Situl Mănăstirea Caşin este situat în localitatea Mănăstirea Caşin, în judeţul Bacău, în vestul văii Trotuş, pe cursul pârâului Caşin, şi se încadrează în perioada medievală târzie. Ctitorită de domnul Moldovei Gheorghe Ştefan, lângă un schit de lemn mai vechi, mănăstirea a fost ridicată începând cu anul 1655 şi terminată de patriarhia de Ierusalim – unde era metoh din 1676 – care a „săvârşit” biserica şi a cl...ădit chiliile la sfârşitul secolului al XVII. Zidul înconjurător, foarte înalt, cu patru turnuri, câte unul la fiecare colţ, a fost dărâmat din porunca lui Mihail Racoviţă la 1717, deoarece mănăstirea servise ca loc de refugiu cătanelor austriece. Zidul de incintă a fost refăcut în 1820-1831 de Isaia Ţarigădeanul, egumenul mănăstirii. În partea stângă a porţii mănăstirii este păstrată în zid o inscripţie pe marmură cu caractere chirilice având textul: „Acest zid din temelie s-au făcut de Iasaia Ţarigrădeanul şi igumenul acestei sfinte mănăstiri. Şi s-au început la 1820 şi din întâmplarea zaveri ce au fost la 1821 au rămas până la 1828 şi s-au săvârşit la 1830, care s-au făcut cu însăşi osteneala şi cheltuiala sa m(ănăs)tir(i) iulie 21”. Vastul ansamblu cuprindea case domneşti, chilii, zid de apărare, turnul clopotniţă şi biserica. Dintre acestea nu s-a păstrat în forma originală decât turnul clopotniţă şi biserica afectată de unele transformări. Mănăstirea a avut un bogat fond de carte veche şi a fost un timp şi un important centru de cultură al Moldovei. Se pare că aici a funcţionat o şcoală grecească , iar prima şcoală primară din localitate a funcţionat între 1865 şi 1921 în clădirile din incinta mănăstirii. În partea de V a mănăstirii, în afara zidului de incintă, pe terenul parohiei s-a intenţionat în vara anului 2007 amenajarea cimitirului satului. Lucrările de nivelare a terenului au scos la iveală un zid, fapt care a determinat suspendarea activităţii. Pentru anul 2008 s-a solicitat autorizaţia de cercetare arheologică preventivă în vederea identificării legăturii dintre noul zid şi ansamblul mănăstiresc. În campania de săpături arheologice din vara anului 2008 s-a practicat o primă secţiune S1 (18 x 2 m, orientată N-S), perpendiculară pe zidul dezvelit în anul 2007. În cadrul acestei secţiuni s-a dezvelit zidul cu o grosime de 2,30 m. La -0,45 m adâncime faţă de nivelul actual al solului a fost identificată fundaţia zidului. Lăţimea fundaţiei este de 2,90 – 3,10, depăşind pe fiecare latură cu 0,30 – 0,40 m grosimea zidului. Latura sudică a zidului şi a fundaţiei prezintă o uşoară curbare, la fel şi latura nordică a fundaţiei. Latura nordică a zidului este dreaptă. La 6,50 m N de zid a fost identificat un alt zid, aproape identic cu primul - latura curbată fiind la N. Pe laturile de N ale celor două ziduri am coborât la -2 m lângă zidul sudic şi la -2,40 m lângă zidul nordic, fără a ajunge la talpa zidului. Pentru a vedea relaţia dintre cele două ziduri s-a practicat o nouă secţiune, S2, paralelă cu prima, la 0,70 m E (13,50 X 3,30 m, orientată tot N-S). În interiorul S2 cele două ziduri din S1 se unesc formând o absidă. Fundaţia este circulară. Elevaţia este poligonală la interior, iar la exterior nu s-a conturat încă fiind deteriorată pe porţiunea decapată. Limita estică a zidului intră în profil. În partea de S a S2, construcţia continuă spre S cu un zid de 1,30 m lăţime, având o fundaţie lată de 2,30 m. Pământul excavat a fost lipsit total de fragmente ceramice, doar la suprafaţă au fost găsite bucăţi de cărămidă. Consistenţa pământului este lutoasă şi a prezentat sporadice urme de arsură până la -1,80 m adâncime. Elevaţia zidurilor este din piatră de carieră, dar la bază are un strat de cărămidă roşie, legate cu mortar de var hidraulic şi nisip, de foarte bună calitate. Fundaţia este din piatră de carieră legată cu mortar de var hidraulic şi nisip în partea superioară şi piatră de râu legată cu pământ în partea inferioară. Stratigrafic a fost identificat doar un nivel, cel de călcare al turnului, care se află la -0,45 m adâncime faţă de nivelul actual al solului şi este vizibil în profilurile celor două secţiuni sub forma unui strat de culoarea lutului. În concluzie, în campania arheologică din anul 2008 a fost scoasă la iveală jumătatea estică a unei abside, posibil unul din turnurile zidului de incintă ridicat de domnitorul Gheorghe Ştefan pentru a proteja mănăstirea, de care pomeneşte călătorul arab Paul de Alep, sau alt tip de construcţie absidală. În S1, în interiorul absidei la 1,70 m de peretele sudic, la -0,30 m adâncime, în profilul estic a fost găsită o monedă din argint, foarte subţire, cu diametrul de 16 mm. O altă monedă, asemănătoare cu prima, a fost găsită în S2 în profilul estic la 1 m S de colţul dinte turn şi zid, la -0,25 m adâncime. Monedele sunt foarte uzate, iar una s-a rupt şi nu a putut fi curăţată. La o primă analiză par a fi de sec. al XVII-lea. Ambele monede se află la CMIA Bacău. Continuarea investigaţiilor arheologice pentru a vedea adâncimea la care se află talpa zidului şi identificarea traseului urmat de zidurile ce pornesc de la obiectivul descoperit. Identificarea relaţiei dintre construcţia absidală şi ansamblul mănăstiresc. Propunem paza şi protecţia de către autorităţile locale a descoperirilor, mai ales de intenţiile cetăţenilor de a refolosi piatra din sit. Obiectivul trebuie decapat în întregime în vederea identificării precise a utilităţii sale, apoi restaurat şi consolidat. Restaurarea şi consolidarea întregului ansamblu mănăstiresc pentru a putea fi vizitat de către public. Realizarea de panouri ale ansamblului cu evidenţierea noilor descoperiri.