Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Palatul Arhiepiscopiei romano-catolice, str. Mihai Viteazul nr. 21 | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca romană;
Epoca post-romană;
Epoca migraţiilor;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Castru;
Cetate;
Castel;
Fortificaţii;
Biserică;
Necropolă plană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Palatul Arhiepiscopiei romano-catolice, str. Mihai Viteazul nr. 21
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    1026.07
Raport Palatul arhiepiscopal se află pe partea de S a Catedralei romano-catolice din Alba Iulia. Forma actuală înglobează clădiri construite începând din partea a doua a sec. XII şi până în sec. XX.
Clădirea care a fost parţial cercetată arheologic se prezintă ca o sală cu dimensiunile 18,5 x 6,3 m, formată din:
- Palatul I, o clădire de la finele sec. XII, reprezentând compartimentul din partea de E, cu o lungime interioară de 9,68 m.
- Palatul III (într-o proporţie neclară), o construcţie din jurul anului 1400, reprezentând partea vestică a camerei actuale.
Deoarece clădirea prezintă mari probleme de umiditate, s-a presupus că acestea ar putea fi explicate prin calitatea umpluturii din interior. După demontarea pardoselii şi evacuarea suportului acesteia s-a constatat că în interiorul clădirii depunerile istorice se află in situ. Pentru a investiga această situaţie şi a încerca să găsim un răspuns la problema umidităţii, am efectuat 7 casete în interiorul clădirii. Menţionăm faptul că, din diferite motive, nu a fost posibilă o cercetare completă a interiorului, deşi era în mod evident o şansă unică pentru reconstituirea planimetriei acestei părţi a palatului episcopal. Săpăturile din interiorul palatului au fost considerate casete şi numerotate de la 1 la 7. Zidurile descoperite au fost de asemenea numerotate de la Z1 la Z8. Complexele descoperite sunt notate de la Cx.1 la Cx.6. Legenda straturilor este comună pentru toată săpătura. Mormintele sunt numerotate în continuarea celor din anii precedenţi, de la M.187 la M.189.
Palatul I
În săpături au fost dezvelite laturile de E, V şi N ale acestei clădiri, ceea ce ne-a permis interesante observaţii asupra paramentului. Studierea stratigrafiei a permis reconstituirea unei matrice stratigrafice a interiorului şi reconstituirea evoluţiei nivelului de călcare.
Palatul I a fost o construcţie dreptunghiulară sau pătrată, cu lungimea pe axa E-V de 9,68 m şi o lăţime mai mare de 6 m. Nu suntem siguri, în acest stadiu al cercetărilor, dacă peretele sudic actual corespunde, ca traseu, Palatului I. Fundaţiile au avut lăţimi de maxim 1,40 m, marcate prin decroşuri foarte inegale. Aşa după cum am constatat şi în cazul altor construcţii vechi din perimetrul episcopiei, în şanţurile de fundare au fost aşezaţi bolovani de piatră de dimensiuni mari, fără mortar, formând un fel de talpă. Presupunem că meşterii au optat pentru această variantă deoarece săpătura de fundare se adâncea într-un pământ negru cleios, cu multe resturi din construcţiile romane, chiar cu urme de oase umane, aparent destul de instabil. Peste această talpă au fost aşezate blocuri mari de piatră combinate cu asize de cărămidă, formându-se un fel de soclu decroşat. În jurul cotei de –1 m sesizăm în interior partea superioară a acestui soclu, de la care s-a înălţat o zidărie perfect verticală.
Pereţii de E şi V au fost înzestraţi cu mai multe guri de tragere, probabil la intervale regulate una faţă de cealaltă. Gurile aveau o formă paralelipipedică, îngustându-se foarte mult în grosimea peretelui, astfel că ajung în exterior la dimensiuni cu 1/3 mai reduse decât în interior. Baza gurilor de tragere se situează la cote variabile: –0,33/0,45/0,55 m.
În peretele vestic au apărut două nişe modelate din cărămidă romană pătrată, cu partea inferioară situată la –0,45/0,50 m.
Stratigrafia din interiorul clădirii este extrem de simplă, fiind alcătuită în principal dintr-un strat de moloz ce poate ajunge la o grosime de 2 m. În aceste condiţii, orice discuţie legată de evoluţia nivelului de călcare trebuie să se bazeze pe structura zidăriei. Analizând toate informaţiile obţinute, putem propune un nivel iniţial în jurul cotei de -1,70 m, ceea ce înseamnă că se călca aproape de talpa fundaţiei. De la acest nivel puteau fi accesibile gurile de tragere, la -0,50 m sau puţin mai sus, de asemenea cele două nişe a căror parte inferioară este la aceeaşi cotă.
Rezultă de aici că Palatul I a avut o fundaţie lată, solidă dar foarte puţin adâncă. Probabil că în elevaţie nu avea mai mult decât două nivele.
Parterul acestei clădiri era acoperit cu o boltă, ale cărei urme se păstrează la extremitatea sudică a pereţilor de E şi V. De asemenea în structura ruinei peretelui vestic se observă, la o distanţă de 2,50 m faţă de colţul nordic al încăperii, un rost în zidărie şi o asiză de 3 cărămizi aşezate în poziţie oblică, ce par a fi constituit baza unui picior de boltă. În structura peretelui estic se observă de asemenea că este vorba despre piciorul unei bolţi, în consecinţă ne putem gândi cel mai probabil la o boltă în cruce. Probabil la demolarea acestei bolţi peretele de N a fost efectiv cioplit, pentru ştergerea urmelor bolţii – în vreme ce paramentul exterior a fost păstrat. Identificarea ruinei peretelui sudic ne-ar putea ajuta, probabil, să determinăm forma bolţii acestei încăperi.
Nu putem identifica prin ce transformări a trecut această clădire. Dacă cronologia Palatului III se va confirma prin cercetări viitoare, atunci trebuie să admitem că, prin construirea acestuia rolul defensiv al Palatului I a fost serios diminuat prin scoaterea din funcţiune a gurilor de tragere orientate spre V. Este însă puţin probabil ca Palatul I să fi cunoscut modificări directe la construirea Palatului III.
Probabil că bolta a fost demolată într-o etapă ulterioară, concomitent cu peretele de V, spaţiul fiind reorganizat prin crearea unei săli mai mari şi modificarea radicală a destinaţiilor acestui spaţiu, care a devenit un fel de atelier meşteşugăresc. Elevaţia interiorului nu păstrează nimic din paramentul original.
Palatul III
Clădirea care prelungeşte spre V Palatul I este considerată a fi Palatul III, un corp care a unit palatul romanic (I) cu cel gotic (II) în jurul anului 1400.
Peretele de N al acestei clădiri este adosat Palatului I, aşa după cum de altfel se observă şi în elevaţie. La baza fundaţiei se află o zidărie legată cu lut galben, cu partea inferioară la –1,90 m şi o înălţime de maxim 0,30 m. Peste aceasta apare o zidărie uniformă legată cu mortar nisipos de culoare gri, un parament regulat cu urme de tencuială. Peretele sudic al acestei clădiri nu este cunoscut cu siguranţă, dar s-a presupus că el ar putea coincide cu peretele actual. Totuşi, această ipoteză este incertă, în condiţiile în care la decapare se observă structura uşor diferită a elevaţiilor celor două.
La un moment dat Palatul III a fost compartimentat. I s-a adosat zidul 5, creându-se un spaţiu lat de 3,75 m faţă de zidul 3 (Palatul I). Această încăpere pare să fi avut un acces dinspre curtea interioară (actuală) a palatului situat în imediata vecinătate a zidului 3, respectiv în colţul de SE. În paramentul peretelui sudic actual se observă clar urmele unui gol, atât la limita casetei 3 cât şi în profilul realizat pe perete.
Peretele sudic actual al clădirii cercetate parţial de noi este cu siguranţă construit în mai multe etape. Paramentul actual relativ uniform ar putea chiar sugera intervenţii majore, de demantelare a etapelor anterioare până la un anumit nivel şi refacere a peretelui.
Infrastructura Palatului I este în mod evident cea mai veche clădire medievală din Alba Iulia cunoscută în acest moment şi parţial vizibilă deasupra nivelului de călcare. Această clădire este singura ce poate fi legată direct de începuturile episcopiei, ea fiind construită înainte de deschiderea şantierului catedralei actuale.
În aceste condiţii, având în vedere importanţa ei, considerăm că merită să fie cercetată, restaurată şi reabilitată în mod corect.
Recomandăm beneficiarului următoarele:
- coborârea nivelului de călcare la o cotă istorică. Având în vedere caracterul actual al încăperii, propunem cota –1/–1,20 m (cca 2,40 m de la pervazul ferestrelor nordice), care ar corespunde atât cu decroşul soclului de zidărie al Palatului I cât şi cu pardoselile din cărămidă din Palatul III. Aceasta ar permite punerea în valoare a gurilor de tragere şi a zidăriei istorice din Palatul I, care prezintă o structură deosebit de frumoasă şi originală. De asemenea pot fi puse în valoare nişele înzidite din peretele vestic şi pot fi sugerate pornirile bolţilor.
Menţionăm faptul că un astfel de nivel ar corespunde şi cu nivelul istoric din exterior, de pe partea de N a clădirii, la care există de asemenea intenţia de a se reveni.
- marcarea ruinelor zidurilor 3 şi 5, astfel încât să fie evident faptul că ele aparţin unor etape diferite;
- evidenţierea clară în plan a Palatului I;
- deschiderea accesului din colţul de SE, peretele sudic, al cărui ancadrament din piatră, vizibil pe cealaltă parte a peretelui, se află într-o stare de conservare foarte proastă şi este expus degradărilor, cel puţin mecanice;
- desigur, în condiţiile în care se va proceda la o restaurare corectă a acestei clădiri, propunem continuarea investigaţiilor prin efectuarea unor sondaje pe laturile de V şi S pentru clarificarea relaţiilor dintre ziduri. De asemenea ar fi utile sondaje exterioare, pentru a contura planimetria Palatului I şi pentru a stabili un nivel de călcare convenabil.
În ceea ce priveşte cauzele umidităţii, remarcăm faptul că umplutura din interior este neobişnuită, fiind alcătuită în principal din resturi de construcţii, moloz şi foarte multă cărămidă. Aceste materiale stau pe un strat de lut negru cleios care în tot timpul anului este umed. Pentru o expertizare corectă a acestei situaţii, din punct de vedere tehnic, considerăm necesar a se solicita opinia unui geolog.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu