Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Uliu cel Mic | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Latene
Perioade
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
Uliu cel Mic
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Pop Horea Dionisiu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN    139893.10
Raport Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre S, pe malul râului Crasna. Toponimul Uliul cel Mic desemnează un muncel la 500 m V de cota maximă a Măgurii (597 m).
În anul 1945-1948 au fost descoperite, cu prilejul unor amenajări viticole, 116 piese: 33 monede romane, ceramică dacică lucrată la roată şi cu mâna, arme din fier, piese de harnaşament, unelte, ustensile, perle din sticlă, podoabe din bronz, podoabe din argint (5 brăţări, un torques, 7 fragmente dintr-un colier).
În anul 1949 Academia Română, prin arheologul M. Moga. cercetează locul şi, printr-o listă, descrie 22 de piese achiziţionate de la faţa locului. Săpăturile arheologice din anul 1978, prin cele 6 secţiuni de verificare, au identificat, relativ grupat, 4 gropi circulare nearse cu diametrul de cca. 0,4 - 0, 6 m., ele adâncindu-se până la 0,6-0,8 m., intrând cca. 0,2 - 0, 3 m. în stânca locală. Din aceste gropi au fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată, numeroase oase de animale arse şi nearse repartizate mai ales spre fundul gropii. La acea vreme complexele au fost considerate ca morminte dacice de incineraţie. Sondajele au mai dezvelit şi resturile a două locuinţe (?) dacice, prost conservate, datorită pantei accentuate a versantului (30-45 grade înclinaţie), împreună cu trei monede romane, acestea din zona unde fuseseră găsite în anul 1948 cele cca. 50 monede. Unităţile de săpătură trasate în anul 2007 au fost numerotate în continuarea celor din 1978 (VII-VIII). Cercetările din anul 2007 au dus la recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint în apropierea suprafeţei S IV, cercetată în 1978, iar pe versantul nordic, neinvestigat, au fost descoperite urmele unor terase antropice pe care funcţionau ateliere metalurgice dacice (numerotate crescător de la altitudinea maximă a dealului).
Suprafeţe cercetate: unităţile de săpătură trasate în anul 2008 au fost numerotate în continuarea celor din 1978 (S IX-XI) şi au investigat numai versantul nordic al dealului.
Suprafaţa S IX (15 x 2 m) pe versantul nordic, paralelă cu S VII, la 0,5 m V, pentru completarea situaţiei arheologice în acest sector în care au apărut trei terase dacice cu ateliere metalurgice. Metrul 0 al secţiunii a fost amplasat la baza pantei. În această suprafaţă au reapărut cele trei terase antropogene înguste (între 2-3 m) amenajate pe panta accentuată a dealului, surprinse în anul 2007. Inventarul (piese din fier, bronz, ceramică, trei monede romane) sugerează complexitatea amenajărilor şi activităţilor dacice din acest sit. Pe terasa a treia a fost descoperită şi o vatră de foc indispensabilă pentru astfel de preocupări.
Suprafaţa S X (22 x 2 m) pe versantul nordic, paralelă cu S IX, la 0,5 m V, pentru completarea situaţiei arheologice în acest sector şi cercetarea celor trei terase dacice cu ateliere metalurgice:
Prin această săpătură s-a constatat că densitatea materialelor arheologice şi a complexelor scade, deşi terasele se pot observa în continuare. Terasa I-a nu a fost locuită, dar prezintă amenajări de genul gropilor reziduale, iar terasa a II-a se îngustează până la 1m şi pare mai degrabă o preamenajare a terasei a III-a. Terasa a III-a, lată acum de 3-3,5 m, s-a erodat în timp, iar o parte din inventarul acesteia s-a scurs pe panta nordică a dealului, fiind recuperat prin cercetările noastre.
Complexele arheologice au fost numerotate în continuarea celor din 1978 şi 2007, în campania 2008 fiind descoperite 5 astfel de amenajări (gropi reziduale, gropi de stâlp, vatră de foc)
Materialele arheologice descoperite constau cantitativ preponderent în ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales secolului I a.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată, dar pe terasa T III au fost descoperite recipiente întregibile. În general, majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni. Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în cercetări perieghetice. Varietatea şi numărul mare al acestora (pafta, fragmente de oglindă, picuri din argint şi bronz, fibule din fier şi bronz, cuţite, vârfuri de săgeţi, materiale de construcţie, deşeuri de piese din fier şi bronz, etc), nefiresc pentru o aşezare dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte despre caracterul sitului sondat. Din umplutura terasei T3 provin 3 denari (care ridică numărul pieselor din Tezaurul II împrăştiat la 12 piese) care pot constitui mai degrabă materia primă utilizată în atelier pentru realizarea podoabelor dacice din argint, sau poate replici monetare.
Suprafaţa S XI (23 x 4 m) a fost trasată pe versantul nordic, în zona şeii de legătură a dealului cu restul Măgurii Şimleului, deoarece înr-o cercetare perieghetică a fost descoperit un denar roman republican. Cercetarea a dus la descoperirea unui mic tezaur împrăştiat pe panta nordică accentuată a dealului. Tezaurul, format din 20 de monede (ultima de la Augustus) este cel de-al treilea descoperit în acest sit.
În general materialele ceramice descoperite se încadrează cronologic în secolul I a.Chr. şi materialele speciale metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre prima jumătate a sec. I p.Chr. De altfel, şi denarii descoperiţi până acum se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare a întregului atelier şi al teraselor va putea aduce informaţii suplimentare privind organizarea internă şi inventarul unor astfel de complexe şi pentru recuperarea tuturor pieselor din Tezaurul II. De asemenea credem că în ceea ce priveşte Tezaurul I acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi investigarea zonei din preajma locului descoperirii pieselor poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract Known in the historical literature due to the discovery of a silver Dacian jewellery and a Roman coin hoard, the place called Uliul cel Mic is situated to the western part on the superior plateau of Măgura Şimleului hill, placed on the northern part of Şimleu Silvaniei town. After several field investigations made at the beginning of the year 2003, a very rich Dacian materials (made of iron, bronze and silver) was discovered.
The beginning of a systematic excavation on the site situated on Magura Şimleului Hill-Uliul cel Mic, in 2007, solved the chronological problems and revealed the character of the site. This campaign (2008) aimed the northern sector of the hill where we discovered the rest of a Dacian metal workshop.
The archaeological excavation in Şimleu Silvaniei continued in 2008 as well, with the 4th campaign. We traced two trenches (SIX-X), oriented S-N, measuring 15x2m and 22x2m. During this year campaign we discovered 5 Dacian archaeological structures and the rest of the Hoard II (3 Roman silver coins) and the Hoard III (20 Roman coins).
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu