Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Racoş | Judeţ: Braşov | Punct: Piatra Detunată (Durduia) | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene
Perioade
Epoca bronzului;
Hallstatt;
La Tène
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Braşov
Localitate   Racoş
Comuna   Racoş
Punct
Piatra Detunată (Durduia)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălos Angelica Direcţia Judeţeană pentru Cultură Hunedoara
Costea Florea responsabil Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Goncear Andrei ArchaeoTek, Canada
Savu Lucica Olga Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Sîrbu Valeriu Muzeul Brăilei
Ştefănescu Radu Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
Cod RAN    41710.02
Raport În campania de cercetări arheologice sistematice din vara anului 2008 au fost supuse atenţiei patru obiective, fiecare situat în altă zonă din incinta fortificată: zona “La Turn”; zona “În Şea”; terasele interioare; sistemul de apărare.
La Turn
A fost deschisă Suprafaţa I/2008 perpendiculară pe platou, cu orientarea NE-SV şi dimensiunile de 14 x 4 m. După îndepărtarea humusului de pădure, gros de 0,05-0,30 m, s-au obţinut informaţii doar asupra modului de aplatizare a locului care iniţial avea forma unui mamelon ascuţit. În acest scop a fost excavată piatră de calcar din partea mai înaltă şi s-a depus, în amestec cu pământ, în cea mai joasă. Astfel a rezultat o terasă semilunară cu lungimea de aproximativ 25 m. Bulgării mai mici de anrocament au fost aşezaţi spre interior, în timp ce blocurile mari, cele vizibile, parţial fasonate, au fost depuse spre marginea terasei. Nu s-au observat urme de construcţii de suprafaţă sau cu temelii şi elevaţie din piatră ori din lemn, ci, doar sporadic, fragmente ceramice rulate din prima şi cea de a doua epocă a fierului. În această situaţie este de presupus ca turnul dacic să fi fost amplasat în suprafaţa încă necercetată şi, eventual, să fi fost construit numai din lemn.
În Şea
Pe una dintre micile terase de aici a fost deschisă SVI/2008, cu dimensiunile de 5 x 4 m. Nu s-au observat urme de construcţii, bogate fiind în schimb, fragmentele ceramice Wietenberg şi Hallstatt, ajunse aici din posibilele locuinţe de pe terasele învecinate. Au mai fost identificate puţine fragmente ceramice de la vase dacice modelate cu mâna şi o greutate prismatică, din lut ars, pentru războiul de ţesut.
Pe terasa a III-a a fost deschisă SV/2008, cu dimensiunile de 20 x 2,5 m şi orientarea NE-SV. După îndepărtarea humusului de pădure, gros între 0,15 şi 0,35 m, în funcţie de pantă, au fost trase mai multe concluzii.
Între m. 0 şi m. 2,60, la adâncimea de 0,18-0,20 m, se păstrează, parţial deteriorată de rădăcinile copacilor, podeaua de lut bătătorit, cenuşiu-roşcat, a unei locuinţe Wietenberg. În stratul de humus care o acoperea se aflau părţi inferioare dintr-un vas dacic lucrat la roată, cenuşiu (oinochoe sau chiup de dimensiuni reduse) ajuns acolo fortuit. Podeaua a fost aşezată pe un pat de pietre de calcar local alb, mărunţite şi perfect nivelate. Direct pe aceste pietre, în m. 1 s-a amenajat o mică vatră, tot din lut, cu crusta parţial deteriorată, cu semiaxele de 0,40 x 0,30 m. Grosimea pământului înroşit de foc este de 0,05-0,08 m şi coboară sub 0,43 m adâncime de la nivelul actual de călcare. Lângă vatră se afla un cârlig de pescuit din bronz, păstrat aproape întreg. Pe podeaua locuinţei, dar în special în capătul de NE al secţiunii şi lângă profilul de NV se aflau fragmente de la vase sparte pe loc, unele posibil întregibile, ce se pot data în fazele de mijloc şi sfârşit ale culturii Wietenberg, preponderente fiind cele din pastă grosieră, semifină sau fină, vasele uzuale de dimensiuni medii-mici cu unul sau două brâuri alveolare sau crestate sub buză sau pe umăr, vase negre, cenuşii sau castanii cu decor meandric incizat sau imprimat cu roata, romburi sau triunghiuri haşurate, linii incizate sau benzi de incizii spiralice. Faptul că în zona ei nu s-au găsit resturi de lipitură de perete arsă sau nearsă, ne face să credem că poate fi vorba despre o construcţie sezonieră (atelier?) cu elevaţia exclusiv din lemn.
Locuinţa (L1Bz/2008) va fi cercetată integral în campania viitoare.
În restul secţiunii, până la m. 17, nu s-au mai semnalat urme de construcţii din nicio epocă, cu excepţia câtorva bulgări de lipitură de perete ars, risipiţi. În m. 17, la adâncimea de 0,15-0,23 m, în profilul sud-estic, se află o “potcoavă” de lut ars, roşu, care poate fi marginea unei vetre sau lipitură de perete de la alt complex, şi el greu de cercetat din cauza copacilor. În schimb, materialul rulat şi acoperit de-a lungul timpului de pământul format sau venit din amonte este relativ bogat, excepţie făcând cel din epoca dacică: vase de dimensiuni medii-mici aparţinând culturii Wietenberg, între care şi ceşti întregibile cu două torţi, creuzete, fragmente de altare sau care miniaturale, părţi (în special coarne) de figurine animaliere, percutoare, pietre şi aşchii de silice, cremene, bazalt şi granit, toate în amestec cu ceramică din prima epocă a fierului, majoritar canelată dar şi incizată. Printre pietrele de nivelare sau pe stânca nativă se aflau şi fragmente de râşniţe plate sau concave din diferite specii litice, inclusiv de tuf vulcanic. Peste tot se aflau oase de animale, preponderant ierbivore.
Foarte sărace sunt vestigiile dacice: câteva fragmente de la vase mici din pastă fină, cenuşie, dificil de încadrat topologic, toate rulate şi pereţi de ceşti şi borcane cu brâu alveolar.
Îndepărtarea integrală a stratului de depunere a permis şi observaţii referitoare la amenajarea Terasei a III-a. Astfel, între m. 0 şi m. 7 se află un pat perfect aplatizat din piatră de calcar de dimensiuni medii (0,15-0,30 m); între m. 7 şi m. 8 se află un şir de bolovani mai mari (laturi de 0,50-0,60 m) puţin deplasaţi de pe locul iniţial, care marchează limita dinspre aval a terasei. Iniţial, marginea ei putea avea înălţimea de maxim 1 m, după cum se poate deduce din pietrele alunecate pe Terasa a II-a. Singura construcţie de pe cea de a III-a terasă este locuinţa Wietenberg amintită, purtătorii acesteia putând fi şi autorii terasării. Secţiunea va fi prelungită în campania viitoare până la sistemul de apărare.
Sistemul de apărare
Aici au fost trasate patru secţiuni (SI-SIV/’08), trei pe Terasa I şi una pe valul mic, exterior.
SI –II/2008 au fost amplasate în spatele zidului dacic (spre incintă); prima de la zid spre amonte iar SII/’08 paralelă cu ea şi prelungită pentru a secţiona zidul. SI/’08 a avut dimensiunile de 12 x 2,5 m în timp ce lungimea S.II/’08 era de 15 m iar lăţimea de 2,5 m, între ele fiind lăsat un martor de 1 m.
Nivelul de cultură a fost acoperit atât cu pământ, pietre şi vestigii venite de pe terasele superioare, cât şi de o parte a bermei şi zidului dacic căzute spre incintă. Sub acest strat aluvionar, gros între 0,10 şi 0,35 m, au fost bine evidenţiate două faze de locuire dacică, ambele sfârşind prin incendii deosebit de puternice. Fiecare fază este individualizată prin vetre şi podele proprii: vetrele, circulare, au fost amenajate pe suporturi de piatră locală de calcar alb, mărunţit, în timp ce podelele s-au construit din lemn, după cum demonstrează stratul de arsură şi pământ negru. În ambele secţiuni s-a conturat parţial o locuinţă a cărei elevaţie din lemn era aşezată pe un pat de bârne depuse pe stânca nativă sau pe nivelări cu piatră de calcar. După urmele sigure rămase, complexul era rectangular şi putea avea suprafaţa de 28-30 m2.
Fiecărei faze de locuire îi aparţine un inventar relativ bogat (mai sărac cel din faza a doua). Preponderentă este ceramica, iar în rândul acesteia vasele de uz comun modelate cu mâna, dintre care atrage atenţia o oală protejată de jur împrejur de o manta din lut ars.
Ca piese deosebite, în nivelul aparţinând fazei I s-a descoperit o monetă romană din bronz, ilizibilă dar sigur din sec. I p.Chr. şi un vas miniatural cu motive geometrice, fito- şi zoomorfe.
Deoarece Secţiunea II/2008 nu a fost terminată, zidul de incintă nu a putut fi secţionat decât în partea superioară, ceea ce face ca informaţiile asupra lui să nu fie concludente şi definitive.
În ceea ce priveşte sfârşitul celor două faze de locuire dacică este foarte probabil ca ele să se fi petrecut în preajma sau chiar cu ocazia războaielor dacice ale lui Traian.
Atât în SI/’08, cât şi în SII/’08, sub primul nivel dacic, a fost cercetată o mică lentilă din stratul hallstattian nederanjat, din care a rezultat numai ceramică de dimensiuni medii-mici, neagră şi roşie (căni, străchini etc.).
SIV/2008 (SIV/’08). S-a deschis la 19 m E de SII/’08, în locul unde, topografic, valul hallstattian şi zidul dacic se termină şi urmează prăpastia aproape verticală de stâncă nativă. Are aceeaşi orientare ca şi precedentele si dimensiunile de 8 x 2,5 m.
Adâncirea săpăturii a pus în evidenţă pe toată lungimea stânca nativă de calcar, cu o morfosculptură în patru trepte. Nu s-au observat urme ale vreunor amenajări cu destinaţie defensivă, de unde se poate deduce că zidul se termină undeva în apropiere, mai spre V, unde de fapt începe prăpastia dar unde va fi aproape imposibil de săpat din cauza copacilor.
În schimb, pe treptele naturale ale stâncii sau în crăpăturile şi denivelările ei s-au găsit multe fragmente ceramice Wietenberg şi Hallstatt şi mai puţine dacice, lucrate cu mâna sau la roată. Toate sunt venite de pe terasa imediat superioară, unde în anii anteriori s-a cercetat o locuinţă din epoca bronzului.
SIII/2008
A fost deschisă în aval (exterior) de zidul dacic, cu scopul de a secţiona şi în această zonă valul mic considerat hallstattian. Are aceeaşi orientare ca precedentele iar dimensiunile de 7 x 2,5 m. După îndepărtarea humusului de pădure, gros de numai câţiva centimetri, a fost pus în evidenţă un val cu grosimea la bază de 6,50-7 m şi înalt de numai 0,75 m. A fost construit din pietre mici–medii de calcar alb, local (pietre cu laturile sub 0,30 m), care de fapt “îmbrăcau” stânca nativă, aceasta din urmă având un prag vertical în m. 6. Printre pietre s-au găsit puţine fragmente ceramice Wietenberg şi Hallstatt, toate rulate, şi un topor din piatră, rupt.
În m. 1-2 există o groapă pâlniată cu diametrul la gură 1,60 m şi adâncimea de 0,67 m, în care nu s-au găsit decât pietre mici şi fragmente ceramice din epoca bronzului şi din prima a fierului, toate mărunţite. În schimb, pe buza gropii, dar mai ales printre pietrele mai mari din jumătatea şi din profilul de V al secţiunii se aflau mai multe vase mari şi medii hallstattiene, canelate, negre la exterior şi roşii interior. Toate fac dovada că atât valul, cât şi groapa, au fost amenajate într-o perioadă următoare primei epoci a fierului. Cât priveşte destinaţia celor două construcţii este prematur a ne pronunţa înainte de încheierea săpăturii în această zonă.
Rezumat
English Abstract The archaeological excavations at the site of Piatra Detunată took place over the period June 1, 2008 – July 15, 2008 and targeted four main areas: “La Turn” area; “În Şea” area; the terraces within the precincts’ walls and the defending system.
“La Turn”. It is a small hillock near the Olt River on which, according to older archaeological literature, there was a Roman watch tower. This year’s campaign brought to light information about the layout of the plateau, without indentifying traces of Dacian or Roman surface constructions.
“În Şea”. One of the small terraces placed between the two peaks of the hillock was investigated by performing a section excavation. Neither here were identified traces of constructions; instead, the section revealed a large amount of ceramic material dating from the Bronze Age (Wietenberg Culture) and from the first Iron Age and coming from the neighbouring terraces residences.
The 3rd terrace. A single section was traced and thereby uncovered and partly analyzed a surface house dating from the Bronze Age (Wietenberg Culture) with a clay hearth, a rich inventory of ceramic evidence and a bronze fishing hook. Also, information was revealed regarding the construction of the terrace with local limestone. A complete study of the residence will be carried out in the next campaign.
The defending system. Four sections were traced in order to investigate both the residences within the precincts and the construction technology of the Dacian wall and earthworks. Once again, on this occasion, two different phases of Dacian habitation within the fortified town were determined, both of them ended by strong fires and probably dating from the period of the Dacian Wars led by Trajan. Regarding the defending system, this year’s information is incomplete due to excessively rainy weather which rendered impossible the sectioning of the wall and of the large earthwork within the precincts’ walls. On the other hand, the excavations of Section III/2008 led to incomplete observations regarding the method of construction of the small defence wall made of local white limestone beyond the precincts’ walls following the period of Hallstattian habitation.
Among the revealed vestiges, it is worth noting an almost illegible burnt Roman bronze coin, dating back to the 1st century A.D. and a small cup with geometrical phytomorphic and zoomorphic symbols.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu