.
Sibiu | Punct: str. Manejului şi Şelarilor (Biserica Franciscanilor) | Anul: 2008
Anul:
2008
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală târzie
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Aşezare urbană
Județ:
Sibiu
Localitate:
Sibiu
Comuna:
mun. Sibiu
Punct:
str. Manejului şi Şelarilor (Biserica Franciscanilor)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Beşliu Munteanu Petre responsabil Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
Cod RAN:
Raport:

Biserica Franciscanilor din Sibiu, cunoscută ca aparţinând Mănăstirii Franciscanilor, a fost reconstruită la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ea se află astăzi pe strada Şelarilor, stradă supusă reabilitării de către Primărie.
Istoricul de artă Hermann Fabini a datat construcţia iniţială în secolul al XV-lea şi atribuit-o clariselor, asimilând astfel ipoteza că biserica clariselor nu a fost în oraşul de ...jos, lângă Biserica Sfânta Elisabeta.1
Cercetarea arheologică a avut trei componente: dezvelirea în suprafaţă a unui zid de incintă la nordul corului; cercetarea sistematică a terenului liber de la V; recuperarea de material arheologic.
Pentru cercetarea arheologică a terenului de la vestul bisericii au fost practicate trei secţiuni de 4 x 1,50 m, cu adâncimi cuprinse între 0,70 - 2,40 m.
Stratigrafia secţiunilor a înregistrat nivele de construcţie, de depunere şi umplutura unei amenajări subterane. Peste solul viu, format din pământ brun-maroniu, s-a depus un strat superficial de pământ negru (solul medieval), mai consistent spre strada Filarmonicii. Au fost evidente nivelele de construcţie din Evul Mediu şi cel modern. Planimetria mănăstirii din sec. al XV-lea a fost întregită prin descoperirea unui zid din cărămizi construit pe arce, cu menirea de a proteja corul bisericii. Un alt zid al terenului adiacent mănăstirii a fost evident la nord-vest. Oala cu gura în jos, aşezată sub nivelul podelei şi cărămizile de dimensiuni diferite ilustrează interiorul unei amenajări la V de biserică. Alte substrucţii din cărămizi descoperite la -2,60 m faţă de nivelul actual de călcare, sub fundaţia faţadei vestice, se află în plan cu construcţia a cărui funcţionalitate este dificil de lămurit. Se prefigurează planul unei amenajări din cărămizi ale cărui ziduri pe direcţia est-vest coborau până la -2,60 m. Construcţia din cărămizi ţine de perioada ulterioară mijlocului secolului al XVI-lea, când mănăstirea a fost abandonată. Prin refacerea şi dezvoltarea spre V a bisericii din sec. al XVIII-lea, vechea amenajare a fost distrusă.
Materialul arheologic este compus din oala din lut menţionată, fragmente ceramice medievale şi moderne, piese din metal: un cârlig de uşă, un ac de păr din bronz, un sigiliu din plumb. Fragmente de nervură din ceramică au fost descoperite în săpătură. Altele au fost prinse în zidăria secolului al XVIII-lea.
Mănăstirea a fost construită pe un teren lipsit de ansambluri de locuinţe, numit de aceea în socotelile oraşului Sibiu Auf den Wiessen. Biserica de mănăstire era mai mică decât cea modernă.
Amenajarea care a ocupat terenul din faţa bisericii după abandonarea ei a fost demolată, umplutura având în componenţă material ceramic modern, probabil din sec. al XVIII-lea. Singurul obiect important descoperit in situ în interiorul amenajării, în zona de intrare de la E, este o oală cu buza gulerată (kragenrand). Oala a fost îngropată vertical. În interior oalei nu am găsit decât pământ. Una dintre piesele descoperite, sigiliul de plumb, sugerează o utilitate civilă a construcţiei.
Rezultatele cercetării arheologice se pot corobora cu informaţiile planului din 1751 pentru a contura planimetria şi chiar elemente din morfologia edificiului religios medieval. Nava bisericii de mănăstire era mai scurtă decât cea actuală. La N şi E, ferestrele corului erau protejate de un zid din cărămizi. Din acelaşi material de construcţie au fost amenajaţi bolţarii nervurilor bolţilor. Astfel de bolţari se văd în fundaţia pridvorului din sec. al XVIII-lea.
Având în vedere importanţa istorică a monumentului construit în interiorul incintei oraşului medieval în sec. al XV-lea şi posibilităţile tehnice actuale, am propus marcarea cu cărămizi în pavajul din pietre a zidului de protecţie a corului în strada Şelarilor şi la suprafaţă, în faţa bisericii şi a amenajării subterane de la V de biserică. Era nevoie de un panou explicativ şi de plăcuţe cu text explicativ.
Din aceste propuneri nu s-a realizat decât marcajul cu piatră al zidului din cărămizi pe o lungime mai mare decât cea surprinsă în săpătură, cu explicaţia arhitectului proiectant că arheologul nu are autoritate să propună soluţii arhitectonice.

English Abstract:

The archaeological excavation in Sibiu, Şelarilor Street was a rescue one. It was important because one monastery church (The Franciscan monastery) was there. We uncovered three traces of a wall protecting the choir of the mediaeval church and an underground construction in the western side of the church, built after the Reform.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO