Biserica ortodoxă din Cefa cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” este singura clădire cu valoare istorică din localitate. Începând cu al doilea sfert al secolului al XVIII-lea ea a avut un rol semnificativ în viaţa ortodoxiei din Bihor, fiind pentru un timp loc de seamă al scrisului bisericesc. Ceea ce atrage atenţia la acest edificiu sunt absida în formă de potcoavă a navei şi turnul cu vechile sale... deschideri. Încadrarea cronologică a construcţiei, aşa cum apare în pomelnicul bisericii (sec. XVI), nu se întemeiază pe investigaţii temeinice ci a fost consemnată probabil în urma insistenţelor unor autorităţi de dinainte de anul 1989, dornice să rezolve operativ şi la comandă o necunoscută.
Cercetarea sistematică a edificiului bisericii a debutat în anul 1986 şi s-a desfăşurat în paralel pe două direcţii: studierea surselor scrise şi efectuarea unor investigaţii arheologice. Cercetările arheologice s-au limitat doar la studii de parament pe anumite suprafeţe şi la supravegherea unor lucrări de adâncime efectuate cu diferite ocazii în proximitatea bisericii. Observaţiile şi descoperirile făcute întăreau presupunerea privind originea medievală a construcţiei şi semnalau existenţa în jurul său a unui cimitir, dar nu permiteau depăşirea stadiului de ipoteze. Demararea de către parohia locală în iarna anului 2008 a unor lucrări de conservare-restaurare prin decopertarea soclului pe ambele feţe, au dat la iveală noi elemente care veneau în sprijinul originii medievale a construcţiei. Împreună cu cele evidenţiate anterior, acestea confereau edificiului şi zonei din jur regimul de patrimoniu arheologic reperat şi ca atare a fost luat în evidenţă de către DCCPCN Bihor. Potrivit O.G. 43/2000 obiectivul urma să fie cercetat în vederea declanşării acţiunii de clasare.
Până în prezent s-au putut efectua doar studiile de parament1, pe baza cărora se poate afirma că actualul edificiu al bisericii, aşa cum se prezintă astăzi, nu este o construcţie unitară ridicată după un proiect ci rezultatul unei activităţi constructive care a cuprins în principal două faze.
Faza medievală
Cu prilejul diferitelor reparaţii anterioare anului 2008, s-a observat că edificiul nu este unitar, turnul fiind mai vechi decât nava, care a fost adosată ulterior. S-au observat, totodată, o serie de modificări ce s-au făcut de-a lungul timpului la uşi şi la ferestrele turnului. Astfel, pe latura de V a acestuia, la etajul al doilea, există o fereastră în arc uşor bombat înzidită, iar în clopotniţă, pe fiecare din cele patru laturi se observă arcele de boltă în semicerc ale unor ferestre geminate, ale căror despărţituri fiind ulterior înlăturate, au rezultat cele patru ferestre de astăzi. Decopertarea pereţilor în anul 2008 a dat la iveală noi elemente, respectiv arce de descărcare semicirculare la deschiderile de la parterul turnului şi nişe înzidite cu arce de boltă de acelaşi tip. Dacă noile detalii de construcţie apărute la turn erau oarecum de aşteptat, cele de la navă au constituit o adevărată surpriză. S-a constatat că în pereţii acesteia sunt înglobaţi martori medievali având aceeaşi structură cu turnul şi că nava nu a fost adosată ci ridicată probabil odată cu acesta.
Din motivele arătate nu am avut posibilitatea efectuării săpăturilor preconizate la temelia edificiului, care ar fi adus date privind lungimea şi planul construcţiei medievale şi probabil elemente care să permită o încadrare cronologică mai strânsă a acesteia. Caracteristicile evidenţiate până în prezent sunt totuşi argumente consistente pentru includerea primei faze de construcţie a edificiului în ambianţa stilistică a romanicului, iar cronologic în sec. XIII2.
Datarea edificiului bisericii aruncă o nouă lumină asupra începuturilor aşezării şi a evoluţiei sale ulterioare. Prima atestare sigură a localităţii Cefa se află într-un document emis în anul 1302. Din document rezultă că la acea dată Cefa era o aşezare deja constituită, cu demnitari cunoscuţi de către cele mai înalte autorităţi ale vremii. Prezenţa unei biserici se leagă de existenţa unei colectivităţi umane capabile să o construiască. Dacă Cefa avea în sec. XIII o biserică monumentală de zid, înseamnă că începuturile sale pot fi împinse cu o sută de ani înaintea primei atestări documentare.
Faza modernă
La începutul secolului al XVIII-lea biserica medievală se afla în stare de ruină. Cea mai afectată a fost nava bisericii, turnul păstrându-se în întregime. Distrugerea părea a fi ireversibilă, ruinele ajungând o sursă de material de construcţie pentru necesităţile gospodăreşti ale locuitorilor.
O dată cu creşterea populaţiei s-a pus problema construirii unui nou lăcaş de cult. Pentru a construi o nouă biserică, comunitatea trebuia să aibă acordul autorităţilor habsburgice, care la acea vreme desfăşurau eforturi susţinute de atragere a românilor la unirea cu biserica catolică. Având o atitudine potrivnică uniaţiei, locuitorii satului aveau puţine şanse de a obţine aprobarea necesară construirii unei noi biserici şi atunci ei şi-au îndreptat atenţia asupra ruinelor vechii biserici, a cărei vârstă nu o cunoşteau, şi au hotărât să ridice, alături de turn, noi pereţi pe temelia navei. Edificarea s-a derulat în perioada cuprinsă între anii 1725 şi 1775, mai probabil după 1760, când împărăteasa Maria Tereza a confirmat localităţii dreptul de târg, înglobând martorii edificiului medieval. Dacă în ceea ce priveşte lăţimea navei a păstrat dimensiunea bisericii medievale, referitor la celelalte dimensiuni ale sale, în absenţa săpăturilor arheologice, se poate doar presupune că şi acestea sunt identice cu cele ale vechii biserici.
Noul edificiu nu avea măreţia şi valoarea artistică pe care vechea biserică romanică bănuim că a avut-o. Între turnul înalt şi nava a cărei înălţime nu depăşea 7 m ieşea în evidenţă o dezagreabilă disproporţie, iar ferestrele de pe latura de S a navei erau dispuse asimetric. În vederea remedierii acestor dizarmonii, a lărgirii spaţiului de cult şi a sporirii gradului de confort, în anii 1883, 1907 şi după 1989 edificiul a fost supus unor modificări şi adăugiri care au adus-o în forma de astăzi.