.
Teleac | Comuna: Feliceni | Judeţ: Harghita | Punct: Biserica Reformată | Anul: 2007
Anul:
2007
Epoca:
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Monumente - Restaurare
Perioade:
Epoca post-romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală târzie
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă;
Biserică;
Necropolă
Județ:
Harghita
Localitate:
Teleac
Comuna:
Feliceni
Punct:
Biserica Reformată
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Nyárádi Zsolt Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc
Sófalvi András responsabil Muzeul "Haáz Rezsö", Odorheiu Secuiesc
Cod RAN:
Raport:

Biserica reformată din Teleac se află în centrul satului, în apropierea malului stâng al pârâului „Bedő”, care trece prin sat în direcţia E-V. Locul şi împrejurimea bisericii se află pe o terasă relativ joasă. Lângă biserică găsim un izvor cu randament destul de bogat, care a avut influenţă importantă asupra aşezărilor omeneşti din împrejurime. Ploile torenţiale din vara anului 2007 au cauzat inundaţii grave în... jurul bisericii.
Lucrările de renovare a bisericii reformate construite în cursul sec. XVIII-XIX din Teleac au început deja în anul 2006. În proiectul de renovare - cu scopul de evitare a umezelii - a fost prevăzută îndepărtarea pământului în ad. de 0,80 m din interiorul bisericii. În cursul supravegherii arheologice s-a constatat că deasupra actualei bisericii se află zidurile de fundaţie al bisericii anterioare cu absidă poligonală. Din pământul de umplutură au ieşit la iveală oase umane aparţinând mormintelor bisericii anterioare. Observaţiile de mai sus au arătat clar că trebuie efectuate săpături arheologice de salvare.
La suprafaţa locului nu s-a făcut nici o evaluare de teren anterior săpături din anul 2007. În cursul săpăturilor am făcut periegheze arheologice în vecinătatea bisericii (grădina parohiei reformate), şi am colectat fragmente ceramice aparţinând sec. III-IV, VII-IX. şi XIII-XIV.
Cercetările arheologice au avut loc între 4 iunie 2007 şi 14 septembrie 2007, în cursul săpăturii am deschis 6 secţiuni de 5 x 2,5 m în interiorul bisericii, cea ce cuprinde suprafaţa totală afectată de renovare, în exterior nu am făcut săpături. Obiectivul iniţial al cercetării arheologice a fost clarificarea periodizării construcţiei bisericii actuale şi celei anterioare din Teleac.
Stratigrafia generală al săpăturii este relativ simplă:
- sub straturile de construcţii moderne (sec. XIX-XX) a fost documentat un strat negru, puţin amestecat; sub acesta s-a putut separa groapa mormintelor, bordeielor etc., săpată în stratul natural brun-maroniu lutos cu pietriş.
Cercetările după înlăturarea pardoselii realizate din beton, au început în partea estică a bisericii cu scopul de a afla existenţa fazelor şi construcţiilor anterioare bisericii. În pământul negru destul de repede au apărut fundaţiile unor abside poligonale cu contraforturi. Inscripţia situată pe zidul sudic ne sugera aşadar mai multe faze de construcţie.
Dedesubtul zidurilor au fost găsite urmele unei aşezări anterioare. O locuinţă semiadâncită (Ob-3) a fost descoperită în partea estică a bisericii (S1), cu o orientare de E-V, L 4,25 m, l cercetată 2,85 m, ad. relativă 0,30 m; pe partea estică al acestuia a fost găsită vatra de piatră a locuinţei (Ob-4) săpată în pământ, la colţuri respectiv lângă perete au fost descoperite gropile stâlpilor şi pilonilor, pe partea estică a fost documentată un şir de ţăruşi. Poziţionat la V de Ob-3 în S6 au fost descoperite urmele unui bordei (Ob-6) şi a vetrei acestuia (Ob-10) identic celor descoperite anterior. Are o orientare de E-V cu L de 4 m, l descoperită 1,5 m, ad. relativă 0,30-0,50 m, pe partea estică a fost descoperită vatra de piatră a locuinţei, arsă puternic, săpată în pământ. La colţul nord-vestic al locuinţei a fost descoperită numai o groapă de stâlp (lucrările de cercetare au fost grav influenţate de inundaţiile cauzate de ploile torenţiale). În umplutura acestui complex au fost dezvelite mai multe rămăşiţe de bârne arse, carbonizate, la fel şi pe fundul gropilor, pe nivelul de călcare interior, unde a fost depistat un strat de arsură, ceea ce ne sugerează că bordeiul a fost distrus de către incendiu.
În partea nord-vestică a S5 au mai fost dezvelite urmele unui bordei cu o orientare de E-V, L descoperită 3,20 m, l descoperită 1,60, ad. relativă 0,30 m. Bordeiul a fost cercetat numai parţial din cauza amvonului, iar o parte a fost distrusă de către înmormântările ulterioare; pe suprafaţa cercetată n-au fost depistate urme de vatră.
Din acest bordei au fost recuperate fragmente de vase caracteristice culturii Sântana de Mureş, (ceramică lucrată cu mâna), care au fost realizate dintr-o pastă poroasă, degresată cu pietriş, fiind arse reducător, ceea ce duce la obţinerea unor culori ce variază între diferitele nuanţe de cenuşiu, roşiatic; ca formă aparţin oalelor.
Ceramicii fine lucrată la roată de olar îi aparţin vase realizate dintr-o pastă mai bine frământată, omogenă, arsă reducător, culoarea variind între cenuşiu, brun-cenuşiu şi negru, unele bucăţi erau decorate cu brâuri în relief pe umăr sau benzi de linii în val sau în zig-zag, lustruite.
Cercetarea bordeielor, în afară de material ceramic, a determinat obţinerea unui material destul de sărac. Lângă materialele osteologice, în Ob-3 a fost găsit un vârf de lance destul de slab păstrat, în afară de acesta, ca descoperiri se pot menţiona diferite pietre care erau folosite pentru ascuţire sau măcinare.
În partea vestică a bisericii, parţial am reuşit descoperirea altui bordei (Ob-1), care la această dată pare să fie mai târziu. Locuinţa semiadâncită descoperită în partea vestică a bisericii (S3-4); are orientarea SE-NV, cu l de 3,15 m, L cercetată 3,95 m, ad. relativă 0,30-0,40 m; pe suprafaţa cercetată n-au fost urme de vatră; locuinţa a avut două faze de construire (A şi B); la colţuri şi lângă perete au fost descoperite gropile stâlpilor şi pilonilor. Pe baza ceramicii lucrată cu mâna, decorată cu benzi de linii şi linii ondulate, bordeiul se poate data în sec. VII-VIII. Din această locuinţă au mai fost recuperate materiale osteologice şi chirpici.
În interiorul bisericii, în cele 6 secţiuni cercetate au fost descoperite 69 de morminte, din care numai 2 au fost de adulţi, cele mai multe înmormântări aparţineau copiilor nou născuţi. Marea majoritate a mormintelor au fost orientate V-E, dar sunt şi N-S, E-V.
Inventarele unor morminte au dus la o mai strânsă cronologie a cimitirului. În mormântul M28 (orientare S-N) a fost găsită o monedă falsificată a regelui Matei II (1616), în M50 monedele principelui Gabriel Bethlen din anul 1623, iar din M54 un denar tot a principelui din anul 1625. În această perioadă se pot data şi celelalte descoperiri legate de vestimentaţie. În M30 şi M33 au fost găsite cununi realizate din tehnici diferite şi păstrate destul de bine. În groapa defunctului M61 (unul dintre adulţi) pe degetul mâinii drepte a fost găsit un inel din cupru, caracteristic acestei epoci.
În urma săpăturilor existau unele morminte care aveau o orientare puţin diferită, faţă de cele descoperite în navă, şi intrau sub fundaţia bisericii cu absida poligonală. În S1-2 a fost cercetat un mormânt (M65) care intra sub absidă, cu o monedă aparţinând regelui polonez Sigismund III, datat în anul 1614, pe baza căreia s-a dovedit (post quem) construirea acestei biserici. Nu am reuşit să depistăm nivelul de călcare al bisericii construite în prima parte a sec. XVII, datorită construcţiei de adâncire ulterioară a pardoselii, aşadar mormintele au ajuns la o adâncime destul de mică. Din nivelurile destul de mici a rezultat faptul că în urma planurilor de renovare efectuate pentru a evita umezeala zidurilor se scotea pământul afânat pe o adâncime de cca. 0,50-0,60 m, ce însemna distrugerea totală a cimitirului şi a complexelor arheologice. Aşadar s-a realizat cercetarea arheologică totală a suprafeţei interiorului.
În umplutura unor morminte au fost găsite fragmente de cărămidă, din care era formată o pardoseală. Majoritatea mormintelor se orienta conform zidurilor acestei biserici construite în prima jumătate a sec. XVII, şi aparţineau unor comunităţi reformate.
Cimitirul cercetat a avut o perioadă limitată de utilizare, înmormântările cuprinzând aprox. 5-6 decenii. Unii defuncţi erau inhumaţi în sicrie, urmele acestora se puteau depista datorită folosirii cuielor la confecţionarea sicrielor. În anumite cazuri se putea observa, după forma gropii, că înmormântarea a fost efectuată fără sicriu (ca de ex. M61, unde datorită poziţiilor oaselor şi după forma gropii, care avea colţuri rotunjite, presupunem că defunctul a fost învelit în linţoliu).
În urma cercetării arheologice au fost delimitate mai multe faze de construcţie a bisericii. Se poate presupune o prima fază pe baza mormintelor cu orientare diferită, dar care nu a fost cercetată la nivelul zidurilor. După biserica construită în prima parte a sec. XVII o nouă fază de construcţie are loc la sfârşitul sec. XVII, când biserica este lărgită în direcţia nordică şi vestică. Datarea acestor faze se poate lega cu inscripţia de pe zidul sudic, care pare să păstreze numele patronului Konia Sando(r) şi anul 1694. În urma acestei etape sau într-un interval destul de scurt se construieşte turnul. O extindere a construcţie are loc la sfârşitul sec. XVIII când biserica capătă forma şi dimensiunile actuale. Cu această ocazie are loc lărgire absidei la E, iar pe partea sudică se construieşte un portic.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO