Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şoimeni | Comuna: Păuleni Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Harghita
Localitate   Şoimeni
Comuna   Păuleni Ciuc
Punct
Dâmbul Cetăţii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Garvăn Daniel Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Lazarovici Gheorghe Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa
Cod RAN    83384.01
Raport Staţiunea se află la cca. 8 km N–E de municipiul Miercurea-Ciuc şi la 1 km N–E de satul Şoimeni (Csikcsomortán), comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Iniţial, pe locul respectiv a existat un promontoriu natural, de formă ovală, cu suprafaţa de cca. 60 x 90 m şi înalt de cca. 3 m.
Aşezarea a fost descoperită în perioada interbelică de Al. Ferenczi care a inclus-o în repertoriul cetăţilor dacice din Transilvania. În anii 1956, 1960 şi 1967 aici a efectuat cercetări arheologice Székely Zoltán. Din anul 1999 cercetările arheologice în acest sit au fost reluate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în secţiunea S.I (E-F/5-7; G-L/1-5) şi au vizat valul de fortificaţie al aşezării şi urmele de locuire eneolitice de sub val (Pl. III/1,2).
Locuirea din epoca bronzului mijlociu
Valul de apărare al aşezării, prezintă o structură incluzând mai multe depuneri succesive de pământ de culori diferite. Cercetările au evidenţiat încă o dată faptul că unele dintre umpluturile valului reflectă mai multe faze de ridicare şi funcţionare a acestuia.
„Gardul interior” (Cpl. 15). Acest complex a fost cercetat în urma campaniilor arheologice din anii 2001 – 2002. A fost surprins în marginea interioară a valului (16 x 0,3-0,5 m) la adâncimea de 0,7 - 0,9 m, orientat pe direcţia NV-SE.
În carourile H-K/1-3, umplutura şanţului din partea superioară este formată din bolovani de piatră neprelucraţi (0,1 – 0,2 m). În carourile E-G/4-6 umplutura şanţului era formată din pământ (argilă) în amestec cu multă piatră locală (sfărâmată) fiind asemănătoare cu cea din umplutura valului. S-a observat faptul că acesta perfora şi stratul de cultură eneolitic (5,4 x 0,3-0,4 m) şi se îngusta spre fund. Umplutura era formată din pământ pietros de culoare galbenă, în amestec cu puţine materiale ceramice, oase animaliere şi resturi de lemn ars.
Urme de locuire Wietenberg
L. 32a fost surpinsă pe suprafaţa de 4 x 1 m, la adâncimea de 0,5 m. Latura locuinţei dinspre coama valului a fost săpată în mantaua acestuia. Partea superioară se prezenta sub forma unei aglomerări de bolovani de piatră, în amestec cu puţine fragmente ceramice şi lipitură. La adâncimea de – 0,8 m, pe nivelul de călcare a fost descoperită o vatră de foc. Locuinţa a fost conservată pe acest nivel.
Gr.7. A fost surprinsă la adâncimea de 0,56 m, unde apărea ca o pată de pământ afânat de culoare neagră. Groapa avea gură circulară (diametrul = 2,5 m). Adâncimea maximă la care a fost săpată groapa era de - 2,2 m de la suprafaţa actuală a terenului. Umplutura era formată dintr-un pământ negru afânat, în care apărea o cantitate importantă de lemn carbonizat. Inventarul gropii consta în materiale arheologice din diverse perioade, dintre care, cele mai târzii aparţin culturii Wietenberg.
Locuirea eneolitică
Au fost cercetate parţial două locuinţe (L. 12, L. 31), o vatră de foc cu pavaj din pietre (Cpl. 30) şi o vatră-rug (Cpl. 29).
L. 12(Pl. V/1,2).Perimetrul locuinţei a fost delimitat de o aglomerare de fragmente ceramice, oase animaliere, pietre, şi puţine resturi de lemn şi lut ars. Locuinţa a fost surprinsă sub valul aşezării, la adâncimea de 2,5-2,6 m, are forma rectangulară (4,5 x 3,5 m), orientată pe direcţia NV–SE. A fost distrusă în partea dinspre incinta aşezării de amenajările din epoca brozului mijlociu.
Modul în care sunt dispuse materialele arheologice marchează mai degrabă momentul de abandonare a locuinţei, materialele sunt amestecate, existând un proces involutiv în ceramică. Din invntarul locuinţei lipseşte ceramica pictată în stilul Cucuteni A2.
L. 31 (Pl. IV/1,2) a fost cercetată parţial (4 x 2,5-3 m), deoarece o parte din locuinţă se extinde sub valul de pământ al aşezării.
În partea superioară erau resturi de fragmente ceramice, pietre, bucăţi de lemn şi lut ars. Umplutura locuinţei era formată din pământ de culoare roşiatică în amestec cu bucăţi de chirpic ars probabil de la pereţii prăbuşiţi. Într-un mic sector a fost surprinsă şi podeaua locuinţei. Ceramica descoperită aparţine fazei Cucuteni A2. Locuinţa a fost conservată pe acest nivel.
Cpl. 29 (vatră-rug) a fost surprinsă la adâncimea de 2,6–2,7 m. Vatra a fost descoperită imediat sub valul de pământ şi s-a evidenţiat printr-un strat de cenuşă (0,5–0,6 m), gros de circa 2–3 cm. În mijlocul acestei aglomerări de cenuşă au fost descoperite două pietre.
Cpl. 30 (vatră-cuptor) a fost surprins la adâncimea de 2,7 m şi era format dintr-o aglomerare de bolovani de piatră, ce avea forma relativ rectangulară (1,6 x 1,8 m). Printre pietrele neprelucrate ce făceau parte din structura vetrei, au fost descoperite mai multe fragmente de râşniţă.
Cercetarea valului cetăţii a evidenţiat faptul că umplutura avea o structură relativ omogenă. Aceasta era uneori bine tasată iar pe alocuri, acolo unde nu avea pământ ca liant, aceasta devenea instabilă. Vetrele de foc descoperite până acum în cadrul aşezării, în toate etapele locuirii Cucuteni – Ariuşd, au caracteristici comune. Vetrele aveau forma circulară (1,2–1,8 m), se utiliza un pavaj din pietre, uneori chiar cu resturi de unelte (fragmente de râşniţă) şi fragmente de vase ceramice, peste care era aplicat apoi lutul.
După elementele de construcţie şi inventarul celor două locuinţe cercetate L. 12 şi L. 31, acestea aparţin unor etape diferite ale culturii Cucuteni – Ariuşd Faza A.
În L31 au fost descoperite urme consistente ale locuinţei cu resturi de podea, material ceramic pictat în special bicrom (pictură cu alb pe fondul roşiatic al vasului), toate aceste date indicând o perioadă de înflorire a acestei civilizaţii din etapa Cucuteni – Ariuşd A2.
Lipsa materialului ceramic pictat din L. 12, lipsa elementelor de construcţie, precum şi prezenţa unor figurine antropomorfe ce sunt caracteristice unor faze mai târzii ale culturii Cucuteni – Ariuşd, indică faptul că această locuinţă aparţine unui proces de retardare.
Cercetarea complexelor eneolitice demonstrează încă o dată că la Păuleni Ciuc–Ciomortan „Dâmbul Cetăţii”, sunt mai multe nivele de locuire din perioada culturii Cucuteni – Ariuşd Faza A.
Rezumat
English Abstract About 8 km east of Miercurea-Ciuc, near Şoimeni village (Csikcsomortán in Hungarian), on the promontory called locally Várdomb (which means “hill fort” in Hungarian), lies the well-known fortified settlement site of Păuleni Ciuc-Ciomortan.
Alexandru Ferenczi discovered the site and considered it as being a Dacian fortress in Transylvania. The first archaeological excavations were carried out in 1954, 1956, 1960 and 1967 by Székely Zoltán.
In 2007 the research expanded in Trench 1, in the specific squares E-F/5-7; G-L/1–5. The purpose was to investigate the fortification wall of the settlement and the occupation beneath the wall.
The settlement of the middle bronze age:The defensive wall from the eastern side of the settlement.consists of a structure with several deposit layers of earth mixed with local rock, in different colours.
A fence appears right along the inner side of the interior wall, and has been found over 16 meters length, parallel with the walls direction.
Habitation traces assigned to Wietenberg culture include a dwelling and a storage pit. Dwelling no. 32was found at the depth of 0,5 m (4 x 1 m). In the upper part it had a rock conglomeration, quern fragments, and few ceramic fragments, burnt clay and burnt wood.
Pit no.7had a circular opening, with a diameter of 2,5 m, and the depth of its bottom was found at 2,2 m below the natural level of the ground. The pit has been found at the depth 0,56 m, and appeared as a black earth spot.
Eneolithic level: Two surface dwelling houses assigned to Cucuteni-Ariusd culture (L.12 and L.31), a hearth of large dimensions (complex no. 30) and a fire pile (complex no. 29) were partially investigated during this campaign.
Dwelling no. 12 had a rectangular form (4,5 x 3,5 m). The dwelling has been affected by the ditch dug in the Middle Bronze Age. The house’s finds lack the painted ceramic, specific to A2 Cucuteni culture.
Dwelling no. 31 was found at a depth of 3 m., and it was partially investigated (4 x 2,5-3 m). In its upper part ceramic fragments and pieces of wood and burnt clay appeared. The house’s floor was identified in a small sector, being formed of a wooden structure, covered on the top by a thick layer of clay.
Complex no. 29 (fire pile) was found at the depth of 2,6 - 2,7 m. The first aspect of the hearth was a thick ash layer disposed on a large surface (0,5 - 0,6 m).
Complex no. 30 (hearth) This complex has a relatively rectangular shape (1,6 x 1,8 m). It has the aspect of a conglomeration of large rocks and many fragmented grinding stones.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu