Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Braşov | Punct: Ansamblul Bisericii „Sf. Bartolomeu“, str. Lungă nr. 251 | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală târzie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Braşov
Localitate   Braşov
Comuna   mun. Braşov
Punct
Ansamblul Bisericii „Sf. Bartolomeu“, str. Lungă nr. 251
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Izdrăilă Gabriel SC Damasus SRL Braşov
Marcu-Istrate Daniela Veronica responsabil SC Damasus SRL Braşov
Cod RAN    40205.99
Raport Ansamblul bisericii Sf. Bartolomeu din Braşov este compus din biserică (sec. XIII), casa parohială (sec. XVIII-XIX) şi un zid de incintă, bănuit a fi rezultatul mai multor etape de refacere (sec. XIII-XVIII). Casa parohială se află pe partea de N a bisericii, fiind o construcţie din epoca modernă ce a înglobat şi suprapus structurile unei clădiri medievale. Intenţia proprietarului de a construi o anexă în prelungirea acestei clădiri, spre incinta bisericii, a creat posibilitatea realizării primelor sondaje arheologice în acest sit.
Sondajele au avut scopul de a prospecta terenul şi de a crea condiţiile necesare definitivării studiului geo-tehnic. În consecinţă, amplasarea secţiunilor a fost stabilită de inginerul geolog împreună cu arhitectul şef de proiect.
Săpăturile au fost notate cu S şi numerotate de la 1 la 3. Zidurile descoperite au fost numerotate de la Z1 la Z6, iar complexele de la Cx.1 la Cx.3. Legenda straturilor este comună pentru toată săpătura. Mormintele sunt numerotate de la M1 la M9.
Secţiunea 1
În săpătură a fost descoperită ruina zidului vechi de incintă (Z2), un cuptor pentru ars piatra de var construit în afara incintei şi mai multe morminte de inhumaţie. De asemenea a fost cercetată fundaţia actualului zid de incintă (Z1).
Cuptorul de var (Cx. 3)
În c. 1-3 a fost găsit un cuptor de var amenajat în exteriorul zidului incintei vechi. Cuptorul a avut formă circulară, cu diametrul interior de 2,50 m, delimitat de un zid din piatră cu grosimea de 1 m. Pe latura de N cuptorul s-a alipit zidului de incintă, dar în stadiul actual al cercetărilor nu am reuşit să delimităm în structura zidului o diferenţă clară între partea aparţinând incintei şi cea aparţinând cuptorului. Materialul de construcţie este identic, dar se păstrează într-o stare destul de alterată, fiind puternic ars. Presupunem că peretele cuptorului avea de asemenea o lăţime de cca. 1 m. În stadiul actual al cercetărilor complexul nu poate fi datat. Pe baza analogiilor cu descoperiri similare în conjuncturi de acelaşi fel, presupunem că este vorba despre o instalaţie folosită în evul mediu pentru construirea bisericii.
Cuptorul a fost abandonat cu ultima încărcătură de var în interior. Diferite intervenţii ulterioare pe această suprafaţă au răspândit praful de var în jurul cuptorului pe o arie destul de întinsă.
Zidul vechi de incintă
În c. 2-3 a fost identificată o fundaţie (Z2), probabil zidul vechi de incintă. Partea superioară a zidului apare la -0,80 m, iar talpa fundaţiei nu a fost determinată cu claritate. Spre S zidăria se uneşte cu aceea a cuptorului de var, astfel că lăţimea totală ajunge la 2,25 m, şi coboară în adâncime la -3 m. Probabil că lăţimea iniţială a zidului era însă de cel mult 1,5 m.
Zidul actual de incintă
La limita săpăturii a fost dezvelită fundaţia zidului actual de incintă (Z1), a cărei talpă coboară la -0,72 m.
S2 s-a trasat în curtea interioară a Casei Parohiale, orientată NV-SE, cu dimensiunile de 4 x 1,5 m. Nu au fost descoperite vestigii arheologice, secţiunea fiind situată în afara incintei vechi.
S2A - pe latura de N a apărut un zid notat cu Z4, ce pare a fi continuarea lui Z2 din S1, totuşi cu o diferenţă de nivel de cca. 2 m. Zidul este din piatră locală legată cu mortar alb gălbui sfărmicios cu mult nisip şi are o lăţime de cca. 1,15 m; probabil a fost scos din uz la o utilizare modernă. Ruina a apărut în partea inferioară a stratului 30 la -0,26 m, are un decroş cu lungimea de 0,60 m la -0,80; talpa fundaţiei s-a găsit la –1,40 m.
S3 s-a trasat în interiorul incintei bisericii, la colţul NE al Casei Parohiale cu dimensiunile 1,50 x 1 m. Au fost cercetate fundaţiile casei şi pridvorului acesteia.
Săpăturile arheologice efectuate în apropierea Casei Parohiale din Ansamblul Bisericii Bartolomeu au avut drept principale rezultate:
- identificarea zidului vechi de incintă;
- stabilirea faptului că în interiorul incintei s-au realizat înmormântări, până în imediata apropiere a zidului (9 morminte cercetate) ;
- descoperirea unui cuptor pentru ars piatra de var, construit în exteriorul incintei, pe latura de S a acesteia;
- stabilirea unei matrice stratigrafice, conform căreia solul viu este un pietriş roşcat, care în adâncime devine foarte dur, probabil stâncos. Deasupra acestuia şi până la nivelul actual de călcare se află umpluturi legate de săparea gropilor de morminte (nu foarte numeroase), diferite intervenţii moderne (instalaţii, gropi). Umplutura coboară mult în adâncime în exteriorul incintei vechi.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu