Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Uliu cel Mic | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
La Tène târziu;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Depozit/tezaur;
Tezaur;
Tezaur monetar
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Uliu cel Mic
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Ardeleanu Marius Vasile
Culic Vasile Daniel
Duţescu Maria-Magdalena
Marchiş Ioana
Pripon Emanoil
Ştefan Călin Dan
Cod RAN    139893.10
Raport Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre S, pe malul râului Crasna. Toponimul Uliul cel Mic desemnează un muncel la 500 m V de cota maximă a Măgurii (597 m).
În anul 1945-1948 au fost descoperite, cu prilejul unor amenajări viticole, 116 piese: 33 monede romane, ceramică dacică lucrată la roată (17 fragmente), ceramică dacică lucrată cu mâna (25 fragmente), arme din fier (2 vârfuri de lănci), piese de harnaşament, verigă de zăbală (1), unelte, ustensile (23 bucăţi), dintre care 7 fusaiole, 3 pietre pentru ascuţit, o lamă de silex, o frigare din fier, 3 cuţite, o scoabă, 2 bucăţi de tablă de bronz, alte 3 nedeterminabile, 2 perle de sticlă, podoabe din bronz (3 fibule, o verigă, o brăţară, o bară), podoabe din argint (5 brăţări, un torques, 7 fragmente dintr-un colier).
În anul 1949 Academia Română, prin arheologul M. Moga cercetează locul şi printr-o listă descrie 22 piese achiziţionate de la faţa locului (9 vase şi fragmente de vase, 3 fusaiole, o cute, vârful unei secere de fier, jumătatea inferioară a unei vârf de săgeată (fier), un pinten sau cataramă, un obiect nedeterminabil, ambele din fier, o meta spartă în două şi trei denari romani din argint, doi emişi în 90 a.Hr., unul la 67 a.Hr. Lista mai cuprinde fragmente ceramice recoltate în sondajele trasate, dar şi o dăltiţă din fier, descoperită împreună cu fragmente de oase, neprecizându-se dacă arse sau nu.
Săpăturile arheologice din anul 1978, prin cele 6 secţiuni de verificare, au identificat, relativ grupat, 4 gropi circulare nearse cu d de cca. 0,4-0,6 m., ele adâncindu-se până la 0,6-0,8 m, intrând cca. 0,2 - 0, 3 m în stânca locală. Din aceste gropi au fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată, numeroase oase de animale arse şi nearse repartizate mai ales spre fundul gropii. La acea vreme complexele au fost considerate ca morminte dacice de incineraţie. Sondajele au mai dezvelit şi resturile a două locuinţe (?) dacice, prost conservate, datorită pantei accentuate a versantului (30-45 grade înclinaţie), împreună cu trei monede romane, acestea din zona unde fuseseră găsite în anul 1948 cele cca. 50 monede. Concluzia trasă de Al.V. Matei, autorul cercetării era că în punctul Uliul cel Mic de pe Măgura Şimleului a existat o mică aşezare dacică în aceeaşi zonă fiind descoperite şi morminte de incineraţie în groapă.
Suprafeţe cercetate:
Unităţile de săpătură trasate în anul 2007 au fost numerotate în continuarea celor din 1978. Cercetările din anul 2007 au dus la recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint în apropierea SIV, cercetată în 1978. Pentru aceasta a fost trasată SVIII (3,5 x 2,5 m) şi a fost reinvestigată SIV pe o L de 10 m în care s-a prăbuşit profilul vestic în care au apărut monede romane în campania trecută.
A mai fost trasată Suprafaţa SVII (20 x 1,5 m) pe versantul nordic, încă necercetat al dealului, pentru verificarea situaţiei arheologice în acest sector în care au apărut accidental artefacte care anticipau rezultatele campaniei 2007. Metrul 0 al secţiunii a fost amplasat spre altitudinea maximă a muntelului. În această suprafaţă au apărut trei terase antropogene înguste (între 2-3 m) amenajate pe panta accentuată a dealului. Inventarul (piese din fier, bronz, ceramică) ne îndeamnă să credem că pe aceste terase au fost amenajate, în antichitate, ateliere metalurgice, în care foarte probabil erau confecţionate podoabe dacice din argint şi bronz, dar şi alte artefacte.
Complexe descoperite: Complexele arheologice au fost numerotate în continuarea celor din 1978 când au fost descoperite 10 astfel de complexe.
Cpl. C11: groapă de stâlp cu diametrul de 0,4 x 0,5 m, ad. de 0,5 m, între m 2,35-3 din SVII. Umplutura din pământ cu pigmenţi de cărbune şi chirpici. Stâlpul, conturat la -0,2 m, probabil făcea parte din structura de susţinere a terasei T1, sau împreună cu C18 şi alte gropi de stâlp delimitau un şopron.
Cpl. C12-13: terasa T2, între m. 3,8-6,2 din SVII. Umplutura terasei apare la -0,15 m şi constă în sol negru-cenuşiu cu pigmenţi ceramici şi materiale arheologice. Adâncimea, în general, este de 0,45-0,70 m până la stânca sterilă locală. La amenajarea terasei a fost nivelat şi steril mărunţit care în unele locuri formează un strat gros de 0,2 m.
Cpl. C14: terasa T 3, între m 6,2-8,8 din SVII; Umplutura terasei apare la -0,15-0,2 m şi constă în sol negru-cenuşiu cu pigmenţi ceramici şi materiale arheologice. Adâncimea, în general, este de 0,70 m până la stânca sterilă locală, înspre pantă. La amenajarea terasei a fost nivelat şi steril mărunţit care, înspre buza terasei, formează un strat gros de 0,3-0,5 m şi chiar mai mare.
Cpl. C15: groapă de provizii descoperită înspre profilul vestic al SVII, între m 8-9, la -0,2 m. Forma în profil a gropii este tronconică, cu d la gură de 0,6 m, iar la fund de 0,75 m. Adâncimea complexului este de 0,4 m, iar umplutura cu sol cenuşiu cu lemn ars şi ceramică spartă pe loc (oale, străchini lucrate cu mâna).
Cpl. C16: groapă de stâlp în buza terasei T2 înspre profilul estic al SVII. Dgropii este de 0,4 m şi a fost conturată la -0,55-0,65 m. Ad. complexului este de 0,25 m. Umplutura din pământ cu pigmenţi de cărbune şi chirpici. Stâlpul probabil făcea parte din structura de susţinere a terasei T2, dar mai degrabă susţinea acoperişul şopronului care adăpostea atelierul metalurgic identificat aici.
Cpl. C17: terasa T1, între m 0-2,5-3 din SVII; Umplutura terasei apare imediat la săpare şi constă în sol negru-cenuşiu cu pigmenţi ceramici şi materiale arheologice. Adâncimea, în general, este de 0,20 m până la stânca sterilă locală între m. 0-1, în partea superioară a terasei mai puţin erodate. Datorită acestei eroziuni nu au fost descoperite nici prea multe materiale arheologice.
Cpl. C18: posibilă groapă de stâlp cu d. de 0,5 m, ad. de 0,2 m, între m. 1,8-2,4 din SVII, în profilul vestic. Umplutura din pământ cenuşiu cu steril mărunt. Stâlpul, conturat la -0,05 m, împreună cu C11 şi alte gropi de stâlp, încă nedescoperite, delimitau probabil un şopron.
Materiale arheologice descoperite: constă cantitativ preponderent în ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales sec. I a.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată şi doar în cpl. C 15 au fost descoperite recipiente întregibile. În general majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni. Un exemplar inedit şi insolit îl reprezintă o tipsie cu pereţii groşi descoperită în C 12-13. Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în cercetări perieghetice anterioare. Varietatea şi numărul mare al acestora, nefiresc pentru o aşezare dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte despre caracterul sitului sondat. Din umplutura terasei T2 şi T3 şi de pe panta inferioară acestora provin 9 denari (Tezaurul II) care pot constitui mai degrabă materia primă utilizată în atelier pentru realizarea podoabelor dacice din argint.
Suprafaţa cercetată: 58,75 m2
În general materialele ceramice descoperite se încadrează cronologic în sec. I a.Chr. şi materialele speciale metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre prima jumătate a sec. I p.Chr. De altfel şi denarii descoperiţi până acum se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare a întregului atelier şi al teraselor va putea aduce informaţii suplimentare privind organizarea internă şi inventarul unor astfel de complexe şi pentru recuperarea tuturor pieselor din Tezaurul II. De asemenea credem că în ceea ce priveşte Tezaurul I acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi investigarea zonei din preajma locului descoperirii pieselor poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice.
Rezumat
English Abstract Known in the historical literature, due to the discovery of a silver Dacian jewelry and Roman coin hoard, the point called Uliul cel Mic is situated on the western part of the superior plateau of Magura Şimleului hill, placed on the northern part of Şimleu Silvaniei town. After certain field researches made at the beginning of the year 2003, it was discovered a very rich Dacian special material (made by iron, bronze, silver).
The beginning of a sistematical research plan of the complex situated on the Magura Şimleului Hill-Uliul cel Mic, in 2007, solve the chronological problems and the character of the site. This campaign (2007) aimed the northern sector of the hill where we discovered the rest of a Dacian metall workshop.
The archaeological research from Şimleu Silvaniei continued in 2007 as well, with the 3rd campaign. It was traced a research trench (S VII), oriented S-N, measuring 20 x 1.5 m. During this year's campaign there were discovered 8 Dacian archeological complexes the rest of the Hoard I (28 Roman silver coins and 2 silver jewel in S VIII) and the Hoard II (9 Roman coins in the workshop).
Made under the form of an archaeological camp with students (the only possible form for this important site) this year's campaign felt the need of a more consistent financial support to properly research the Dacian phenomena from Şimleu Silvaniei - Uliul cel Mic.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu