Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Coşeiu | Judeţ: Sălaj | Punct: Biserica reformată | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Coşeiu
Comuna   Coşeiu
Punct
Biserica reformată
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Culic Vasile Daniel
Pascu Ioan Feodor SC Damasus SRL Braşov
Pop Horea Dionisiu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    140592.02
Raport Biserica reformată din comuna Coşeiu se ridică pe un promontoriu al localităţii, pe parcela parohiei reformate.
Clădirea bisericii este una dintre cele mai importante monumente de arhitectură ale judeţului Sălaj. Din fostul complex monahal s-au păstrat cele mai multe elemente din biserică, folosită şi după reformă, respectiv spaţiile sale adiacente, turnul şi sacristia. Din corul bisericii mai există peretele sudic şi rămăşiţa peretelui nordic ataşată arcului de triumf, dar nu se cunoaşte forma închiderii (foarte probabil poligonală). Se observă faptul că sanctuarul a avut o lungime aproape identică cu cea a navei. Pe peretele sudic al corului, respectiv în colţul interior dintre cor şi navă se observă naşterile bolţii. Uşa dintre corul demolat şi sacristie este înzidită, dar i se păstrează ancadramentul cioplit în piatră, decorat cu baghete încrucişate. La ancadrament se mai observă locaşul unei steme nobiliare. Se identifică şi arcul de triumf dintre cor şi navă, având o consolă tipică stilului gotic târziu.
Nava este dreptunghiulară, şi în raport cu lăţimea este destul de scurtă, având urmele doar a două traveei de boltă. Coronamentul navei împreună cu bolta gotică şi cu închiderea superioară a ferestrelor a fost demontată cândva la sfârşitul sec. XIX (?), din motive încă necunoscute, probabil din cauza prăbuşirii bolţii. Bolţile navei au aparţinut tipului stelat, iar cele ale corului erau mai simple, în cruce, ambele cu nervuri, cum se poate reconstitui din consolele care s-au păstrat. Nava are la faţada sudică două ferestre gotice, din care s-au păstrat doar montanţii ciopliţi în piatră. Portalul, pe faţada vestică a navei are un gol cu închiderea superioară trilobată, dar ancadramentul bogat profilat şi decorat cu elemente florale se termină în arc de acoladă. Ancadramentul era completat cu o vimpergă, din care s-au păstrat fialele laterale (fără turle) şi baza fialei centrale. Ancadramentul este cel mai valoros component artistic al întregului ansamblu. Peretele nordic al navei este deschis printr-o fereastră cu închidere în segment de cerc, realizat ulterior construirii bisericii, respectiv se mai identifică şi un gol de acces semicircular cu o anvergură considerabilă, în stare înzidită. Acesta - pe baza anumitor analogii - era accesul în spaţiul unei capele laterale. Faţadele navei sunt împărţite cu un brâu profilat din piatră, caracteristic stilului gotic din prima jumătate a sec. XV. Pe faţada sudică se vede urma unui contrafort demontat. În interior nava are un tavan drept, casetat, în partea estică are şi o tribună. Amvonul este ataşat peretelui nordic, coronamentul amvonului, bogat decorat, este realizat din lemn.
În cea mai bună stare s-a păstrat turnul înalt, care în mod sigur a avut şi un clopot. Turnul se ridică din colţul exterior dintre navă şi cor, după tradiţia franciscanilor. Turnul înalt are ferestre mai înguste la etajele inferioare, şi goluri mai mari la nivelul clopotelor, ferestre de sunet frumos decorate cu muluri. Faţadele turnului sunt împărţite cu brâuri, respectiv se recunosc şi urmele unui jgheab cioplit în piatră, la îmbinarea cu acoperişul original al corului. Pe baza acestor urme se poate reconstitui volumetria acoperişului sacristiei şi a corului. În legătură cu turnul bisericii este interesant de menţionat faptul că pe parcela bisericii se mai află o clopotniţă, construită din lemn în sec. XVIII.
În interiorul turnului ajungem prin sacristie, care s-a păstrat aproape în întregime, dar acoperişul i-a fost demontat. Intrarea sacristiei mai păstrează în interior ancadramentul de piatră în stil gotic târziu. Parterul turnului este boltit, etajul turnului se poate accesa doar cu ajutorul unei scări (acest acces are tot un ancadrament cioplit în piatră, în stil gotic târziu).
Pe faţada nordică a clădirii, lângă urma accesului dintre clădirea mănăstirii şi biserică, între contrafortul de mijloc şi de colţul vestic se văd în poziţie in situ urmele boltirii presupusei capele laterale. Se identifică o consolă în axa centrală dintre cele două contraforturi, respectiv una în colţul dintre contrafortul central şi perete, care au susţinut două traveei de boltă gotică în cruce cu nervuri. Acestea sunt singurele elemente arhitectonice care s-au păstrat din clădirile claustrului deasupra nivelului de călcare. Pentru reconstituirea ipotetică a întregii mănăstiri medievale, un monument istoric de importanţă deosebită, este necesară continuarea investigaţiilor pe teren, studii de parament şi cercetări arheologice. Ansamblul, construit într-o perioadă relativ scurtă, în anii 1420 este un reprezentant tipic al stilului gotic târziu din epoca regelui Sigismund de Luxemburg, o perioadă de maximă înflorire a culturii şi a artei. În starea actuală a cercetărilor se crede că boltirea navei, a corului, a capelei laterale, respectiv amplasarea ancadramentului uşii dintre cor şi sacristie a intervenit cândva în anii 1480-90.
Zona Sălajului este una bogată în clădiri cu valoare patrimonială, dintre care ocupă un loc aparte bisericile medievale săteşti. Biserica reformată din Coşeiu, fostă mănăstire franciscană minorită fondată de familia nobiliară Jakcs de Coşeiu, construită în două etape (anii 1420 şi anii 1480), prin vechime, raritatea concepţiei şi prin pretenţiozitatea componentelor artistice este una dintre cele mai de seamă clădiri ale acestei zone, şi reprezintă prin limbajul arhitecturii apartenenţa acestei regiuni la cultura Europei Centrale.
Pentru evidenţierea acestor valori sunt de primă necesitate anumite activităţi de investigaţii, mai ales aparţinând disciplinelor istorice. Clădirile fostului claustru, a capelei laterale, modul de închidere a corului, pietrele profilate din aceste clădiri dispărute, diferitele nivele de călcare, cultura materială a mănăstirii etc., în starea actuală a cercetărilor se cunosc foarte vag. În această privinţă sunt necesare cercetări arheologice exhaustive în interiorul şi, mai ales, în exteriorul clădirii. Pentru o mai bună cunoaştere a clădirilor existente se cer studii de parament, atât pentru descoperirea eventualelor picturi murale sub tencuială, cât şi pentru identificarea unor goluri înzidite, cezuri, urme de clădiri adosate demolate, urme de reconstrucţii şi de diferite etape de construcţii. După datele istoriografiei la acest monument de primă importanţă nu a avut loc nici cercetare arheologică şi nici de parament. Materialul arhivistic referitor la mănăstire sau biserică este la fel de puţin cunoscută, în acest sens este nevoie de extinderea cercetărilor de această specialitate.
Localitatea sălăjeană Coşeiu apare în documentele de arhivă în anul 1299 ca şi Kusal1 şi mai apoi tot astfel la 13452. Primii proprietari ai aşezării erau membrii familiei nobiliare Jakcs (Jakch) de Coşeiu. În sec. XV-XVI, Coşeiu apare de mai multe ori ca şi oppidum, adică târg, indicând importanţa locală a aşezării.
Biserica reformată din comuna Coşeiu se ridică pe un promontoriu al localităţii, pe parcela parohiei reformate. Biserica a fost construită ca şi mănăstire franciscană, al ramurii minorite. S-au păstrat documentele fondării: în anul 1422 Papa Nicolae V dă voie franciscanilor din Bosnia să instaleze în mănăstirea fondată de János (comitele secuilor), László (voievodul Transilvaniei), Dénes (episcop de Oradea) şi Mihály, fii lui György Jakcs, respectiv de Mihály (voievodul Transilvaniei) şi László, fiul lui István, fratele lui György. Bula papală, care s-a păstrat până în zilele noastre, chiar descrie sumar mănăstirea consacrată Sfântului Duh, care avea biserică, cimitir, turn, clopot, claustru, cameră de dormit şi alte încăperi pentru fraţii minoriţi, care au sosit aici pentru convertirea la catolicism a necredincioşilor. Despre mănăstire nu dispunem de date istorice foarte multe. Cel care a iniţiat fondarea mănăstirii era Dénes, care în 1405 apare ca şi canonic de Oradea, în 1427 este numit de Sigismund de Luxemburg episcop de Bosnia, dar tot în acest an ocupă scaunul episcopal de Oradea, devenit vacant. După toate probabilităţile numărul călugărilor care au trăit în mănăstire era foarte puţin, cel mult 3-4 persoane. Mănăstirea a fost sub jurisdicţia mănăstirii franciscane din Baia Mare. În 1508 Dorottya Héderváry, văduva lui Bertalan Drágffy donează posesiuni importante călugăriţelor de la Coşeiu, mai târziu şi ea a intrat în ordinul maicilor franciscane, petrecându-şi restul vieţii la mănăstirea din Coşeiu. Este foarte interesant faptul că aici mănăstirea apare ca şi folosită de călugăriţe, şi nu de călugări.
În anul 1524, ca urmare a unui conflict în familie, Mihály Jakcs a atacat biserica cu hramul Maica Domnului sub patronajul lui János Jakcs, de unde a luat moaşte, cruci de aur, monstranţe, pocale, creuzetele pentru uleiul sfinţit şi alte obiecte bisericeşti în valoare totală de 20000 de florini de aur, o sumă imensă în acea vreme (preţul unui bou era în jur de 5 florini, deci probabil izvoarele au exagerat). După date istorice viaţa monahală în mănăstire a încetat în anii 1550, odată cu răspândirea reformei, iar în curând biserica mănăstirii a fost transformată în biserică reformată.
În perioada 23 aprilie-12 mai 2007 au fost realizate 9 sondaje arheologice la Biserica Reformată din Coşeiu, judeţul Sălaj. Obiectivul cercetării a fost acela de a identifica structurile zidite ale construcţiilor de sub actualul nivel de călcare, demolate anterior, dar şi urmărirea stratigrafiei din interiorul şi din jurul acestora, a datelor tehnice legate de acestea şi de biserica actuală şi a informaţiilor privind habitatul uman şi al acţiunilor antropice din spaţiul pe care a fost amplasat edificiul.
Cercetările au fost organizate de Asociaţia Culturală Hieronimus din Braşov.
Suprafeţele deschise au fost numerotate începând cu 1 până la 9, la acest obiectiv nemaifiind efectuate alte cercetări de acest gen până acum.
Cercetarea s-a concentrat pe latura de N (S1, S2, S3, S7, S9) şi E (S4, S8) a bisericii, dar şi pe cea de S prin două suprafeţe (S5, S6). Latura de V, pe care se găseşte intrarea veche în navă, nu a fost cercetată.
Cotele de adâncime utilizate în text şi pe desene se raportează la cota 0,00 stabilită de proiectantul SC Utilitas SRL, care a realizat şi o documentaţie preliminară în vederea reabilitării monumentului medieval de arhitectură.
Pentru tratarea unitară a cercetării a fost realizată o legendă a straturilor, numerotate de la 1 la 50 şi o alta figurată.
Suprafaţa S1
S1 (4,9 x 2,5 m, orientare E-V, 12,25 m2)a fost trasată pe latura nordică înglobând contrafortul nord-vestic al bisericii şi sondajul 1 geo.
Structuri zidite: - elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură realizată din blocuri de calcar fasonate, teşite oblic, încastrate parţial în elevaţia zidului. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Contrafortul nord-vestic se ţese cu zidul bisericii cel puţin la nivelul vizibil în săpătură şi la cel al fundaţiilor, fiind construite în aceiaşi manieră.
Fundaţia actuală pleacă imediat sub actualul nivel de călcare (în continuare ANC), dar nivelul iniţial se regăseşte la -0,3 m sub cota 0 unde a fost sesizat şi un decroş al zidului lat de 0,15 m. Talpa fundaţiei, deci a zidului, a fost identificată la -1,7 m sub cota 0, deci la -2,8 m sub ANC, zidul fiind aprox. vertical bolovanii fiind aşezaţi îngrijit în operă. Talpa zidului a fost amenajată pe roca sterilă a locului care este o marnă dură albicioasă. Pentru construcţia fundaţiei nu a fost săpat şanţ de fundare şi a fost utilizată tehnica zidului înecat în sterilul local.
Contrafortul nord-vestic prezintă o caracteristică de la cota -0,1 faţă de cota 0. este vorba probabil de o fază mai veche în care lungimea sa era cu 0,4 m mai mare undeva de la nivelul decroşului fundaţie. de la acest nivel elevaţia zidului contrafortului pare realizată mai neângrijit.
Stratigrafia: fundaţia zidului a tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.) şi medievale timpurii. Nivelul are grosimi variabile între 0,5-0,4 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată. De acest nivel ţine şi o groapă de stâlp cu d de 0,25 m surprins în profilul nordic al S1, care probabil făcea parte dintr-o schelă de construcţie. În profilele estic şi nordic al S1 a fost surprins şi un mormânt (M5) deranjat, adânc de 0,7 m, care la rândul său taie nivelele descrise până acum. De la nivelul de construcţie, al decroşului fundaţiei, până la ANC au fost săpate nivele de soluri aduse din jur, ulterior ridicării lăcaşului de cult, pentru a fi ridicat nivelul de călcare din jurul acestuia. În acest moment a fost aplicată bordura din calcar fasonat, de la nivelul de călcare rezultat. A fost practicat un şanţ probabil pentru acces la zid. Nivelul corespunzător acestei operaţiuni a fost surprins la 0,25 m. Astfel a fost ridicat nivelul de călcare cu 1,1 m imediat lângă zidul bisericii. Pământul adus şi nivelat conţine oase umane rulate ceea ce sugerează faptul că această amenajare de anvergură a deranjat necropola contemporană cu funcţionarea iniţială ca mănăstire franciscană.
Nivelul superior imediat sub humus este probabil legat de acoperirea târzie a bisericii şi restaurarea acesteia la finalul sec. XIX - începutul sec. XX fiind descoperite cuie şi fragmente ceramice moderne.
Suprafaţa S2
S2 (3 x 2,5 m, orientare E-V, 7,5 m2)a fost trasată pe latura de N a bisericii, încălecând cu profilul vestic latura de E a contrafortului median nordic.
Structuri zidite:
- zidul nordic al bisericii:elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. În acest sector a fost surprinsă intrarea zidită dinspre biserică în capela laterală. În acest tronson de zid este observabil blocul fasonat din calcar (l 0,4 m şi h vizibilă de 0,5 m) care stă la baza portalului intrării zidite. Plomba intrării a fost realizată din blocuri mai mici sau mai mari de tuf local verzui, dar şi din fragmente de cărămidă şi un bloc de calcar fasonat, toate aşezate pe pragul intrării realizat din dale de tuf lungi de 0,2-0,4 m, groase de 0,15 m, aflat la cota 0 adâncime. Sub prag zidul cunoaşte un mic decroş de 0,1-0,2 m. Decroşul fundaţiei zidului nordic apare la -0,35 m şi este lat de 0,1 m. Zidul nordic se ţese cu contrafortul vechi estic demolat surprins în S 2.
- contrafortul vechi estic -este realizat în aceiaşi manieră ca şi zidul nordic al bisericii, dar a fost demolat la nivelul decroşului fundaţiei în momentul în care este ridicat contrafortul median. Lungimea contrafortului a fost de 2 m, iar lăţimea surprinsă de 1,1 m. Elevaţia sa a fost cercetată pe o înălţime de 0,9 m. Contrafortul a fost tăiat de mormintele M1, M2, M3, M4 şi de o groapă de jefuire a acestor morminte.
- contrafortul nordic median nu se ţese cu zidul bisericii ci la nivelul fundaţiilor este adosat doar (tronson B). Fundaţia este construită precum zidul bisericii şi are 1,8 m lungime, iar elevaţia se înfige în zidul nordic al bisericii prin blocuri din calcar fasonat aşezate pe fundaţie (tronson C). Într-o etapă ulterioară la acest contrafort este adosat zidul capelei laterale.
- zidul estic al capelei "pleacă" imediat sub actualul nivel de călcare (în continuare ANC), sub humus. Pentru construcţia zidului nu a fost săpat şanţ de fundare şi a fost utilizată tehnica zidului înecat în sterilul local. Acesta (tronson A) este realizat într-o manieră diferită de celelalte ziduri şi anume din tuf local cu puţină cărămidă şi mortar fin alb.
Elevaţia actuală a contrafortului nordic median este cu 0,2 m mai scurtă decât fundaţia sa. Fundaţia prezintă un decroş lat de 0,1-0,15 m.
Stratigrafia:fundaţia zidului contrafortului median şi cel al capelei au tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec III-II a.Chr.). Nivelul are grosimi variabile între 0,2-0,3 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată care corespunde şi cu nivelul de demolare al contrafortului vechi. De la nivelul de construcţie, al decroşului fundaţiei, până la ANC au fost cercetate nivele de soluri aduse din jur la momentul construirii capelei pentru a fi realizat nivelul de călcare din aceasta. În acest nivel au fost practicate înmormântările din capelă (M1-M4) şi osuarele.
Nivelul superior imediat sub humus constă într-un strat gros de dărâmătură a capelei conţinând mortar, cărămidă fragmentară, pietre profilate fragmentare din calcar, piatră locală. grosimea stratului este între 0,2-0,6 m.
Suprafaţa S3
S3 (3 x 2,5 m, orientare E-V, 7,5 m2) a fost trasată pe latura de nord a bisericii, încălecând contrafortul nord-estic al bisericii.
Structuri zidite:
- contrafortul nord-esticîn faza Ise ţese cu zidul bisericii doar la nivelul fundaţiilor (tronson B) şi este orientat mai spre N decât ulterior. Fundaţia este construită precum zidul bisericii şi are 2,1 m lungime. În faza II elevaţia contrafortului (tronson C) aşezată pe fundaţie (tronson B) corespunde funcţionării acesteia ca latură a absidei capelei laterale. Orientarea acesteia este puţin diferită de fundaţia veche. Pe aceiaşi veche fundaţie este aşezată şi latura estică a absidei poligonale a capelei încălecând-o pe o lungime de 0,6 m. Zidul estic al capelei (tronson A), lat de 1,0 m, pleacă imediat sub actualul nivel de călcare (în continuare ANC), sub humus. Pentru construcţia zidului a fost săpat probabil şanţ de fundare. Acesta (tronson A) este realizat într-o manieră diferită de celelalte ziduri şi anume din tuf local cu puţină cărămidă şi mortar fin alb.
Elevaţia actuală a zidului capelei este păstrată pe o înălţime de 1,85 m, talpa zidului fiind surprinsă la -1 m, iar nivelul de construcţie al acestuia la cota 0,00.
Stratigrafia:fundaţia zidului contrafortului nord estic şi cel al capelei au tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.) şi neolitice. Nivelul are grosimi variabile între 0,2-0,35 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată. Peste acest nivel este observabil un strat negru cu pigmenţi de cărămidă şi mortar care realizează umplutura în care a fost amenajată capela. Nivelul de călcare în capelă este la +0,25 m peste un strat negru cu materiale de construcţie fragmentare. Nivelul superior imediat sub humus constă într-un strat gros de dărâmătură a capelei conţinând mortar, cărămidă fragmentară, piatră locală. Grosimea stratului este între 0,2-0,4 m şi apare atât în interiorul capelei cât şi în exteriorul acesteia.
Probabil de construcţia capelei ţine şi groapa de schelă (?) surprinsă în profilul vestic al S3. Demolarea capelei într-o fază ulterioară a presupus şi modificarea orientării contrafortului NE, care reconstruit (faza III, tronson E) nu se mai ţese cu zidul bisericii, iar faţă de faza II este deplasat cu 0,5 m mai spre E şi aşezat pe dărâmătura elevaţiei acesteia (tronson D). Din aceste motive între contrafortul actual şi biserică este o fisură pe toată înălţimea elevaţiei.
Suprafaţa S4
S4 (3 x 2,5 m, orientare N-S, 7,5 m2) a fost trasată pe latura estică în colţul dintre turn şi zidul estic al navei, înglobând şi sondajul 3 geo
Structuri zidite:
- zidul estic al bisericii:elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură realizată din blocuri de calcar fasonate, teşite oblic, încastrate parţial în elevaţia zidului. Zidul bisericii (tronson D) a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Fragmentul descris face parte din soclul arcului de triumf dintre navă şi cor şi de aceea la construcţia acestuia s-au utilizat şi două blocuri din calcar fasonat aşezate unul peste celălalt, împreună susţinând baza sudică a portalului profilat. Acest segment al zidului se ţese cu turnul şi constituie în fond prelungirea superioară a contrafortului nordic al turnului cu care de asemenea se ţese. Contrafortul (tronson B) este construit în aceiaşi manieră cu turnul (A) şi zidul bisericii (D). Tronsonul C de zid este un prag amenajat din piatră locală şi chiar din bloc din calcar fasonat prinse însă cu un mortar de slabă calitate în care predomină nisipul fin galben. Talpa acestui prag dintre navă şi cor a fost înfiptă neregulat, inegal în nivelul Latène la -0,85-1,05 m, dar aşezată parţial şi pe contrafortul turnului, iar nivelul de călcare pe prag este la -0,4 m. Acestui nivel de pe prag îi corespunde un nivel de călcare în cor pe o podea realizată din mortar amestecat cu cărămidă pisată (opus signinum) groasă de 0,2 m. Pragul cunoaşte un decroş faţă de arcul de triumf, lat de 0,1 m.
Într-o etapă ulterioară târzie intrarea amplă în cor a fost zidită cu piatră locală şi blocuri din calcar fasonate (tronson E) prinse cu mortar asemănător cu cel utilizat la realizarea pragului.
În planul suprafeţei cercetate a apărut un pavaj din 11 cărămizi înecate într-un strat de mortar gros de 0,1 m care descriu un pătrat cu laturile de 0,7 x 0,7 m şi care pare mai degrabă un soclu din care s-a mai păstrat doar prima asiză din cărămizi. Trei cărămizi fragmentare au apărut în preajmă părând nivelate la amenajarea celui de-al doilea nivel de călcare în cor. Acest soclu aparţine primului nivel de călcare în cor, când probabil se călca direct pe pământ (-0,65 m). Soclul din cărămizi a fost amenajat pe un strat de argilă cu piatră mărnoasă locală şi tuf sfărmat.
Stratigrafia: Profil estic:- fundaţia zidului turnului a tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.), dar alte straturi sterile. Talpa zidului turnului a fost surprinsă la -2,75 m. Zidul are un decroş la -0,25 m. Peste primul nivel de călcare din cor, reprezentat de "soclul" din cărămidă a fost nivelat pământ şi piatră peste care a fost amenajată podeaua din opus signinum. Peste aceasta urmează direct un strat gros (0,4-0,5 m) de moloz provenit de la demolarea corului, care la rândul său a fost răvăşit de gropi de căutători de comori. Situaţia este asemănătoare şi în profilul nordic al S4.
Suprafaţa S5
S5 (3 x 1,5 m, orientarea N-S, 4,5 m2) a fost trasată perpendicular pe latura de S a bisericii la îmbinarea sa cu turnul - clopotniţă, înglobând şi sondajul 2 geo.
Structuri zidite:
- zidul sudic al bisericii: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid care acoperă un brâu realizat din calcar fasonat şi teşit. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Zidul cunoaşte un decroş de 0,1-0,15 m la nivelul de construcţie al bisericii (la -1 m) de unde fundaţia a fost cercetată încă 1,2 m fiind ridicată în sistemul de zid înecat în sterilul locului. Deasupra decroşului amintit zidul cunoaşte o particularitate întâlnită şi în S6 şi S7. De la nivelul -1 m peste decroşul amintit, la vechea faţă a zidului bisericii a fost aplicată o cămăşuire din piatră şi mai rar şi cărămidă legată cu un mortar de calitate slabă în care a fost utilizat un nisip galben (arină). Probabil această cămăşuire, lată de 0,1-0,15 m, a fost aplicată pentru a susţine brâul din blocuri fasonate de calcar de la baza actuală a bisericii. Sub această cămăşuire, exact înspre turn, în zidul sudic a fost practicată o nişă pătrată (0,4 x 0,4 m) şi profundă al cărui rost nu-l cunoaştem (dren?).
- zidul vestic al turnului: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid care acoperă un brâu realizat din calcar fasonat şi teşit. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Zidul cunoaşte un decroş de 0,1-0,15/0,2 m la nivelul de construcţie al bisericii (la -1 m) de unde fundaţia a fost cercetată încă 1 m fiind ridicată în sistemul de zid înecat în sterilul locului. Deasupra decroşului amintit zidul cunoaşte o particularitate întâlnită şi în S6 şi S7. De la nivelul -1 m peste decroşul amintit, la vechea faţă a zidului bisericii a fost aplicată o cămăşuire din piatră, dar mai ales din cărămidă legată cu un mortar de calitate slabă în care a fost utilizat un nisip galben (arină). Probabil această cămăşuire, lată de 0,1-0,15 m, a fost aplicată pentru a susţine brâul din blocuri fasonate de calcar de la baza actuală a bisericii. Această reparaţie de slabă calitate afectează şi portalul gotic degradat de acces în turn de pe latura de V, al cărui prag se află la -1 m. Bazele acestui portal sunt "întărite" cu cărămidă, ca şi fundaţia contrafortului turnului care în construcţia originală este ţesut cu turnul care la rândul său se ţese cu nava bisericii. Portalul gotic este zidit cu piatră spartă, cărămidă, însă într-o manieră diferită de realizarea cămăşuirii, însă utilizându-se tot mortar de slabă calitate.
Stratigrafia: fundaţia zidului bisericii, cu un traiect aproape vertical, a tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.). Nivelul are grosimi variabile între 0,2-0,45 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii la -1,40 m, caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată.
Peste nivelul de cultură şi cel de ridicare al bisericii se constată un nivel de locuire negru-cenuşiu cu fragmente de var, piatră, cărămidă şi ceramică. Acest nivel de locuire este suprapus de un strat de moloz corespunzător probabil fazei demolării contrafortului median sudic şi construirii porticului. Acest nivel de demolare este suprapus de un nivel de reamenajare al bisericii probabil în sec. XIX când se renunţă la bolţile gotice.
Suprafaţa S6
S6 (8 x 2 m, orientare N-S, 16 m2)a fost trasată perpendicular pe latura de S a bisericii la 5 m V de porticul de intrare în navă.
Structuri zidite:
- zidul sudic al bisericii: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid care acoperă un brâu realizat din calcar fasonat şi teşit. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Zidul cunoaşte un decroş de 0,2 m la nivelul de construcţie al bisericii (la -0,75 m) de unde fundaţia coboară până la -2,3 m în sistemul de zid înecat în sterilul locului. Deasupra decroşului amintit zidul cunoaşte o particularitate întâlnită şi în S7. De la nivelul -0,5, peste rămăşiţele incendiate ale unei construcţii din lemn adosate la zid, la vechea faţă a zidului bisericii a fost aplicată o cămăşuire din piatră şi mai rar şi cărămidă legată cu un mortar de calitate slabă în care a fost utilizat un nisip galben (arină). Probabil această cămăşuire, lată de 0,3 m, a fost aplicată pentru a suporta brâul din blocuri fasonate de calcar de la baza actuală a bisericii.
Stratigrafia: fundaţia zidului bisericii a tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.), dar şi medieval timpurii. Nivelul are grosimi variabile între 0,20-0,45 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii, doar între m. 0-2 la -1 m, caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată.
Peste nivelul de cultură şi cel de ridicare al bisericii este constatat un complex de locuire caracterizat printr-un strat maroniu cu multă cenuşă, oase de animale, ceramică medievală. Acestui nivel îi urmează un strat de moloz aparent contemporan care ţine probabil de momentul demolării contraforţilor vechi de pe latura sudică. Următorul nivel este o altă amenajare din lemn adosată la zidul sudic al bisericii, încălecând şi decroşul fundaţiei. Peste acesastă locuire se constată o alta printr-un nivel negru-cenuşiu cu fragmente de var, piatră, cărămidă şi ceramică. Acest ultim nivel de locuire este suprapus de un strat de moloz corespunzător probabil fazei demolării contrafortului median sudic şi construirii porticului. Acest nivel de demolare este tăiat de şanţul de aplicare al unei cămăşiuri mai târzii care la rândul său este suprapus de un nivel de reamenajare al bisericii probabil în sec. XIX când se renunţă la bolţile gotice.
În S6 au fost descoperite cele mai multe schelete umane, mai mult sau mai puţin complete (9 la număr). Stratigrafic acestea au fost practicate în nivele diferite. Cele mai multe (M6, M9, M11, M17, M18) taie doar nivelul de ridicare al bisericii şi ţin probabil de funcţionarea mănăstirii franciscane. Celelalte morminte (M7, M8, M10, M16) par să aparţină momentului când biserica nu mai era mănăstire catolică ci biserică reformată. De altfel şi orientarea acestor morminte este puţin diferită de cea a celorlalte.
M8 pare să fie cel mai târziu precedând demolarea contrafortului median sudic şi ridicarea porticului de acces în nava, care mai este şi astăzi practicat.
Din complexele de locuire identificate a fost recoltat un bogat material arheologic, în majoritate ceramic (recipiente, cahle), osteologic (oase de animale), dar piese din fier (cuie, cuţite, verigi, unelte, încuietori), bronz (ferecătură de carte?) şi sticlă (fragmente de ochi de vitraliu). Ceramica este preponderent arsă reducător, cenuşie, cu nisip în pastă, predominând categoria oalelor pentru preparat hrana cu sau fără torţi. Mai apar şi fragmente de urcioare, căni cenuşii din pastă fină lustruită şi capace cu buton circular.
Suprafaţa S7
S7 (2,65 x 2 m, orientarea N-S, 5,3 m2) a fost trasată pe latura de N a bisericii la 1 m E de S1
Structuri zidite:
- zidul nordic al bisericii: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid care cămăşuieşte brâul din blocuri fasonate şi teşite din calcar. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Decroşul fundaţiei zidului nordic apare la -0,35 m şi este lat de 0,1 m. Zidul nordic se ţese cu contrafortul vechi estic (identic cu cel din S2) demolat surprins în S7. Fundaţia nu coboară vertical în profilul vestic şi pe vechiul decroş se pare că a fost ridicată o cămaşă la zid groasă de 0,2 m pentru a susţine brâul din calcar fasonat.
- contrafortul vechi vestic - este realizat în aceiaşi manieră ca şi zidul nordic al bisericii, dar a fost demolat la nivelul decroşului fundaţiei în momentul în care este ridicat contrafortul median. L contrafortului este 1,9 m, iar l surprinsă complet este de 1,15 m. Elevaţia sa a fost cercetată pe o h de 0,65 m.
Stratigrafia:fundaţia zidului a tăiat un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.). Nivelul are grosimi variabile între 0,15-0,3 m fiind pigmentat şi cu fragmente de chirpici. Sub acest nivel de cultură toate celelalte straturi sunt sterile din punct de vedere arheologic. Peste nivelul negru de cultură a fost sesizat nivelul de construcţie al bisericii caracterizat printr-un strat subţire de mortar, fragmente mici de cărămidă, piatră sfărmată, nivel care corespunde şi demolării contrafortului. De la nivelul de construcţie, al decroşului fundaţiei, până la ANC au fost săpate nivele de soluri aduse din jur, ulterior ridicării lăcaşului de cult, pentru a fi ridicat nivelul de călcare din jurul acestuia.
Bordura din calcar fasonat a fost aplicată de la nivelul de călcare rezultat. În acest sens a fost practicat un şanţ şi pentru acces la zid şi pentru aplicarea cămăşuirii acestuia. Nivelul corespunzător acestei operaţiuni a fost surprins la +0,2 m. Astfel a fost ridicat nivelul de călcare cu 1,1 m imediat lângă zidul bisericii. Pământul adus şi nivelat conţine oase umane rulate ceea ce sugerează faptul că această amenajare de anvergură a deranjat necropola contemporană cu funcţionarea iniţială ca mănăstire franciscană.
Nivelul superior, imediat sub humus, este probabil legat de acoperirea târzie a bisericii şi restaurarea acesteia la finalul sec. XIX - începutul sec. XX fiind descoperite cuie şi fragmente ceramice moderne.
Suprafaţa S8
S8 (12 x 2 m, orientare V-E, 24 m2) a fost trasată pe latura estică a navei bisericii, perpendicular pe acesta, pe lungimea corului, încălecând cu profilul nordic zidul nordic al acestuia, la 1,5 m N de S4.
Structuri zidite:
- zidul estic al bisericii: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură realizată din blocuri de calcar fasonate, teşite oblic, încastrate parţial în elevaţia zidului, cămăşuite cu beton. Zidul bisericii (tronson C) a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. Fragmentul descris face parte din soclul arcului de triumf dintre navă şi cor şi de aceea la construcţia acestuia s-au utilizat şi două blocuri din calcar fasonat aşezate unul peste celălalt, împreună susţinând baza nordică a portalului profilat. Acest segment al zidului constituie în fond prelungirea superioară a fundaţiei laturii de E a navei (tronson A). Tronsonul B de zid este un prag amenajat din piatră locală prinse însă cu un mortar de slabă calitate în care predomină nisipul fin galben. Talpa acestui prag dintre navă şi cor a fost înfiptă neregulat, inegal în nivelul Latène la -1,05 m, dar aşezată parţial şi pe fundaţia bisericii (tronson A), iar nivelul de călcare pe prag a fost iniţial la -0,5 m pe un strat de cărămizi (primul nivel de călcare în cor). Deasupra acestui rând de cărămizi a fost aşezate blocuri din calcar fasonat prin care a fost ridicat nivelul pragului cu 0,35 m. Acestui nivel de pe prag îi corespunde un nivel de călcare în cor pe o podea realizată din mortar amestecat cu cărămidă pisată (opus signinum) groasă de 0,2 m. Pragul cunoaşte un decroş faţă de arcul de triumf, lat de 0,1 m.
Într-o etapă ulterioară târzie intrarea amplă în cor a fost zidită cu piatră locală şi blocuri din calcar fasonate (tronson D) prinse cu mortar asemănător cu cel utilizat la realizarea pragului, dar mai consistent şi cu var mai mult.
Zidul corului: zidul este lucrat ca şi cel al bisericii, îngrijit de la bază (-1,7 m) până la -0,6 m corespunzătoare pragului din cărămidă (primul nivel de călcare în cor) realizat pe zidărie slabă cu arină. Apoi zidul nordic al corului este îngroşat într-o manieră neângrijită cu 0,1-0,15 m pe 0,2 m în elevaţie, după care se îngustează cu 0,2 m (la -0,4 m). Această situaţie este valabilă pe tronsonul nordic al zidului, dar nu şi pe latura nordică a absidei altarului surprinsă parţial între m. 11-12. Ridicat din acelaşi material de construcţie zidul absidei are un decroş lat de 0,15 m la -0,8 m. De altfel zidul, în acest sector, este amenajat pe roca locală (marnă calcaroasă) care apare sub formă de pinteni la mică adâncime (-0,8-1,2 m). Zidul corului este însă profund deteriorat la demolare şi de gropi masive de căutători de piatră sau comori. Contrafortul estic actual al bisericii este rezultatul demolării zidului nordic al corului şi este ţesut cu zidul estic al navei atât în elevaţie cât şi în fundaţie.
Stratigrafia: Profil sudic: Cercetarea noastră a atins sterilul care fie este roca locală, fie argila sau cenuşie. Stratul următor suprapus de cele medievale este un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice Latène (sec. III-II a.Chr.). Peste acest nivel este observabil nivelul de construcţie al bisericii şi cel de umplutură ulterioară nivelată care este suprapus de nivelul de amenajare al primului nivel de călcare în cor la -0,5 m.
Peste primul nivel de călcare din cor a fost amenajată podeaua din opus signinum la -0,25 m. Peste aceasta urmează direct un strat gros (0,25-0,5 m) de moloz provenit de la demolarea corului, care la rândul său a fost răvăşit de gropi de căutători de comori care au deteriorat profund pardoseala între m. 7-12, dar şi prin gropi de stâlpi târzii probabil de la schelele utilizate la ridicarea zidului de blocare a arcului de triumf.
În stratul de moloz au fost descoperite câteva pietre din calcar profilate, dar mai ales multe cuie de la acoperişul din şindrilă, sticlă de geam şi ceramică şi sticlă moderne (sec. XIX?). Acestea pot data momentul dezafectării corului.
Suprafaţa S9
S9 (9 x 2 m, orientare S-N, 18 m2)a fost trasată perpendicular pe latura de N a bisericii între S2 şi S3 la 1 m de fiecare.
Structuri zidite:
- zidul nordic al bisericii: elevaţia actuală a zidului pleacă de la actualul nivel de călcare dintr-o bordură târzie realizată din beton adosată la zid. Zidul bisericii a fost construit din tuf verzui local prins cu mortar din nisip şi var. Pietrele utilizate au dimensiuni în general medii, dar au fost încastrate şi blocuri mai mari fasonate sumar şi pietre mici. Actualmente elevaţia zidului este acoperită cu o tencuială din nisip cu var şi ciment, groasă de 3-5 cm. În acest sector a fost surprinsă intrarea zidită dinspre biserică în capela laterală, dar numai extremitatea estică a acesteia. În acest tronson de zid este observabil blocul fasonat din calcar (a cărui bază este observabilă în profilul vestic la -0,1 m) care stă la baza portalului intrării zidite.
Decroşul fundaţiei zidului nordic apare la -0,3 m şi este lat de 0,1 m.
- zidul nordic al capelei pleacă imediat sub actualul nivel de călcare (în continuare ANC), sub humus şi sub un strat subţire de demolare al capelei, la +0,3-0,35 m. Pentru construcţia zidului nu a fost săpat şanţ de fundare şi a fost utilizată tehnica zidului înecat în straturile anterioare şi sterilul local. Acest zid este realizat într-o manieră diferită de celelalte ziduri şi anume din tuf local cu puţină cărămidă şi mortar fin alb şi are o gr. de 1,1-1,2 m, fiind surprins în elevaţie pe 1,3 m.
- contrafortul nordic al capelei se ţese cu zidul capelei şi are o ieşire în afara acestuia de 0,8-1,0 m şi o l de 1 m fiind construit în aceiaşi manieră ca şi zidul capelei.
Elevaţia contrafortului nordic a fost surprinsă pe 0,8 m.
Stratigrafia: nivelul superior imediat sub humus constă într-un strat gros de dărâmătură a capelei conţinând mortar, cărămidă fragmentară, pietre profilate fragmentare din calcar provenite de la arcele bolţilor, piatră locală. Grosimea stratului este între 0,2-0,5 m, subţiindu-se în exteriorul capelei laterale.
Capela: în profilul estic sub nivelul de moloz a fost sesizată o pardoseală realizată din cărămizi (1,6 x 1,8 m) care căpăcuieşte osuarul 1, dar este dezafectată de osuarul 2. Adâncimea pardoselii este la 0,0-0,1 m. Cărămizile sunt de mai multe tipuri, toate dreptunghiulare, dar şi pătrate, dar cu dimensiuni diferite (30 x 15 x 7 cm, 21 x 21 x 5 cm, 25 x 15 x 5 cm, 25 x 18 x 5 cm, 28 x 14 x 5 cm). În profilul estic între m. 3-4 au fost surprinse cărămizi prinse cu mortar într-un strat continuu deranjat insă de osuare şi de o groapă de jefuire (?) dintre m. 0-1. Probabil iniţial astfel arăta pardoseala capelei până la practicarea înmormântărilor în interiorul ei. Sub acest nivel de călcare din capelă a apărut iar nivelul de amenajare anterior ridicării capelei aşezat peste două straturi de mortar despărţite de un fin strat de cărămidă pisată. Credem că acesta împreună cu stratul superior de mortar au constituit materialele de realizare ale podelei din opus signinum (mortar cu cărămidă pisată) aparţinând ultimei faze de funcţionare a corului bisericii, ridicarea capelei fiind ulterioară, zidul acesteia tăind aceste straturi.
Sub aceste nivele apare şi cel de ridicare a bisericii (-0,4 m) suprapus de o nivelare prezentă şi în alte suprafeţe cercetate. Acestea suprapun nivelul Latène negru lutos cu materiale ceramice şi chirpici.
În profilul vestic stratigrafia este similară cu precizarea că aproape pe toată lungimea sa este "ocupată" de cele două osuare adânci de 1,1-1,2 m (între 0,0-1,2 m). Osuarele descriu un plan patrulater, latura complet surprinsă fiind lungă de 1,7 m la osuarul 1 vechi şi 2,4 m la osuarul mai recent.În toată umplutura lor au apărut oase umane răvăşite, dar cele mai multe au fost descoperite la baza osuarelor pe laturi şi colţuri unde au fost grupate mai ales oasele lungi şi craniile, într-un sol maroniu şi negru amestecat cu moloz mărunt. Într-o etapă ulterioară în osuarul 1 a fost practicată ulterior o înmormântare de copil sugar într-o cistă realizată din 5 cărămizi (M12), iar în cel de-al doilea osuar alte două, dar fără ciste (M13, M15).
În plan osuarele ocupă aproape toată suprafaţa capelei investigată de S 9.
Exteriorul capelei: În planul suprafeţei cercetate au apărut două complexe arheologice: un cuptor menajer şi o posibilă groapă de provizii. Cuptorul a apărut în profilul estic între m. 7,1-7,9 la -0,15 m. De formă probabil circulară, cu diametrul surprins de 0,8 m, cuptorul prezintă o primă vatră de ardere la -0,3 m şi o a doua la -0,25 m. Pe ambele, mai ales pe ultima, au fost sesizate fragmente mărunte din bolta prăbuşită a cuptorului. Crusta veche a ars în profunzime pe 0,10 m. În cuptor au fost descoperite fragmente ceramice medievale, probabil din sec. XV. Cuptorul a fost amenajat într-un nivel de locuire medieval (complex?) aşezat direct pe nivelul Latène, ceea ce sugerează că poate fi contemporan cu construcţia bisericii.
În colţul nord vestic groapa de provizii s-a conturat la +0,1 m, iar baza sa este la -1,4 m. Forma în plan este aproximativ poligonală, iar în profil cunoaşte o cotlonire de max. 0,15 m. Laturile complexului intră în profilele nordic şi vestic, iar umplutura este banală constând în sol maroniu şi negru amestecat cu mortare mărunte provenite de la straturile pe care le-a deranjat. Groapa este suprapusă doar de nivelul de demolare al capelei şi de humus ceea ce sugerează funcţionarea acesteia cu ceva înaintea demolării capelei.
Nivelul de construcţie al capelei şi de călcare în exteriorul acesteia ne este sugerat de o lentilă de mortar identificată în ambele profile lungi între m. 6-7,4 la +0,1-0,15 m.
Cercetarea bisericii reformate din Coşeiu, deşi de anvergură redusă, a adus importante noi informaţi despre acest monument medieval de arhitectură din judeţul Sălaj. Pe baza acestora poate fi reconstituită evoluţia generală a construcţiilor vechii mănăstiri şi a habitatului din preajma acestora. Deşi, în absenţa unor elemente clare de datare, nu se poate oferi o cronologie absolută descoperirilor făcute, şi în corelaţie cu structurile zidite o datare a acestora din urmă, totuşi putem propune o cronologie relativă internă a monumentului:
- aşezare neolitică surprinsă sporadic prin fragmente ceramice mărunte;
- aşezare Latène (sec. III-II a.Chr.) caracterizată printr-un nivel negru lutos în care au fost descoperite câteva fragmente ceramice modelate cu mâna şi la roată, altele cu grafit în pastă specifice acestei perioade.
- aşezare medievală timpurie presupusă datorită descoperirii unor fragmente ceramice ornamentate cu linii incizate în val (sec. XI?).
- este ridicată mănăstirea pe promontoriul care domină din apropiere actuala localitate. Biserica a fost construită ca şi mănăstire franciscană a ramurii minorite. Din documentele fondării: în anul 1422 Papa Nicolae V dă voie franciscanilor din Bosnia să instaleze în mănăstirea fondată de János (comitele secuilor), László (voievodul Transilvaniei), Dénes (episcop de Oradea) şi Mihály, fii lui György Jakcs, respectiv de Mihály (voievodul Transilvaniei) şi László, fiul lui István, fratele lui György. Bula papală, care s-a păstrat până în zilele noastre, chiar descrie sumar mănăstirea consacrată Sfântului Duh, care avea biserică, cimitir, turn, clopot, claustru, cameră de dormit şi alte încăperi pentru fraţii minoriţi. În această primă etapă nava este prevăzută cu trei bolţi presupuse prin descoperirea, pe latura nordică, a doi contraforţi perpendiculari pe zid. Probabil acestei faze îi corespunde şi primul nivel de călcare din cor (L 11 m până la absidă) şi nivelul de construcţie al bisericii.
- în etapa următoare încep înmormântările în jurul bisericii (M5, M6, M9, M11, M17, M18) şi apar elemente de habitat (cuptorul din S9 şi locuinţa-nivel 47). Peste nivelul de cultură şi cel de ridicare al bisericii este constatat un complex de locuire caracterizat printr-un strat maroniu cu multă cenuşă, oase de animale, ceramică medievală.).
- sunt demolaţi contraforţii vechi (un strat de moloz aparent contemporan cu 47 care ţine probabil de momentul demolării contraforţilor vechi de pe latura sudică).
- sunt construiţi contraforţii mediani şi refăcuţi cei de colţ şi acoperişul navei va avea două bolţi. Este îngropat M10. Nivelul strat 47 este o altă amenajare din lemn adosată la zidul sudic al bisericii, încălecând şi decroşul fundaţiei.
- mormintele M7 şi M16 taie locuirea nivel 46.
- corul este dotat cu o podea din opus signinum, care a fost realizat în spaţiul viitoarei capele, ridicarea nivelului de călcare din jurul bisericii, realizarea cămăşuirii zidului pe decroşul fundaţiei pentru susţinerea bordurii din calcar fasonat.
- locuire caracterizată printr-un nivel negru-cenuşiu cu fragmente de var, piatră, cărămidă şi ceramică, adosată la cămăşuirea de pe latura sudică a navei suprapunând mormintele M7 şi M16.
- ridicarea capelei laterale pavate cu cărămidă prinsă în mortar. Lăţimea capelei în interior este de 5 m, iar lungimea până la absidă de 4,4 m.
- săpare groapă de provizii (?) în S9, mormintele M1-4, primul osuar din S9 care deranjează pavajul din cărămidă refăcut fără mortar. Apoi osuarul 2 care dezafectează pardoseala din cărămidă care nu mai este refăcută. Înmormîntările ulterioare de copii în capelă (M12-15).
- depunerea M8, probabil cel mai recent descoperit.
- demolarea contrafortului median sudic (strat de moloz corespunzător probabil fazei demolării contrafortului median sudic şi construirii porticului) şi probabil a capelei şi a corului bisericii. Refacerea contraforţilor navei potrivit noii configuraţii.
- blocarea accesului înspre cor şi capelă şi interiorul navei.
- ridicare a porticului de acces în navă pe latura sudică. Refacerea acoperişului în varianta actuală renunţându-se la bolţile gotice.
În cercetările noastre au fost descoperite mai multe schelete umane, mai mult sau mai puţin complete, unele in situ, altele deranjate şi antrenate în nivelări, altele prezente în osuare în grămezi de oase depuse special. Stratigrafic acestea au fost practicate în nivele diferite. Cele mai multe (M6, M9, M11, M17, M18) taie doar nivelul de ridicare al bisericii şi ţin probabil de funcţionarea mănăstirii franciscane. Celelalte morminte (M7, M8, M10, M16) par să aparţină momentului când biserica nu mai era mănăstire catolică ci biserică reformată. De altfel şi orientarea acestor morminte este puţin diferită de cea a celorlalte. M8 pare să fie cel mai târziu precedând demolarea contrafortului median sudic şi ridicarea porticului de acces în nava, care mai este şi astăzi practicat.
Din complexele de locuire identificate a fost recoltat un bogat material arheologic, în majoritate ceramic (recipiente, cahle), osteologic (oase de animale), dar piese din fier (cuie, cuţite, verigi, unelte, încuietori), bronz (ferecătură de carte?) şi sticlă (fragmente de ochi de vitraliu, sticlă de geam).
Ceramica este preponderent arsă reducător, cenuşie, cu nisip în pastă, predominând categoria oalelor pentru preparat hrana cu sau fără torţi. Mai apar şi fragmente de urcioare, căni cenuşii din pastă fină lustruită şi capace cu buton circular.
Cercetarea arheologică a Bisericii Reformate din Coşeiu, jud. Sălaj, a făcut posibilă realizarea unei imagini despre ceea ce nu se cunoştea, ci doar se presupunea, despre spaţiul ocupat din jurul actualei biserici. Ruinele corului şi ale capelei funerare laterale au apărut la mică adâncime, sub humus, dar acestea erau presupuse chiar dacă dimensiunile lor nu se cunoşteau cu precizie. Ceea ce îmbogăţeşte datele despre monument sunt informaţiile despre locuirea din jurul bisericii şi etapele de înmormântări practicate de-a lungul timpului pe promontoriul pe care a fost ridicat edificiul religios, acestea ocupând un spaţiu întins pe această suprafaţă, greu de precizat în actualul stadiu al cercetării. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. la C. Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, I, Bucureşti, 1967, p. 169.
2. M. Petri, Szilágy vármegye monográphiája, Budapest, vol III, 1900, p.734.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu