.
Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Forum Novum, Insula 3, Necropola de est | Anul: 2007
Anul:
2007
Epoca:
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade:
Epoca romană
Categorie:
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Necropolă
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Sarmizegetusa
Comuna:
Sarmizegetusa
Punct:
Forum Novum, Insula 3, Necropola de est
Toponim:
Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Alicu Dorin Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Băeştean Gică Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cupcea George Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Delinescu Cătălin
Marcu Felix Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Petiş Ioniţă Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Piso Ioan Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Roman Cristian Constantin Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Ţentea Ovidiu Muzeul Naţional de Istorie a României
Ureche Petre Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN:
Raport:

Principalele două obiective ale campaniei sunt forum novum, mai precis zona de V a acestuia, şi zona de la V de forum vetus şi la N de criptoporticul de N al forului nou. Între 22-26 iulie am beneficiat de colaborarea a doi geofizicieni germani şi a trei topografi din Bucureşti, care au facut măsuratori în zonele amintite, în area sacra, în care lucrează colegii germani, şi în necropola de E.
Forum novum. ...Zona de V
Până în anul 2006 au fost dezvelite criptoporticul nordic, o parte din edificiul T, care închide forul spre E, şi o parte a curţii. Spre a lămuri, în vederea viitoarelor proiecte, situaţia din zona de V a forului, am deschis o secţiune N-S, S1, lată de 2 m şi lungă de 55 m, începând de la zidul nordic al criptoporticului de N.
Ziduri si alte contexte
Zidurile din forum novum, partea de V, au fost numerotate începând de la S cu Z1 etc., ţinându-se însă seama că zona este delimitată la N de Z5 (zidul sudic al criptoporticului de N).
Z1 – Orientare E-V. Se află în extremitatea de S a lui S1. Nu a putut fi dezvelită faţa sa sudică decât pe cca. 30 cm. Faţa nordică a fost dezvelită pe o ad. de numai 1,15 m din cauza lui Z2, aflat la numai 25-30 cm la N. Prin urmare, nu cunoaştem adâncimea reală a zidului. Fundaţia sa este lată de 1,20 m şi construită predominant din piatră de râu şi din piatră de carieră, mijlocie şi măruntă. Crepida de N se află la cota de 3,15 m şi este lată de cca. 15 cm; cea de S este la cota de 3,64 m. Elevaţia zidului este lată de 0,90 m, fiind surprinsă pe latura de N pe cca. 0,60 m, iar pe cea de S pe cca. 0,30 m. Este construită din piatră de râu, mare şi mijlocie pe laturi, mică şi mijlocie în interior, cu mult mortar alb. Cota maximă este de 3,77 m. Nu ştim dacă Z1 închide clădirea de la S de Capitoliu, dar impresia este că el constituie o limită.
Z2 – Orientare E-V. Se află la 0,25-0,30 m N de Z1, paralel cu acesta. A fost dezvelit pe o ad. de 0,40 m. Este lat de 0,52 m şi pare a fi căptuşit pe faţă de N cu ţigle. Cota superioară maximă: 2,81 m. A fost dublat de Z2’.
Z2’ – Orientare E-V. Îl dublează pe Z2. Este lat de 0,70 m, cu o posibilă crepidă spre N de cca. 0,15 m. A fost săpat până la ad. de 1,40 m, adică până în pietrişul geologic, pe care se sprijină. Cota superioară maximă: 2,98 m. Până la crepida de N (cota de 2,17 m) Z2’ este adosat la Z6, pe când elevaţia sa este ţesută cu cea a lui Z6. Ca şi Z2, este construit din piatră de râu, dar şi din pietre de carieră, legate cu mortar alb. Faţă de N, dinspre instalaţia de hipocaust a camerei A, este făţuită cu mortar alb, peste care a fost aplicat un strat de cca. 2 cm grosime, de mortar roz (opus signinum) hidrofug. Dublarea lui Z2 cu Z2’ indică o a două fază, legată poate de construirea unei bolţi (vezi carcera de sub tribunalul de E a forului lui Traian).
Z3 - Orientare E-V. Mărgineşte zona Capitoliului şi curtea forului înspre S. Cota maximă: 2,41 m. Este lat de 1,20 m; ad.: 1,50 m. Este construit din piatră de râu cu mortar alb. Z3 pare să fi fost traversat de canalul C4, cele două părând contemporane. Groapa modernă a căutat acest canal. Pare să fi fost dublat spre S de Z4, la fel cum Z2 şi Z2’ l-au dublat pe Z1. De la cota 2,27, pe o porţiune de 0,10 m în sus, s-a păstrat un strat de tencuială cu opus signinum gros de 3 cm. Este greu de presupus că am avea hipocaust la N de Z3, aşa că singura solutie pare a fi placarea elevaţiei. Deci suntem, cel puţin pe faţa de N, pe elevaţie. Nu s-au gasit însă fragmente de marmură de placaj, ca în criptoporticul de N. Z3 şi Z1 sunt marile ziduri portante, cardinale, ale edificiului care margineşte forum novum.
Z4 – Orientare E-V, la S de Z3 şi paralel cu acesta. S-a păstrat numai fundaţia, pe o adâncime de 1,07 m. Este lat de 0,60 m. Încalecă canalul C4, este rupt de o groapă modernă în dreptul marginii de E a lui C4, iar la V de C4 s-au păstrat numai câteva pietre (vezi profilul). Face colţ, dincolo de profilul de V al lui S1, cu Z6. Z4, Z6 şi probabil Z7 sunt trei laturi ale încăperii B, încălzită de o instalaţie de hipocaust. Argumentele sunt constituite de opus signinum de pe faţa de S a lui Z4 şi de lutul ars (c.10). Pe sub această încăpere trece canalul C4. Pe fundul gropii moderne dintre Z4 şi C4 s-a găsit opus signinum roz cu bucăţele de cărămidă de până la 2 cm. Provin probabil de la un planşeu al instalaţiei de încălzire a camerei B.
Z6 – Orientare N-S. Face colţ cu Z2’ şi poate cu Z2. Mărgineşte împreună cu Z2’ camera A. Nu distingem o crepidă. În extremitatea de S se ţese în partea superioară cu Z2’. De la adâncimea crepidei lui Z2’ este adosat acestuia. Este lat de 0,60 m. S-a păstrat în partea de S de la 1,89 m la 1,83 m. Intră în profil la o cotă de 1,85 m. Nu este clar dacă a fost demolat în epoca modernă sau dacă de la o anumită asiză în sus a fost construit în cărămidă. În partea de E este ţesut cu Z7. Nu este clar dacă acest zid face colţ numai cu Z3 sau continuă în zidul de V al criptoporticului de N. Pe o lungime de 0,60 m, pornind de la unghiul cu Z2’, Z6 are o orientare usor diferită, formând cu Z2’ un unghi obtuz. Numai dupa 0,60 m formează un unghi drept, pentru că încăperea A să fie rectangulară. Acest detaliu priveşte doar instalaţia de hipocaust. Acolo unde intră în profilul de V, peste mortar mai sunt clădite pe o L de 1,30 m şi h de 0,45 m trei rânduri de piatră de râu fără mortar, care numai aparent fac parte din Z6. Avem de-a face cu o porţiune a peretelui canalului C1. Faţa de V este acoperită cu un strat de 2 cm de mortar alb, peste care se află un strat de cca. 1 cm de opus signinum, aplicat împreună cu cel de pe faţa lui Z2’.
Z7 – Zid sau platformă din piatră de râu şi mortar alb, ţesut cu Z6 în partea de E. Este săpat cca. 0,35-0,40 m în adâncime şi este lat de 0,60 m. Lungimea pe profil este de 2,10 m. Pare a delimita, alături de Z6, contextul 10.
Z8 – Orientare E-V, paralel cu Z3 si Z9. Nu a fost săpat până la baza fundaţiei. Este lat de 1 m. A fost construit din piatră de râu şi mortar roz. Cota maximă: 1,73 m. Este adosat platformei 12. Deoarece se mărgineşte cu c.12, poate fi limita de S a unui cubiculum lipit de cella Capitoliului.
C12 – Platformă de piatră; marginită la S de Z8, iar la N se mărgineşte cu c.13 sau trece pe sub acesta; L: 2,50 m (N-S); l surprinsă (E-V): 1,80 m. Poate fi privită ca o asizaă interioară a lui c. 13. Nu-i cunoaştem adâncimea. Este construită din piatră mică de râu cu mortar; tăiată de C5. Face parte, împreună cu c. 13, 14 si c. 15, dintr-o primă substrucţie a Capitoliului.
C13 – Platforma sau asiza superioară a c.12; Lmax (N-S): 1,70 m; ad. 0,30 m. Este construită din piatră de râu mică şi mijlocie, cu mortar alb. Se adosează la fundaţia lui Z9. Face parte, împreună cu c.12, 14 si c.15, dintr-o prima substrucţie a Capitoliului.
Z9 – Orientare E-V, zid cardinal al cellei Capitoliului. Este lat de 1,80 m. Nu cunoaştem profunzimea fundaţiei. Partea inferioară, până unde am putut ajunge, este alcătuită din pietre de râu fără mortar, şi ar putea fi de fapt o asiză inferioară a c.12. Urmatoarea porţiune a fundaţiei are un miez de piatră de râu şi mortar, iar pe margini blocuri de gresie. A fost surprins la cota de 1,35 m, care este o asiză, pe care au fost puse blocuri de calcar.
C14 – Platforma dintre Z9 şi Z10. Compoziţie identică cu c.12 şi 13. Este distrusă lângă Z9, dar perfect adosată la Z10. Pe ea a fost pus c.5. Cota maximă: 3,08 m. Face parte, împreună cu c.12, 13 si 15, dintr-o primă substrucţie a Capitoliului.
Z10 – Orientare E-V. Reprezintă marginea de N a cellei. Este lat de 1,80 m. Lui i se adosează platforma 14 spre S. Fundaţia sa este pusă pe platforma 15 şi s-a păstrat pe o h de 0,35 m. C15 intra sub el.
Z15 – Platforma la N si S de Z10. Ad.: 1,27 m. Este construită pe pietrişul geologic, din pietre mici de râu cu mortar alb. Iese de sub Z10 cu 2,20 spre N. Cota maximă: 0,63 m. Marginea de N a platformei este paralelă cu Z10 şi cu celelalte ziduri. Pe suprafaţa ei erau puse blocuri de calcar şi gresie. Face parte, împreună cu c.12, 13 si 14, dintr-o prima substrucţie a Capitoliului.
Contexte:
C1 – Ultima intervenţie modernă pe care o sesizăm, constând din umplerea unor gropi imense în zona cellei Capitoliului. Admax: 1,80 m. Constă din pamânt cafeniu, piatră de râu şi de carieră, fragmente de cărămidă. Se află peste c.1’, 1’’, 2, 13, 5, 14, Z9, Z10. A distrus elevaţia lui Z9 si Z10 şi parţial umplutura podiumului (c.5).
C1’ – Intervenţie modernă imediat la S de cella. Constă dintr-o lentilă cu admax de 85 cm. Conţine pamânt, nisip, bolovani de râu. Se află peste 1’’ şi 2.
C1’’ – Este pamânt de arătură. Apare imediat la S de cella şi este suprapus pe alocuri de 1’.
C2 – Strat de distrugere/demolare a structurilor romane. Admax: 1,10 m. Conţine piatră de râu, nisip, pamânt brun, bucăţi de opus signinum, ţigle, cărămizi. A distrus elevaţia lui Z9 si Z10 si parţial umplutura podiumului (c.5).
C3 – Umplutura canalelor postromane, constituită din straturi de nisip colmatat; este relativ afânat şi este acoperit de c.2.
C4 – Strat de nisip colmatat; Lmax 2,5-3 m; lăţime surprinsă: 2 m; hmax: 0,50 m. Conţine nisip, fragmente mici de mortar şi cărămidă. Este acoperit de c.2 şi îl acoperă pe 6. Se mărgineşte cu Z8, C3 si Z3. Este anterior canalelor postromane.
C5 – Umplutură de bolovani şi nisip gălbui, între zidurile Z9 şi Z10. Lmax (N-S): 10 m; l surprinsă (E-V): 2 m; h: 2 m. Este pus pe platforma 14; se află sub c.1. Se compune din bolovani mari de râu, bucăţi de gresie şi de calcar (rebuturi), pietriş, nisip galben şi lut galben. Reprezintă umplutura podiumului cellei Capitoliului.
C6 – Groapa făcută în humus şi lutul virgin; L surprinsă (E-V): 2 m; l (N-S): 1,65 m; ad.: 80 cm. Conţine pamânt negru compact cu urme de arsură, material ceramic, oase. Este acoperit de c. 2 şi 4; tăiată de Z3 şi C3. Provine din fazele anterioare forului, probabil de la începuturile locuirii romane.
C7 – Strat de amenajare din faza anterioară forului; L: 1,70 m; l: 1,60 m. Conţine lut compact galben. Este pus peste umplutura gropii 17. Este tăiat de canalul C2.
C9 – Baza instalaţiei de hipocaust a camerei A. Constă dintr-un strat de lut pus peste pietrişul geologic. Pe acest lut au fost puse cărămizi pătrate cu latura de 30 cm, groase de 5 cm, ca baze ale pilelor de hipocaust. Peste aceste cărămizi au fost puse cărămizi rotunde, cu d. de 16,5 cm şi groase de 10 cm. Pilele erau dispuse în situri paralele, iar urmele lor nearse se disting foarte bine pe c.9, care arată ca o tablă de şah (galben sub pile şi cu spaţiile intermediare înnegrite de fum). Spaţiile dintre pile erau tot de cca. 30 m. Înălţimea totală a stâlpilor pilelor era probabil de 1,25 m, până la crepida lui Z2’, de care se prindea podeaua propriu-zisă a încăperii. Probabil însă înălţimea pilelor nu depaşea 1,20 m, din cauza cărămizilor de suspensură, pe care stătea podeaua sau substrucţia ei. Nu cunoaştem limitele de V şi S ale camerei A. Din hipocaust a rămas in situ o singură cărămidă de 30 x 30 cm. Gropile moderne (c.2) ajung până la c.9. În ele s-au găsit elemente ale stâlpilor din A, şi anume cărămizi de 30 x 30 cm şi cărămizi rotunde.
C10 – Partea superioară a unui strat de lut înroşit, aparţinând probabil bazei unei instalaţii de hipocaust din camera B. A fost surprins între Z6, Z7 şi profilul de E pe o lungime de 1,70 m (N-S) şi o l de 0,90 m (E-V); admax: 0,10 m. Se mărgineşte cu Z6 si Z7.
C11 – Strat de amenajare din lut galben compact, între Z4 şi C4; lungime: 90 cm; lăţime: 60 cm. Este pus pe humus şi se află sub c.2. Poate fi analog c.10, dar nu este ars. Aparţine probabil fazei termelor.
C17 – Groapa aflată la N de Z6 şi c.10; L: 2,30 m (N-S); l surprinsă: 2 m; ad.: 0,30 m. Este săpată în humus şi în lutul virgin; acoperită de c.7. Cuprinde pământ brun închis, bulgări de lut galben, cărbune, fragmente ceramice şi oase animale. Provine dintr-o fază anterioară forului, probabil de la o primă locuire romană.
C17’ – Groapa la N. de c.17; apare în profilul de V al lui S1 pe o L de 0,80 m, iar în plan pe o l de 0,40 m; ad.: 30 cm. Este analog gropii 17. În partea superioară este tăiată de c.2. Provine dintr-o fază anterioară forului, probabil de la o prima locuire romană.
C31 – Amenajare cu lut în partea de N a lui S1; L: 2 m (E-V); l: 1,30 m; admax: 25 cm. Se află între m. 51,80 – 53,25. Constă dintr-un strat de lut galben, gros de cca. 5 cm, peste care s-au gasit bucăţi de var alb. Se află pe humus-ul antic şi sub groapa 2. Reprezintă un nivel de călcare, dar poate avea şi un rol în depozitarea varului. Aparţine probabil fazei de lemn.
C32 - Şanţul unui element de lemn, în porţiunea de N a lui S1, la m. 48, în direcţia E-V. Este lat de 0,20 m. Adâncimea maximă, de la nivelul păstrat al humusului antic: 8-10 cm. În umplutură s-au găsit bucăţi de tencuială. Pe mici porţiuni, la N şi la S, a fost identificată o peliculă de lut galben, probabil c.33. Este tăiat în humus. Poate fi o talpă de lemn, mai degrabă decât perete.
C33 – Strat de amenajare de lut galben, la N şi S de c.32, pe cca. 2 m2. Se află pe humusul antic, sub groapa modernă.
C1 – Canal post-roman surprins în extremitatea de S a lui S1, peste Z2’, Z2’’ si Z6. Are orientarea SSE - NNV. Nu distingem decât o latură, probabil cea de V, de-a lungul lui Z6, pe o L de 5,40 m. Nu formează o linie dreaptă. Este construit de bolovani de râu, cu o l de până la 0,60 m. S-au păstrat 3-4 rânduri de pietre cu hmax de 0,46 m, la cota maximă de 2,85 m. Acest perete se mărgineşte cu o groapă aparent anterioară canalului, umplută cu nisip (c.4). Oricât ar părea de curios, canalul propriu-zis pare a se fi aflat de-a lungul coamei păstrate a lui Z6.
C2 – Canal post-roman la N de C1, având aceeaşi orientare cu acesta. A fost surprins pe o lungime de 4,80 m (latura de V), respectiv 4,60 m (latura de E). Cele două laturi sunt construite din piatră de râu cu lăţimea de până la 45 cm. Canalul propriu-zis are l de 30-35 cm, iar marginile lui s-au păstrat pe o h de 0,60 cm, cu până la 4 rânduri de piatră. Cota maximă: 2,79 m. Canalul este umplut cu nisip (c.2), în care s-a găsit material roman rulat.
C3 – Canal post-roman; se află imediat la N de Z3. Este orientat la fel ca şi C2 şi C1. Dincolo de profilul de E al lui S1 îl sparge pe Z3 sau este paralel cu el. A fost surprins pe o lungime de 2,80 m (marginea de E) şi pe 2,90 m (marginea de V). Este făcut din piatră de râu, dar şi din bucăţi de marmură. S-au păstrat până la 6 rânduri. Pietrele au Lmax de 0,50 m, ceea ce indică şi lăţimea marginilor canalului. Canalul propriu-zis este lat de cca. 0,30 m şi are ca umplutură nisip, pigmenţi de mortar, cărămidă şi fragmente ceramice romane. Admax: 1,25 m; cota maximă a pereţilor: 2,50 m. Nisipul aluvionar a deversat dincolo de margini şi îl găsim colmatat. Pe latura nordică, în partea de jos, avem 4 blocuri de calcar şi unul de marmură. Cel de marmură are 30 cm lăţime, iar cele de calcar între 60-80 cm. În profilul de V se află un bloc de calcar profilat. Cota maximă a laturi de S este de 2,16 m.
C4 – Se află imediat la S de Z3, pe care îl traversează. Orientare: SSE – NNV. Este surprins în S1 pe o L de 3 m; l totală: 0,70 m, iar cea a canalului propriu-zis: 0,25-0,30 m; ad.: 75 cm. Pereţii sunt construiţi din pietre mărunte de carieră şi de râu, legate cu mortar alb. Fundul canalului constă din lutul virgin şi nu are urme de ţigle. Pare a străpunge Z3, dar profilul secţiunii este chiar la marginea acestei străpungeri. Marginea de E se ţese cu Z4. Este probabil un canal de scurgere a apelor reziduale din instalaţiile dintre Z3 si Z1 sau poate fi lăcaşul unei conducte de plumb pentru aducţiunea apei.
C5 – Canal post-roman la N de Z8; orientare E-V. Are o orientare diferită de celelalte canale post-romane, fiind întâmplator paralel cu zidurile. Taie platforma 12, adâncindu-se cu 0,35 m de la suprafaţa acesteia. Pe marginea păstrată a platformei ar fi trebuit să avem marginea de N a canalului. Nu s-a mai păstrat nimic din ea. Marginea de S este formată dintr-un bloc de calcar şi piatră de râu clădită pe 10 rânduri. Admax: 1,40 m; lăţimea canalului propriu-zis: 0,20-0,30 m; cota maximă pe marginea de S: 2,21 m. Ca şi C3, a tăiat un nisip aluvionar anterior (c.4). Ambele sunt umplute până la cca. 0,70 m de un strat de nisip amestecat cu pământ. C3 este în continuare umplut de nisipul din c.3, care trece peste marginile sale. Peste C5 am surprins doar intervenţii moderne.
Succesiunea fazelor:
Fazele anterioare forului
Spaţiile în care s-au putut face observaţii sunt zona între Z6, Z7 şi C4, zona dintre Z3 şi Z8 şi zona dintre platforma 15 şi Z5 (zidul de S al criptoporticului). În prima zonă nu au fost surprinşi pereţi din faza de lemn, singurele elemente anterioare forului fiind gropile 17 si 17’. În a două zonă a fost găsită groapa 6, foarte asemănătoare cu gropile 17 si 17’. Nu avem pentru ele elemente de datare, dar în mod normal ar trebui să provină de la începuturile locuirii romane.
În a treia zonă elmentele anterioare forului sunt c.31, 32 si 33. C32 este probabil şanţul unei tălpi de lemn, iar c.31 si 33 reprezintă lutuieli. Pe lutul 31 a fost pus var. Elementele sunt insuficiente pentru a putea presupune construcţii de lemn ca acelea găsite în campaniile anterioare. Nu găsim nici elemente corespunzătoare fazei macellum-ului.
Forum novum
Descoperirea cea mai spectaculoasă, şi la care ne şi aşteptam, o reprezintă substrucţiile Capitoliului, surprinse între Z8 la S şi platforma 15 la N. Platformele 12+13, 14 şi 15 constituie o prima substrucţie, pe toată lăţimea (E-V) a edificiului, măsurând 21,70 m. Zidurile Z9 şi Z10 au fost construite împreună cu platformele amintite, dar raportul exact între aceste elemente mai ramâne de stabilit. Zidurile cellei propriu-zise sunt Z9 şi Z10, ea măsurând între feţele exterioare 13,90 m, iar între feţele interioare 10,10 m. Între Z9 şi Z10 s-a pus o umplutură masivă de piatră (c.5), având rolul de a forma podiumul foarte înalt al cellei. Elevaţia zidurilor Z9 si Z10 era construită din blocuri mari de calcar şi de gresie. Unele dintre ele s-au păstrat în structura zidului Z10, altele au fost reutilizate în pereţii canalelor postromane împreună cu blocuri profilate ale soclului edificiului. Ne aşteptăm ca şi pe platforma 15, exterioară zidului Z10 să fi fost puse blocuri sau lespezi de calcar sau de gresie. Care putea fi destinaţia spaţiului dintre Z8 si Z9? Eventual am putea avea de-a face cu un cubiculum lipit de cella. La N nu avem însă ceva simetric. Amintim că în campaniile anterioare am surprins la câţiva metri E de zidul Z10 blocuri de calcar, probabil din faţada estică sau din treptele edificiului.
Marea surpriză a fost constatarea că la S, mărginind deci atât Capitoliul cât şi curtea forului, nu mai avem un criptoportic ca pe latura de N, ci o construcţie mult mai masivă, marginită de zidurile Z1 si Z3. Pe latura de S a forului avem o clădire mare cu o deschidere (lăţime) de 15 m între Z1 si Z3, susţinând un acoperiş mai greu decât al criptoporticului, care are o deschidere de numai câţiva metri. În ce priveşte funcţionalitatea acestui spaţiu, s-a putut constata existenţa unor instalaţii de hipocaust şi a unor canale de scurgere, aflate atât la E cât şi la V de Z6, încălecând limita de V a forului nou. Pot fi formulate două ipoteze. Conform primei ipoteze, edificiul se sprijină pe Z1 si Z3, construite concomitent şi în aceeaşi tehnică, iar Z2, Z2’ si Z4 să fie dublări pentru compartimentarea interioară. Conform unei a două ipoteze, aceste instalaţii puteau exista numai între Z2, Z2’ si Z4 într-o prima fază. Într-o a două fază ar fi putut fi dezafectate şi să se fi construit Z1 şi Z3 ca limite de S şi N, de pildă pentru o basilică. Nivelul călcare în aceasta s-ar putea afla la nivelul crepidei interioare a lui Z1. Cu această ocazie Z6 a fost dezafectat până la nivelul păstrat. Dacă Z6 este limita de V a forului, ne întrebăm de ce basilica ar depăşi spre V lungimea forului. Împotriva acestei a doua ipoteze pare a fi faptul că C4 traversează Z3, ceea ce înseamnă că instalaţiile pomenite şi Z3 ar fi contemporane. Problema este că din spărtura în zid avem doar începutul, restul aflându-se dincolo de profilul de V. Este improbabil ca aceste instalaţii să aparţină unei locuinţe private, care să marginescă tocmai curtea unui for. Ele par mult mai complexe decât cele din camera T. Am putea avea de-a face cu termele forului.
Între Z2, Z2’ Z6 şi profilul de V al lui S1 am delimitat camera A, care măsoară 4,50 m (N-S) şi 1,90 m (E-V). Pe fundul ei a fost identificată baza de hipocaust 9.
Z4, Z6 şi probabil Z7 sunt trei laturi ale încăperii B, situate la E de camera A (desparţite de Z6) şi încălzite de asemenea de o instalaţie de hipocaust. Argumentele sunt constituite de opus signinum de pe faţa de S a lui Z4 şi de lutul ars (c.10). Pe sub aceasta încăpere trece canalul C4. Pe fundul gropii moderne dintre Z4 si C4 s-a găsit opus signinum roz cu bucăţele de cărămidă de până la 2 cm. Provin probabil de la un planşeu al instalaţiei de încălzire a camerei B.
Zona de la V de forum vetus (X+Y)
Cercetarile din 2007 au avut aici două obiective: excavarea la N de treptele de marmură din criptoportic a ceea păruse a fi un local de cult şi identificarea zidurilor din toată zona, inclusiv dintr-o săpătura a lui C. Daicoviciu, în legătură cu care nu avem niciun fel de informaţii.
La N de treptele de marmură, în zona X, s-au deschis 3 suprafeţe, 2 de 5 m (E-V) x 4,50 m (N-S), cu un martor de 0,50 m între ele, şi o a treia de 4 x 4 m. Primele sunt denumite A (la E) şi B (la V), iar a treia C la N de A. partea de E a lui A şi C a fost afectată de o săpătura veche a lui C. Daicoviciu. Zona a fost distrusă cumplit de intervenţii mai vechi şi de nivelări ulterioare. Numai în B am ajuns pe humus-ul antic, restul fiind total distrus.
Zidurile din zona X au fost notate ZX1-ZX5. ZX1 sunt identice cu Z1 din criptoportic.
În zona Y, la N de zona X, zidurile dezvelite de C. Daicoviciu fuseseră restaurate superficial. Aici zidurile sunt notate ZY1-ZY8. Am încercat să identificăm zidurile şi traiectul lor pentru plan, fără a deranja stratigrafia antică.
ZX1 (=Z1) – Completare la raportul pe anii 2004-2005. Zidul are pe porţiunea din dreptul intrării, la E de blocul de gresie, o l de 1,10 m. De la blocul de gresie se disting în mortar alb amprentele a 7 blocuri având lăţimi de 0,85-0,90 m. În mortar sunt prinse bucăţi sparte de cărămidă.
ZX2 – Orientat N-S, în prelungirea lui Z6 (limita de V a criptoporticului). Nu pare a fi acelaşi zid sau, dacă este, este îngroşat înspre interior. Nu-i cunoaştem lăţimea, pentru că se află parţial pe proprietatea lui Vasile Delinescu. Nu a fost stabilită nici adâncimea fundaţiei. Face colţ cu ZX1 şi cu ZX3.
ZX3 – Este zidul care face colţ cu ZX2 şi merge până în zidul de V al forului lui Traian. Are trei segmente – între ZX2-ZX4, între ZX4-ZX5 şi între ZX5 şi zidul forului lui Traian. Primul segment a fost dezvelit în partea de N de săpaturile lui C. Daicoviciu. Faţa aceasta s-a şi prăbuşit parţial. Am dezvelit partea sa superioară. Într-o prima fază a existat un zid cu l de cca. 0,95 cm, având o crepida de cca. 10 cm spre S, la cota +14 cm. Într-o fază ulterioară, tot pe latura de S, a fost lipită o porţiune cu l de 0,40 m, care astăzi este desprinsă şi deplasată la cca. 0,15 m de zidul iniţial. În extremitatea de E a segmentului am surprins o dublare mai veche sau o platformă lată de 0,50 m, care astăzi iese de sub adausul amintit. Nu ştim cum să interpretăm acest element. Cota maximă este +1,23 m. Toate fazele sunt făcute din piatră de râu cu mortar alb, puţine pietre de carieră, iar în extremitatea de V avem două blocuri de calcar refolosite. Partea de N-V este distrusă de C2. Segmentul urmator, între ZX3 si ZX4, are lăţimea păstrată de 95 cm, iarr lungimea păstrată de 2,10 m. Se ţese cu ZX5. Pe restul lungimii până la ZX4 este rupt, inclusiv de canalul C3. În T-ul facut de ZX3 şi ZX4 există un spaţiu în care se potriveşte perfect un bloc de piatră, iar suprafeţele celor două ziduri sunt aici absolut netede. Acest bloc indică limita de V a unei intrări dinspre N în spaţiul B.
ZX4 – Orientare N-S, închizând spre E spaţiul deservit de treptele de mamură (A) A fost surprins pe o L de 1,30 m la întâlnirea cu ZX3 şi de 40 cm la întâlnirea cu ZX1. Este ţesut cu ZX3 şi adosat lui ZX1. Mărgineşte la E o mare săpătura a lui C. Daicoviciu. Fundaţia sa are l de cca. 1,30 m. Este construit din piatră de râu de mari dimensiuni pe margini şi măruntă cu mortar alb ca emplecton.
ZX5 – Orientare N-S. Închide împreună cu ZX3, ZX4 şi ZX1 camera B. Are l de cca. 1,20 m. A fost surprins pe o L de 1,30 m de la colţul cu ZX3 şi pe o L de 0,30 m la întâlnirea cu ZX1. Coama sa este vizibilă pe teren pe cca. 2 m. Este ţesut cu ZX3 si ZX1, Cota maximă păstrată este +0,60 m.
C1 – Umplutură modernă, constând din pamânt, nisip, piatră de râu şi de carieră, ţiglă, cărămidă, pietriş, marmură etc. Predomină în zonă, este aşezat peste c.2, 3 şi peste stratigrafia antică.
C2 – Dărâmătura lui ZX2, ulterioară unei intervenţii postromane (vezi raportul pe 2006 despre partea de V a criptoporticului). Constă din moloz, nisip, piatră de râu, etc. Are culoare albicioasă.
C3 – Nisip aluvionar, depus în urma unei prime mari distrugeri. Este acoperit de c.2 şi c.1.
C4 – Substrucţie de podea din opus signinum. A fost surprinsă pe faţa de E a lui ZX2 la cota -0,23 m. Are culoarea roz deschis, cu bucaţele de cărămidă de până la 1 cm. Are grosimea de 0,10-0,15 m. Constituie substrucţia primei podele la N de ZX1, datând din perioada anterioară construirii treptelor din marmură şi deci a criptoporticului (??!!).
C5 – A două substrucţie de podea de la N de ZX1, agăţată de crepida lui ZX2 la cota de +0,50 m. Are gr. de 0,10-0,15 m. Constă din opus signinum roz, mai închis la culoare decât C4. Reprezintă nivelul de calcare în acest spaţiu, corespunzător criptoporticului, cu condiţia de a coborî două (!) trepte.
C1 – Canal postroman surprins în spaţiul B, orientat NE-SV, format din două aliniamente de câte patru lespezi dispuse vertical. Porneşte din colţul de SV al camerei B şi formează un unghi de aprox. 450 cu ZX2. A fost puternic deranjat de intervenţiile arheologice moderne. Nivelul de dărâmătură a fost identificat şi în exteriorul său. Nu am putut identifica fundul canalului, dar, întrucât nu perforează ZX2, presupunem că sensul de scurgere era SE-NV. În colţul NE al camerei A am identificat o lespede lungă de 50 cm, orientată pe direcţia canalului şi care făcea probabil parte din el. Cotele superioare pe lespezi sunt +0,17 şi +0,25 cm.
C2 – Canal postroman, aproximativ la colţul lui ZX2-ZX3. Orientare NVV-SEE. Am surprins cu siguranţa o singură faţă, din care au ramas până la 2 rânduri de piatră de râu pe o lungime de 2,25 m. Faţa peretelui pare a fi spre N, dar zona nisipoasă o găsim la S.
C3 – Canal postroman, care apare în spărtura lui ZX3, paralel cu ZX4, pe direcţia N-S. Se distinge o faţă din bolovani de râu, pe o L de 1,40 m.
ZY1 – Orientare E-V, paralel cu ZX3, la 3 m faţă de acesta. Lungimea surprinsă: 1,60 m, lăţime: circa 65 cm. Construit din piatră de râu şi mortar alb. Împreună cu ZX3 închide spaţiul D, care reprezintă un portic către un decumanus.
ZY2 – Orientare E-V, paralel cu ZY1, la mai mult de 10 m faţă de ZX3. L păstrată – 14, 20 m; l: cca. 0,70 m. Are o întrerupere de 0,70 m în urma restaurării la 7,40 m de colţul cu ZY6. Închide împreună cu ZY3 porticul de N al unui decumanus lat de aprox. 5 m, între ZY1 şi ZY2, şi care debuşează în cardo-ul de-a lungul peretelui de V al forului lui Traian. La 12,10 m de colţul cu ZY6 există, alunecat de pe coama stilobabul un bloc de calcar, care servea drept bază de coloană în portic. Lipită de faţa de N a lui ZY2 este o coloană de marmură, care apare şi în fotografiile lui C. Daicoviciu. Diametrul fusului în partea superioară este de 0,43 m, iar lungimea păstrată de 1,05 m.
ZY3 – Orientare E-V, paralel cu ZY3, la 3,40 m N faţă de el. L păstrată este de 7,20 m, l de 0,65 m. Este construit din piatră de râu cu mortar alb. Este foarte distrus în ciuda restaurării. O spărtură în el îi corespunde o altă spărtură în zidul ZY2. Ambele au fost restaurate de C. Daicoviciu, dar trebuie să fi fost provocate de un canal postroman. Zidurile ZY2 şi ZY3 formează porticul de N al decumanus-ului.
ZY6 – Orientare N-S. La prima vedere pare discontinuu. Este un stilobat în fata unei cladiri monumentale; lungime păstrată: 5,50 m. Se află la 1,70 m E de ZY7, creând împreună probabil o intrare monumentală. Are un stâlp la colţul cu YZ2 de 1,10 m (E-V) şi 1 m (N-S). La 1,30 m spre N avem o porţiune lungă de 1,60 m şi lată de 0,65 m, netedă, pe care fuseseră puse blocuri (intercolumnium). Urmeaza o parte mai lată, de 1,20 m (N-S) şi 1 m (E-V), care susţinea o bază mare de coloană. Urmează apoi o altă porţiune mai îngustă, de 65 x 40 cm, care face parte din intercolumnum. A fost surprinsă o porţiune a sa şi mai la N, facând un T cu ZY8, la 21,50 m fata de colţul cu ZY2.
ZY7 – Orientare N-S. Este zidul portant al clădirii în partea de E; l: 0,80 m. Construit din piatră de râu cu mortar alb. Face un T cu ZY2 şi cruce cu ZY3. Are o L de 16,70 m, dar probabil ca face în continuare un T cu ZY8 la 21,20 m N. La 16 m avem un bloc de calcar cu loc pentru ţâţâna, dimensiunile 45 x 35 cm.
ZY8 – Orientare E-V. Face un T cu ZY6; L: 2,60 m; l: cca. 90-100 cm. Este construit în aceeasi tehnica cu ZY6.
În vremea fiinţării macellum-ului (a. 120-150) comunicatia cu acesta se facea de-a lungul celor doi cardines, la E si la V de forul lui Traian. Când a fost construit forum novum, cardo-ul de V a fost blocat în dreptul criptoporticului de N.
Zona de la V de forum vetus se împarte în două în funcţie de un decumanus. Între ZX1 si decumanus avem complexul numit de noi X. Are un mare spaţiu închis între zidurile ZX1, ZX2, ZX3 si ZX4, deservit de treptele de marmură din criptoportic. L-am numit încăperea A. Are dimensiunile de 16,60 m (E-V) x 16,30 m (N-S). Intrarea se face dinspre S pe treptele de marmură. la E de încăperea A, între zidurile ZX3, ZX1, ZX4 si ZX5 se află spaţiul B, de 16,30 m (N-S) x 4,80 m (E-V). Aici intrarea se face dinspre N, dinspre porticul cardo-ului. La E de spaţiul B se află spaţiul C, între ZX1, ZX3, ZX5 si zidului forului lui Traian. Are dimensiunile de 16,30 m (N-S) x 6,50 m (E-V). Se putea intra numai dinspre N, pe traseul vechiului cardo. Spre N spaţiile A si B, poate si C, erau marginite de porticul D, între ZX3 si ZY1. Întregul complex X a putut lua nastere numai în urma construirii forului nou, când cardo-ul a fost blocat în partea sa de S.
Decumanus-ul care debuşează în cardo-ul de la vestul forului lui Traian are l de 5 m şi desparte complexul X de complexul Y.
În ce priveşte zona Y, zidurile ZY3 si ZY7 marginesc spre S si spre E un mare edificiu, care are o faţada monumentală, la care contribuie şi ZY6. Intrarea avea coloane de marmură de mari dimensiuni, din care a fost găsit în anii trecuţi un fragment scris. În aceeaşi zona s-a găsit tot în anii trecuţi o inscripţie pentru templul lui Yarhibol. Stilobatul porticului de-a lungul cardo-ului înca funcţional nu este ZY6, ci un zid paralel la E, pe care nu l-am identificat, si de unde trebuie sa provină coloana de marmură întreagă căzută lângă zidul forului lui Traian. Întreaga zona este oficială şi de mare interes.

Insula 3
Dorin Alicu, Gică Băeştean, Cătălin Delinescu
În lunile iunie-iulie 2007 am continuat cercetările arheologice pe proprietatea pe care am numit-o Insula 3. Cercetarea s-a desfăşurat atât în vechile secţiuni, cât şi în altele nou deschise. rezultatele obţinute au fost următoarele:
S1 - S2
Această secţiune a fost lărgită, astfel încât s-a ajuns la dimensiunile de 46 X 4 m. Faţă de ceea ce ştiam deja din anii trecuţi, am putut observa faptul că acel canal, notat de noi C4, a fost distrus total (probabil la implantarea canalului C5) pe o distanţă de 1,10 m faţă de canalul C5. Pe unele porţiuni paramentul de S a fost scos total, în schimb, se păstrează relativ bine pe porţiunea în care se adosează la zidul Z2. În această zonă are o h de 0,80 m, iar fundul este placat cu cărămizi. Se poate observa faptul că acele cărămizi aveau amenajat un pat din bolovani de râu de dimensiuni mari, pe care au fost aşezate.
Peretele P1, din faza de lemn, era tăiat şi suprapus de canalul C4 şi continuă şi în S6.
În încăperea delimitată de zidurile Z1, Z2, Z3, în partea de E, sub primul nivel al încăperii, au apărut structuri ce ţin de faza de lemn. Este vorba despre gropile: G20, G21, G22,G23, G24, care reprezintă scoaterea unor pari de lemn. Aceşti pari, or, cel puţin G22-G24 par a fi dispuşi în jurul unei structuri de formă circulară cu dimensiunile de: 1,75 (N-S) X 1,60 (E-V). Pe o lăţime de aprox. 0,85 m această structură pare a forma o gură care se pierde sub Z2. Am secţionat această structură pe jumătate şi am observat că are marginile acoperite cu un strat de arsură, iar în interior apar bolovani de râu şi fragmente de cărămidă şi ţigle.
S3
S-a ajuns la dimensiunile de: 6 x 2,5 m. La 1,30 m faţă de profilul de E, la 1,20 m faţă de profilul de S şi lipit de profilul de N, se dezvoltă o groapă circulară cu dimensiunile de 1,15 x 1 m, cu ad. de 1,45 m. În interior are formă conică. Probabil că avem de a face cu un puţ, fântână, ce este acoperit de un strat de nisip, peste care urmează nivelul de demolare al clădirilor.
S4
Are dimensiunile de 10 x 5,5 m. Nu s-a ajuns până la humusul antic. Au fost descoperite următoarele ziduri:
- Z17, orientare E-V, l – 0,65 m, L păstrată – 2,60 m, h păstrată – 1 m.
- Z18, orientare N-S, l – 0,60 m, L păstrată – 4,90 m, h păstrată – 1,55 m. Face colţ cu Z17.
- Z19, orientare N-S, l – 1,15 m, L păstrată – 5,60 m, h păstrată – 1 m. Se află la 4,60 cm V faţă de Z18.
- Z20, orientare E-V, l – 1 m, L păstrată – 0,90 m, h păstrată – 1,10 m. Se intersectează cu Z19.
S5
Are dimensiunile de 7,50 x 2 m. A fost surprins zidul Z11, cu l de – 0,70 m, L păstrată – 1,30 m, păstrat pe o h de 1 m. Acest zid este tăiat, spre V, de canalul C7.
S6
Are dimensiunile de 43 x 2 m. Au fost surprinse numeroase canale târzii, care continuă şi în S1 + S2. Au fost descoperite următoarele ziduri:
- Z12, orientare N-S, l – 0,60 m, L păstrată – 0,60 m.
- Z13, orientare N-S, l – 0,65 m, L păstrată – 1,30 m. Face colţ cu Z14.
- Z14, orientare E-V, l – 0,65 cm, L păstrată – 10 m. Face colţ cu Z13 (posibil şi cu Z5) şi este intersectat de Z15.
- Z15, orientare N-S, l – 50 cm. Se intersectează cu Z14.
- Z16, orientare N-S, intră în profilul de V.
În această secţiune au ieşit la iveală şi structuri ce au aparţinut fazei de lemn. La 1,15 m faţă de profilul de E şi la 0,80 cm faţă de cel de S, avem groapa G16, ce intră în profilul de N şi pare a fi rectangulară. Dimensiunile păstrate sunt: 0,90 x 0,80 m. La 1,60 m spre E faţă de canalul C6 se delimitează peretele P4 cu l de 0,30 m. La 0,10 m spre V faţă de P4 avem groapa G17 cu d de 0,25 m. Iar la 0,50 m spre V faţă de P4 se observă gropa de scoatere a unui par, G18, cu d de 20 cm. Tăiată de canalul C6 se mai păstrează groapa G19, ale cărei dimensiuni observabile sunt – 0,15 x 0,30 m. Peretele P1, care vine din S1 + S2, are l de 0,35 m. Spre V de acest perete se delimitează trei gropi, G25 cu diametrul de aprox. 0,50 m, G26 cu d de aprox. 0,30 m şi G27 cu d de aprox. 0,15 cm.

Necropola de est
Gica Băeştean, Felix Marcu, Ovidiu Ţentea, Ioniţă Petiş, George Cupcea, Petre Ureche
Scopul principal al campaniei din 2007 a fost să identificăm zidul care mărginea una din incintele funerare de la Sarmizegetusa înspre vest. În anii precedenţi a fost cercetată aproape toată incinta, fără a descoperi, însă, partea ei dinspre vest. Aşadar, a fost decopertat o parte din zidul de incintă de vest, prin trasarea unei secţiuni S1 (3,00 x 15,00 m), stabilindu-se aceleaşi caracteristici ca şi la zidurile ce mărginesc incinta la E şi la S. Acest zid a fost vizibil în prospecţiile geofizice realizate în august 2007 de o echipă de la Eastern Atlas – Geophysical Prospections din Berlin.
Singura diferenţă dintre zidul descoperit în campania din anul 2007 şi cel paralel, identificat in primii ani de săpătură în necropola de E, este că primul nu face o legătură organică cu zidul ce mărgineşte drumul imperial de la N, ci, este adosat. Or, acest lucru nu indică faze diferite de construcţie, incinta fiind construită unitar.
Zidul care mărginea incinta în partea de N, zid care constituie de altfel şi marginea dinspre S a drumului menţionat este întrerupt la un moment dat, pentru a se crea loc pentru o platformă pe care fusese odinioară aşezat un monument sau o aedicula. Fără îndoială că şi acest monument - construcţie aparţinea structural tot incintei descrise mai sus de vreme ce se află practic în interiorul acesteia. Monumentul pare să fi fost adosat ulterior construirii zidului ce mărgineşte drumul şi închide incinta înspre N.
Au fost observate cca. 3 morminte de incineraţie cu groapă simplă şi un mormânt de inhumaţie. Ca urmare a condiţiilor meteo şi a timpului scurt avut la dispoziţie mormintele nu au fost cercetate complet, dezvelirea acestora fiind cel mai important obiectiv din campania viitoare. Este interesant că una din gropile mormintelor, arse ritual, a fost străpunsă transversal de zidul de incintă de vest, fapt ce indică pentru prima dată cu claritate că nu toate mormintele de incineraţie din interiorul incintei aparţin neapărat fazei incintei de piatră.
Mormântul de inhumaţie are aceeaşi orientare N-S ca şi cele descoperite în anii precedenţi, de-a lungul zidului de incintă de V în interiorul incintei şi aproape de colţul de NV al acesteia. Scheletul este aşezat întins pe spate, dar a fost deranjat în antichitate, păstrându-se doar o parte din oase şi nici un fel de inventar arheologic.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO