Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Tismana | Comuna: Devesel | Judeţ: Mehedinţi | Punct: Cetate | Anul: 2007

Anul   2007
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Eneolitic târziu;
Epoca medievală timpurie;
Epoca bronzului mijlociu
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Descoperire funerară
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Mehedinţi
Localitate   Tismana
Comuna   Devesel
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Crăciunescu Gabriel Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
Manea Cristian Dumitru Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
Neagoe Marin Iulian Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin
Cod RAN    111541.02
Raport În satul Tismana din com. Devesel, jud. Mehedinţi, se află punctul Cetăţuie unde Prof. D. Tudor bănuia că se află castrul de la Batoţi. Cercetări efectuate de M. Davidescu în 1978 în acest punct, pentru depistarea castrului Batoţi-Tismana - cum îi spunea domnia sa, au rămas nepublicate şi au avut alte rezultate pe care le-am cunoscut abia în 2006. Din cercetările de suprafaţă executate de-a lungul a 30 de ani, cunoşteam faptul că în terasa înaltă de cca. 20 m a Dunării se puteau observa schelete distruse de prăbuşirile de teren. Pe terasă, unde se afla atunci Fâşia trupelor de grăniceri, se observau fragmente ceramice feudale şi altele aparţinând culturii Verbicioara. Datorită reactivării unei cariere de nisip şi pietriş, chiar la baza sitului, am solicitat posibilitatea de a investiga zona.
Pe baza hărţilor topografice din 1962 am constatat că terenul pe care se afla situl a fost distrus pe o l de 50 m, de la Dunăre către interior. În funcţie de această realitate, ne-am stabilit planul de cercetare. Am stabilit două suprafeţe A şi B, situate de o parte şi alta a unei viroage foarte adânci. În suprafaţa A am trasat şase secţiuni cu care am sondat centrul şi laturile sitului. Am constatat că există locuiri aparţinând culturii Coţofeni, situate în special pe marginile acestui platou. Ceramica descoperită este cea cunoscută acestei perioade: pastă amestecată cu scoică pisată, cu slip roşu la interior în unele situaţii, decor incizat specific fazei a treia a culturii Coţofeni, dar nu am descoperit nici un complex. Ceramica era dispusă întru-un nivel foarte subţire şi discontinuu. Am secţionat şi marginea platoului cu speranţa că vom identifica urme de fortificare a staţiunii, dar rezultatul a fost negativ.
Secţiunile din centrul acestui platou din suprafaţa A au relevat existenţa unui material ceramic aparţinând culturii Verbicioara. Decorul materialului ceramic ne îndreptăţeşte să considerăm că este vorba de o locuire din prima fază a acestei culturi. Decorul constă din incizii executate cu pieptenul şi care ocupă, de regulă, toată suprafaţa vaselor. A mai apărut şi un vas fragmentar cu corpul aproape sferic, decorat cu grupe de câte trei linii dispuse în benzi delimitate de alte incizii orizontale. Un alt decor relevant pentru această fază este reprezentat de ghirlande cu deschiderea în jos, care au interiorul haşurat cu linii incizate. În general ceramica este de factură medie şi grosieră, existând mai mult vase tronconice care au sub buză câte un brâu crestat sau câte o linie lucrată prin imprimarea unui instrument cu vârf lat şi subţire. În unele situaţii decorul realizat cu pieptenul este dispus sub forma unor semicercuri care sunt delimitate de câte o linie orizontală lucrată din incizii rare. Nici în acest caz nu am descoperit complexe închise dar, în context Verbicioara am găsit un străpungător de formă piramidală, lung de 11,8 cm, lat de 0,4 cm şi cu mânerul mai subţire şi lung de 3 cm.
Ceramica hallstattiană apare foarte rar, încât nu putem discuta de un nivel din această perioadă. Sunt reprezentative fragmentele de castroane cu buza faţetată oblic.
Suprafaţa B s-a situat pe malul drept al râpei.
Aceasta a fost cercetată prin intermediul a două secţiuni şi două casete. Aici am descoperit urmele unei locuiri aparţinând culturii Gârla Mare. Materialul recoltat aparţine unor funduri de ceşti şi fragmente din vase de mari dimensiuni, unele fiind incrustate cu substanţă albă, caracteristică acestei culturi. În prima casetă (C1) a surprins un mormânt de inhumaţie orientat E-V, deranjat de numeroasele lucrări executate în zonă de grăniceri. În cea de a doua casetă a fost descoperită o porţiune dintr-un pietrar din care se mai păstra doar vatra. Materialul ceramic descoperit face parte din două vase lucrate dint-o pastă grosieră, cu mult pietriş şi nedecorate. După modul de realizare a construcţiei, în care vatra era lucrată din piatră de râu şi fragmente de cărămidă romană, ţinând seama şi de caracteristice stilistice şi tipologice ale materialului ceramic, considerăm că aceasta aparţine feudalismului timpuriu.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu