200 rooms and shops. In 1903 the inn and the steeple tower in front of the church were demolished to widen Calea Victoriei.
At an approx. 0.40 m. depth from the sidewalk level, the inn’s inside wall started to show, which, after primary cleaning, enabled us to distinguish cellars of the Zlătari Inn.
The rooms were numbered according to the order of their research, their sequence being west-east. The inn’s exterior side was obliquely oriented from the existing building on the Lipscani Street, at number 12, so as the area that could be researched, is increasingly smaller from room 1 (the first at the Calea Victoriei end) to room 6, the last of them being almost fully covered by the current sidewalk.
None of the rooms could be fully explored because of the modern interventions in the area and the routes of the water, gas or electrical power supplies that pierce and cross all identified walls. Rooms 2 – 6 were destroyed to a variable extent by the pit of the current building foundation. The length of the inn’s exterior side is 25 meters from the side to the Lipscani Street, the recorded maximum width (3.70 m) being opposite to room 1. The wall adjacent to the Lipscani Street is 1.00 m. thick, is made of brick and has the following sizes: 24/25.5 cm. long, 12.5/13.5 cm. wide and 4/4.5 cm. thick.
The archaeological inventory
The finds – only in a fragmented state, disturbed by subsequent interventions, come from only two rooms and consist of 19th century pottery shards.
House 2 (the 17th century)
To the north, in front of the exterior wall of the Zlătari Inn and at approx. 8 m. from the current north facade of the Lipscani Street, another wall construction was identified, conventionally known as ”house 2” (house 1 being the Zlătari Inn).
The building consists of two rooms, has a length on– the exterior northern side – measuring 13.10 m. The foundation of the northern wall goes deeper from west to east, the level difference being 1.20 m. as compared to the level the wall was discovered. It is made of brick, sized as follows: 26 / 27.5 cm. long, 14 cm. wide and 3.5 cm. thick.
One could pass from room 1 to room 2 through the vaulted frame of a door that was covered at a certain time. In room 2, at -3.40 m. as compared to the sidewalk level, fragments of a brick floor were found, which also marked the limit between the standing structure and the sunken mortar foundation.
The archaeological inventory
In room 1, as deep as – 3.10 m., the material consisted of 19th century pottery shards; at – 3.20 m. from the sidewalk level, the lay an impressive 16th -17th deposit (unglazed and glazed pottery shards), that also contributes to dating the construction.
In room 2 the only material found was the 19th century pottery, standing for the filling of the last operational stage and the one formed at the time of the closing down and demolition of the Zlătari Inn.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu