Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Sarmizegetusa | Judeţ: Hunedoara | Anul: 1996

Anul   1996
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III)
Perioade
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Templu
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Sarmizegetusa
Comuna   Sarmizegetusa
Punct
Sector   
Toponim   Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    91063.01
Raport I. Templul zeiţei Nemesis
Primele săpături la templul zeiţei Nemesis au fost făcute între anii 1981 -1983, cu prilejul lucrărilor de cercetare din zona
amfiteatrului, întreprinse de P. Kiraly şi G. Szinte.
Între anii 1893 - 1924 au mai fost executate săpături, iar în 1937 - 1938 ruinele sunt curăţate de vegetaţie şi tot acum se
desenează primul plan al amfiteatrului împreună cu ruinele "aşa numitului templu al lui Nemesis". Între 1964 - 1972 se
întreprind lucrări de restaurare abuzive, demolându-se zidurile prost conservate şi ridicându-se altele noi.
Pentru a clarifica planul construcţiei şi fazele sale, s-au reluat cercetările la acest templu. În acest scop au fost deschise
două secţiuni (S1 şi S2) N-S şi E-V peste templu şi trei suprafeţe (N1, N2, N3). Au fost surprinse alte două faze ale
construcţiei, anterioare celor cunoscute.
Secţiunea N-S are o lungime de 25 m şi o lăţime de 2 m. A doua secţiune E-V are lungimea de 26 m şi lăţimea de 1,5 m,
cu posibilităţi de prelungire până în zidul de incintă al zonei sacre.
În suprafaţa N1 s-au descoperit două pavaje. Primul la -0,35 m adâncime de la nivelul actual al solului este alcătuit din
pietre de râu şi pietriş bine bătut, având în partea de N un bloc de calcar şi un altar votiv de gresie refolosit, dedicat zeiţei
Nemesis, legate între ele cu mortar, care alcătuiau un fel de prag. Sub acest pavaj la -0,50 m a fost surprins un alt pavaj,
cu urme de arsură de această dată, alcătuit din pietre de râu şi cărămidă prinse între ele cu mortar.
În suprafaţa N2 s-au descoperit două ziduri:
- Z1 care apare la -0,5 m sub glie, şi
- Z2 care se află la -0,2 m sub glie.
În această suprafaţă s-a găsit acelaşi pavaj din cărămidă şi pietre de râu, care este tăiat de Z2 şi se opreşte în Z1.
În suprafaţa N3, la -0,10 m -0,20 m sub glie, s-a păstrat o suprafaţă neregulată de mortar, în care s-au mai găsit, "in situ",
câteva pişcoturi în formă de "L" care alcătuiau un pavaj amintit şi de G. Szinte.
Cu toate că planul edificiului a fost restaurat abuziv în anii '60, credem că prin campania din 1996 şi cea care va urma în
1997, se vor aduce noi date asupra edificiului.

II. Forum Novum
În continuarea cercetărilor din anul 1995 (vezi Rapoarte, Brăila, p. 102, nr.125) au fost trasate 11 noi carouri şi o secţiune.
Carourile au fost plasate în camerele 37, 36, 47 ale lui , precum şi în încăperea 4 şi în
din . Secţiunea, orientată est - vest, a fost amplasată în întreaga jumătate răsăriteană a forensis>. Noua campanie a adus importante precizări în ceea ce priveşte cronologia celor două foruri ale coloniei.
Reamintim că după demolarea structurilor de lemn a luat naştere sub Traian în centrul oraşului un prim for, ,
iar la sud de acesta a început construirea unei pieţe comerciale, . Acesta din urmă va fi transformat, probabil
odată cu înălţarea capitoliului, într-un al doilea for, numit de noi .
A. Fazele de lemn (I-III)
Încă din săpăturile anterioare anului 1995 se ştia că la sud de construcţia de lemn din zona centrală se găsea într-o primă
fază un drum orientat est - vest (un ). Se mai ştia că drumul care flanchează clădirea înspre apus (un
) continuă pe direcţia nord - sud chiar şi dincolo de intersecţia cu -ul. În campaniile din 1995 - 1996
au fost săpate clădirile de lemn delimitate spre nord şi vest de către aceste două drumuri, dar fără a se fi putut preciza nici
limitele de est şi sud ale complexului, nici natura spaţiului în cauză (insula unui oraş sau scamnum-ul unui castru). Fazei I
îi aparţine o structură de lemn cuprinzând două şiruri de încăperi pe direcţia nord - sud, separate printr-un coridor central şi
flancate de două coridoare exterioare. Am constatat că încăperile erau podite cu scânduri, pereţii erau tencuiţi în alb şi
pentru acoperiş s-au folosit tegule purtând ştampile ale (tip I), similare celor provenind din
acoperişul structurii centrale de lemn. Din nivelul corespunzător fazei I provin puţine materiale arheologice. Clădirea şi-a
încetat existenţa în urma unei demolări sistematice: acoperişul cu ţigle a fost aproape în totalitate recuperat, ca şi bârnele
mai consistente sau scândurile podelelor. Pereţii despărţitori, cei mai mulţi rămaşi în picioare, au fost însă incendiaţi.
Majoritatea au ars mocnit, dar la unii s-a înroşit şi lipitura de lut. Incendiul a fost mai puternic în zona sud-estică şi
aproape inexistent pe latura vestică, unde nici nu a fost sesizat în săpăturile din anul precedent. Ulterior pereţii rămaşi au
fost trântiţi la pământ şi acoperiţi cu un strat de nivelare, ceea ce ne-a permis studierea lor în detaliu. În faza II clădirea de
lemn a fost refăcută după un plan uşor diferit de cel precedent. Noii pereţi nord-sud au fost plasaţi mai la est decât cei
anteriori, iar cei est-vest ceva mai la nord. Într-o serie de cazuri traseele pereţilor din cele două faze corespund. Acum
clădirea pare să fi avut mai puţine camere şi mai multe curţi interioare. O parte din spaţii a funcţionat ca depozite, în care
s-au săpat gropi ce au servit drept pivniţe pentru provizii. În rest, tehnica de construcţie a zidurilor nu diferă de cea
precedentă. Această a doua fază a fost şi ea contemporană cu clădirea centrală de lemn. Înainte de săparea integrală a
complexului nu putem preciza care a fost funcţionalitatea clădirii. Faza III corespunde construirii forului traianic de piatră
(). Săpăturile anterioare au stabilit că edificiul central de lemn nu a fost demolat, ci a continuat să
funcţioneze în timp ce în jurul său se construia unul de piatră, mult mai mare, dar cu plan similar. În perioada construirii
forului de piatră clădirile de lemn aflate la sud au fost demolate, creându-se un teren viran folosit pentru depozitarea
materialelor de construcţie şi prelucrarea mortarului. La circa 10 m sud de zidul perimetral al forului de piatră au fost
descoperite mai multe canale succesive de drenaj. Cum aici există o pronunţată pantă naturală, înclinată de la sud spre
nord, este evident că reţeaua de canale era menită să protejeze zidul în construcţie de apele fluviale. Principalul
canal-şanţ a fost refăcut de cel puţin trei ori, ceea ce confirmă că ridicarea forului de piatră a durat mai mulţi ani.
{B. Fazele de piatră}. Faţă de campania anului 1995 au fost făcute următoarele precizări: în prima fază -ul nu
a comunicat direct cu forul traianic. Încăperile 36 şi 40 ale acestuia nu au fost la început pasaje, aşa cum se crezuse. În
prima fază a -ului 4, 5, 6 şi 7 erau podite cu . Într-o a doua fază şirul de pilaştri
din faţa tabernelor a fost demolat şi înlocuit cu un zid continu. Zidul vestic al -ului este şi el demolat, iar
curtea se extinde spre apus. Această area va fi pavată cu plăci rectangulare regulate de gresie cenuşie. Probabil tot acum
se construieşte în zona central - vestică edificiul ale cărui urme sunt lesne vizibile pe teren şi despre care presupunem că
a fost Capitoliul coloniei. Din acest moment nu mai putem vorbi despre un , ci despre .
Aceste schimbări au afectat şi tabernele, cel puţin o parte din ele modificându-şi funcţionalitatea. Astfel, încăperile 2,4 şi 7
vor fi transformate în pasaje spre forul traianic. Acesta este momentul când, sub Commodus, sunt construite fabrum>, şi . Ultima fază sesizabilă a lui a constat din
următoarele: pavajul curţii a fost refăcut cu mari dale regulate de travertin. Tabernele au fost demolate şi înlocuite cu un
criptoportic, pe care îl numim în continuare . În umplutura în vederea acestei ultime faze au fost
descoperite ţigle din acoperişul tabernelor, printre care unele cu ştampila PR COS, databile sub Septimius Severus. Prin
urmare, a apărut la o dată târzie. Tot atunci a fost blocat pasajul 40-49 din , care a fost
transformat într-un spaţiu închis.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu