Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Râşnov | Judeţ: Braşov | Punct: Grădişte, Erdenburg | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Epoca bronzului;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană timpurie;
Epoca romană târzie
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Braşov
Localitate   Râşnov
Comuna   or. Râşnov
Punct
Grădişte, Erdenburg
Sector   
Toponim   Cumidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bauman Ionel
Coşuleţ Stelian
Mitar Cristina
Petculescu Liviu
Cod RAN    40376.01
Raport Castrul Râşnov este situat la cca. 4 km NV de oraşul Râşnov, pe o terasă mijlocie a râului Bârsa. Castrul, inclusiv şanţurile, se află pe o parcelă cu suprafaţa de 2,10 ha, aflată în proprietatea Primăriei Râşnov care şi-a exprimat intenţia de a contribui la restaurarea vestigiilor arhitectonice descoperite în scopul valorificării lor turistice. Terenul din jur pe care trebuie să fi fost amplasată aşezarea civilă aferentă castrului este proprietate privată, însă este accesibil unor eventuale sondaje arheologice.
Primele săpături arheologice sistematice în castru au fost efectuate de către M. Macrea în anul 1939, când a fost descoperită şi inscripţia atestând unitatea militară staţionată aici, însă rezultatele lor au rămas, în cea mai mare parte, inedite1. Au urmat între anii 1969-1974 o serie de cinci campanii conduse de N. Gudea şi I. Pop care au dus la precizarea dimensiunilor castrului, a structurii sistemului său de fortificaţie şi la identificarea unor clădiri interioare cu ziduri de piatră2.
În anul 2006, la iniţiativa şi cu finanţarea MJI-Braşov, au fost reluate cercetările în situl Cumidava - Râşnov în colaborare cu MNIR şi MCDR Deva, urmărindu-se, într-o primă etapă proiectată să dureze cinci ani, cercetarea praetenturii castrului. În campania din anul 2006, de mică amploare datorită fondurilor reduse şi lipsei forţei de muncă, s-au deschis patru suprafeţe marcate nr. 1-4 care nu au putut fi epuizate3. În aceste condiţii, principalele rezultate obţinute au fost mai mult de ordin tehnic: s-au făcut observaţii privind sistemul de construcţie a zidului de incintă şi a barăcilor, precum şi modul de amenajare a drumurilor secundare dintre barăci.
În anul 2007 s-a realizat ridicarea topografică în sistem Stereo 70 a sitului, s-a continuat cercetarea suprafeţelor deschise în campania precedentă şi s-a început săparea a trei noi suprafeţe. Întrucât şi campania 2007, desfăşurată în perioada august – septembrie, a fost de mică amploare datorită forţei de muncă reduse şi a condiţiilor meteorologice nefavorabile, suprafeţele nu au putut fi epuizate nici în acest an.
S1, plasată perpendicular pe zidul de incintă, în zona praetentura-ei sinistra, la cca. 1/3 din latură faţă de turnul de colţ, cu dimensiunile iniţiale de 10 x 4 m, a fost prelungită cu 8 m spre exteriorul castrului. În zona prelungirii s-a săpat până la ad. de 0,50 m.
S2-4 au fost plasate în praetentura sinistra, perpendicular pe zidul de incintă, la 5 m distanţă de Sp. 1, înspre poartă, începând de la faţa interioară a zidului de incintă şi continuând spre via principalis. Având dimensiunile de 6 x 4 m şi martori intermediari de 1 m, ele au fost executate în campania precedentă până la ad. de 0,60-0,80 m. În anul 2007 s-a săpat în jumătatea dinspre turnul de colţ a Sp.4, de la -0,80 m până la -1,25 m, iar în jumătatea dinspre poartă până la -1 m. În c.1, la -0,80 m, a apărut un strat de pietriş cu gr. de 0,20 m, reprezentând structura unui drum, orientat paralel cu zidul de incintă, care, datorită dispunerii sale, trebuie identificat cu via sagularis. Drumul intră în suprafaţă pe distanţa de 1,60 m după care urmează o rigolă, acum umplută parţial cu pietriş. Stratigrafia în Sp.4 este următoarea: pământ vegetal până la -0,30 m; strat gros de 0,30-0,40 m cu dărâmături de piatră provenind de la clădirea descoperită de N. Gudea şi I. Pop4; strat de cultură roman gros de 0,40 m, cu chirpic ars şi materiale arheologice. La ad. de 0,80 m, deci la mijlocul stratului de cultură roman, se află pavajul de cărămizi identificat în campania precedentă care marchează, în mod evident, un nivel de călcare5.
Spre via praetoria, faţă de Sp.2-4 , au fost deschise alte trei suprafeţe marcate Sp.14-16, având dimensiuni tot de 6 x 4 m şi martori intermediari de 1 m. Sp.14 este paralelă cu Sp.4 iar Sp.15 şi 16 se dispun în şir spre via principalis. Sp.14 a fost lucrată până la adâncimea de 0,80 m, Sp.15 până la 0,60 m iar Sp.16 până la 0,30 m. Stratigrafia suprafeţei 14 este similară cu cea a suprafeţei 4, însă, în locul stratului de dărâmături de piatră care suprapune pe cel de cultură roman, avem o lentilă de lut steril provenind din terasarea agger-ului. Nivelul de călcare roman este tot la -0,80 m. Datorită faptului că nu am ajuns la stratul steril, nu am putut surprinde încă gropile de implantare ale pereţilor barăcii. În stratul roman au apărut fragmente de chirpic ars şi piese de inventar mobil.
Materialul descoperit include, pe lângă fragmentele de ceramică uzuală romană, şi o serie de piese mai deosebite: 2 farfurii din pastă roşie, 2 castroane cenuşii, un vas borcan cu brâu alveolar lucrat cu mâna, o jumătate de râşniţă (catillus), câteva piese din os, un cuţit, o verigă de mari dimensiuni din fier aparţinând probabil unei zăbale, un mâner de fier articulat de la un recipient, 2 şaibe din tablă de bronz, solzi de lorica de mici dimensiunidin bronz, un fragment de placă de centiron databil cca. 170 – 250 p.Chr., carabinieră de bronz de la un distribuitor de curele cu analogii în nivelul marcomannic al castrului de ala de la Carnuntum, un denar de la Iulia Mammaea, şi un denar tăiat nedeterminat.
Printre rezultatele mai importante ale acestei campanii menţionăm descoperirea via-ei sagularis şi faptul că barăcile cu structură de lemn şi lipitura pereţilor de chirpic din praetentura sinistra au rămas în funcţiune până la sfârşitul perioadei de utilizare a castrului. În aceste condiţii, clădirea cu pereţi de piatră descoperită parţial de N. Gudea şi I. Pop rămâne izolată în praetentura sinistra şi, probabil, nu reprezintă reconstruirea în piatră a apartamentului centurionului dintr-o baracă, ci o construcţie cu altă funcţionalitate, databilă în ultima fază a castrului.
La 30 m distanţă de porta decumana, în exteriorul castrului, paralel cu zidul castrului, s-a executat o secţiune de sondaj cu dimensiuni de 30 x 2 m prin care s-a încercat identificarea aşezării civile dezvoltate pe lângă castru. În acest sondaj nu au apărut decât complexe (gropi) aparţinând culturii Schneckenberg.
În anul 2008 se vor epuiza suprafeţele deschise pentru a se preciza structura şi evoluţia sistemului de fortificaţie al castrului precum şi planimetria praetenturii sinistra, inclusiv datarea complexelor descoperite.
Rezumat
English Abstract In the 2007 season excavations continued in areas 1 and 4. Three more areas were opened, placed between area 4 and via praetoria, numbered 14 – 16, of 4 x 6 m each and separated one another by 1 m wide balks. Due to the limited availability of man-power and the bad weather, the excavatkion of these areas couldn’t be finished. The main results of 2007 season consist of the discovery of via sagularis and the structure of the barracks in the praetentura sinistra.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu