Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Adamclisi | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca romano-bizantină
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Adamclisi
Comuna   Adamclisi
Punct
Cetate
Sector   
Toponim   Tropaeum Traiani
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Barnea Alexandru
Capotă Sebastian
Constantin Robert
Dolea Alexandra
Drăghici Filica
Ionescu Mihai Severus
Panaite Adriana
Cod RAN    60892.08
Raport Sector A – La N de Basilica A
Adriana Panaite (IAB)
Cercetările arheologice din sectorul A, la N de Basilica A, de la Tropaeum Traiani au ca scop cercetarea cartierului roman târziu din această parte a cetăţii, precum şi identificarea unor posibile anexe ale basilicii, pe latura de N, despre care există unele informaţii în literatura de specialitate.
Săpăturile arheologice în această zonă au fost începute de Alexandru Barnea, odată cu reluarea cercetărilor sistematice la Tropaeum Traiani, în 1967, rezultatele lor fiind publicate în primul volum din monografia cetăţii apărut în 1979. Ulterior întrerupte ele au fost reluate în 2005.
Cercetările arheologice în zona aflată la N de Basilica A s-au desfăşurat anul acesta în perioada iulie-august. În acest scop au fost continuate secţiuni mai vechi, deschise în campania 2006 şi au fost trasate altele noi. Secţiunile vechi în care s-a lucrat sunt S XX şi S XVII P. Secţiunile noi au fost trasate în continuarea celor vechi, sunt orientate E-V şi perpendiculare pe latura N a Basilicii A. Dimensiunile acestora sunt identice, 5 x 3 m, iar între ele a fost lăsat un martor de 1m.
În SXX se cunoşteau deja zidul anexei basilicii (orientat E - V) şi un zid adosat acestuia orientat NS (se continuă din S XVI, are 3 asize bine păstrate, din blochete mari legate cu pământ). Continuând să ne adâncim, pentru identificarea construcţiilor anterioare basilicii, a apărut un alt zid orientat N - S din piatră legată cu pământ care intră în profil; faţă de zidul anexei acesta se află la -0,66 m şi iese din profil pe o lăţime de 0,70 m. Zidul anexei are un soclu cu o lăţime de 0,25 m. Aceste două ziduri se păstrează pe cca. 4-5 asize şi sunt lucrate din blochete de dimensiunii medii. La adâncimea de -1,20 m a fost identificată o podea de lut, care poate reprezenta nivelul de călcare din construcţia anterioară, de sub anexa basilicii. În aceeaşi secţiune, dar în exteriorul anexei basilicii, se continuă zidul orientat N-S care se întrerupe brusc. Este posibil ca acest zid să se închidă cu zidul orientat EV, identificat în SXVIIP, şi care este paralel cu zidul nordic al basilicii A. Din punct de vedere stratigrafic, în această zonă apar următoarele straturi: vegetal (1), dărâmătură (2), pământ galben cu pietricele, urme de arsură şi cărămidă puţină (3), lut galben (4).
În SXVIIP, la -0,95 m, a fost identificat un zid orientat E-V, din piatră legată cu pământ; are grosimea de 0,80 m şi se păstrează pe o înălţime de 0,46 m. Se observă foarte bine cum acesta a fost distrus parţial la construcţia fundaţiei basilicii. Pe profilul de E al secţiunii se pot observa ultimul nivel de călcare, un strat de dărâmătură, o intervenţie (reparaţie) la zidul S al edificiului A 17 (edificiu de mari dimensiuni, cu două încăperi, identificat parţial în zona de la N basilicii). Pe profilul de V al S XVIIP se pot observa următoarele straturi: vegetal, pământ cenuşiu şi lut cu urme de arsură, cărămidă pisată puţină şi pietricele. Pe ambele profile dispunerea orizontală a straturilor permite următoarea observaţie, foarte importantă, şi anume: între basilică şi edificiul A 17 era un spaţiu liber care permitea accesul pe lângă zidul basilicii. De asemenea, se poate foarte bine observa că anexa de NE este adosată ulterior construcţiei basilicii.
În S XXII am identificat, pe toată lungimea secţiunii (5 m), un zid orientat N-S care intră în profil dar se vede la suprafaţa solului că nu mai continuă mult. Zidul se păstrează pe o înălţime de 1,32 m şi are 9 asize, din blochete de dimensiuni medii, legate cu pământ. Acest zid închide edificiul A 17 care are 2 camere. Colţul acestui zid este în profil dar se poate observa foarte bine piatra fasonată de mari dimensiuni refolosită în acest punct sensibil al construcţiei. În colţul de SV al secţiunii apare la -0,95 m un chiup, aproape întreg, înălţime 1m, diametru 0,70 m şi grosime pereţi 0,04 m. Fragmente din buza vasului au fost descoperite căzute în interior, împreună cu o cărămidă întreagă, capacul acestuia, dintr-o ţiglă cioplită în formă circulară şi o ţiglă spartă pe loc. Straturile identificate aici sunt: vegetal, galben cu dărâmătură şi galben curat.
Lăsând un martor de 1 m această secţiune a fost prelungită spre S, perpendicular pe zidul N al Basilicii A (S XXIIP). La adâncimea de -0,80 m de la zidul basilicii apar un zid de piatră legată cu mortar, grosime 0,60 m şi o placă de mortar, grosime 0,05 m. Aceste două elemente constructive aparţin unui edificiu anterior basilicii şi au fost distruse la ridicarea basilicii (sunt rupte de fundaţia basilicii). Lângă zid apar blocuri mari de piatră şi dărâmătură. O altă observaţie importantă s-a făcut pe profilul de N al secţiunii. Acelaşi zid cu mortar şi placa de lângă el au fost distruse la construcţia edificiului A 17. Se mai vede doar negativul zidului şi se observă foarte bine umplutura cu lut galben.
În secţiunile S XXIII şi S XXIV nu au fost identificate elemente constructive. Adâncimea la care ne-am oprit este de -0,90 m în S XXIII (pe profilul de V al secţiunii se observă un nivel de dărâmătură, imediat sub cel vegetal ultimul din existenţa cetăţii) şi respectiv -0,60 în S XXIV. La fel ca şi celelalte secţiuni şi acestea au fost prelungite cu către S, perpendicular pe zidul basilicii, dar nici aici nu am descoperit nimic. Se pare că avem în această zonă un spaţiu liber, identic cu cel mai vechi identificat la E de anexa de NE a basilicii, spaţii libere (de circulaţie în jurul basilicii A) care poate că erau legate între ele prin culoarul de trecere dintre basilica şi A 17, menţionat mai sus. Acest lucru este confirmat şi de profilele altor secţiuni de verificare practicate în această zonă.
Materialul arheologic (ceramică, oase de animale, fragmente de sticlă şi Fe) a fost spălat, marcat şi inventariat şi depozitat în Muzeul din Adamclisi. Singura monedă descoperită a fost adusă la Cabinetul numismatic al IAB pentru identificare. [Adriana Panaite]

Sector A: străzile ABV IV şi AV 2’
Mihai Severus Ionescu, Filica Drăghici, Alexandra Dolea, Sebastian Capotă, studenţi FIB
În campania iulie - august 2008 am continuat cercetarea străzii ABV IV, axă de circulaţie ce traversează întreaga suprafaţă nordică a cetăţii târzii, şi a străzii AV 2’, perpendiculară pe prima. Dezvelirea suprafeţei cercetate până acum a început în anul 2003, ca sondaj, urmărindu-se corelarea unor studii magnetometrice cu planimetria structurii urbane târzii din sectorul menţionat.
În acest an au fost cercetate trei secţiuni, S 7 (începută în 2006), S 8 şi S 2’. Primele două, orientate E-V, au dimensiunile de 11 x 3 m. A treia are 4,10 x 2 m şi suprapune N-S întreaga stradă ABV IV.
Prima secţiune, S 7 este compusă din trei carouri de 3 x 3 m şi unul de 3 x 2 m, numerotate de la E la V 1, 2, 3 şi 4, lăsându-se un martor de 1 m între aceasta şi secţiunile vechi, S 4, S 5 şi S 6 (orientate N-S). Secţiunea are dimensiunea de 11 x 3 m deoarece suprapune planimetric întregul flanc nordic al vechilor secţiuni menţionate mai sus, care au lăţimea de 3 m cu un martor de 1m între ele.
Încă din anul 2006, după înlăturarea stratului vegetal, în carourile 1 şi 2, la adâncimea de 0,50 m şi la 4,50 m distanţă de profilul de est al secţiunii, au fost identificate două ziduri (late de 0,70 m) de piatră legată cu pământ, ce reprezintă continuarea spre N a zidului vestic al edificiului A 8 şi a celui estic al edificiului A 9. În cazul edificiului A 9, flancul estic începe cu un trotuar lat de 0,65 m, urmat de zidul lat de 0,70 m. Anul acesta săpătura a continuat în adâncime, urmărindu-se dezvelirea interiorului edificiului A9 şi a spaţiului din secţiune corespunzător stradelei AV 2’. În această ultimă porţiune, suprapusă de carourile 1 şi 2, s-a urmărit dezvelirea unui fragment de zid romano-bizantin ce continuă spre N “porticul”. Este un zid rudimentar construit, lat de 0,45 m, paralel cu zidul vestic al edificiului A 8. Lângă acesta (spre nord), o porţiune lată de 0,65 m este pavată rudimentar cu piatră şi corespunde canalului ce a fost găsit tot anul acesta între “portic” (vezi rapoartele din anii anteriori) şi zidul vestic al aceluiaşi edificiu. Ţinând cont de panta ascendentă spre N, probabil canalul avea rolul de dirijare a apelor pluviale spre S, deci spre strada ABV IV. În porţiunea vestică a secţiunii S 7, corespunzătoare carourilor 3 şi 4, am urmărit dezvelirea interiorului edificiului A 9, în măsura în care acesta este surprins de secţiune. În colţul nord-vestic al acesteia a fost identificat, orientat N-S, un zid de piatră cu pământ, frumos fasonat, lat de 0,65 m şi lung de 1,65 m. Menţionăm faptul că acesta nu este demantelat, ci face un unghi de 90° spre vest, fapt uşor observabil la suprafaţa solului viitorului martor vestic. În acelaşi interior, la 0,50 m de profilul nordic al secţiunii S 7 se află (adosat în interior zidului estic al edificiului A 9) un pinten de zid lat de 0,65 m şi lung de 0,70 m. Acesta s-ar închide planimetric întru-un unghi de 90° cu o porţiune lungă de 1,20 m din zidul ce dublează spre V limita secţiunii S 7. Tot în interiorul edificiului A 9 există un ultim zid lat de 1,05 m. Aceasta este lăţimea actuală rezultată în urma înclinării blocurilor nordice după abandonare. El este adosat zidului vestic din secţiune (exact acolo unde acesta se îndreaptă spre vest) şi se continuă spre est unindu-se cu pintenul adosat zidului estic al edificiului A 9. La baza acestuia a fost descoperit, refolosit în zid, un capitel ionic-impostă fără decor. Aproximativ la jumătatea zidului se afla o intrare a cărei lăţime este imposibil de măsurat datorită demantelării acestuia. În urma acestor date putem spune că edificiul A 9 avea o cameră principală, pe care am numit-o A 9 α, recompartimentată mai târziu cu restul de zid adosat spre est edificiului. După ce acesta a fost desfiinţat temporar, a fost refolosit pentru o noua recompartimentare, de astă dată mult mai târzie, ţinând cont de capitelul refolosit în zid. Această încăpere a fost denumită A 9β. Săpătura a continuat până la adâncimea de 0,90 m, unde a fost identificată (în colţul sud-estic al secţiunii) o podea compusă din chirpici şi fragmente de cărămidă.
Următoarea secţiune deschisă, S 8, are aceeaşi orientare, lungime şi aceeaşi împărţire pe carouri ca şi secţiunea precedentă, martorul lăsat fiind tot de 1 m. Paralel şi lipit de întregul profil vestic al secţiunii este un zid lat de 0,65 m care reprezintă continuarea spre N a zidului din secţiunea anterioară. Un alt zid, lat de 0,80 m, este şi el paralel şi lipit pe o porţiune de 6 m cu profilul nordic al secţiunii. El face un unghi de 90° cu zidul vestic şi se închide cu zidul estic al edificiului A 9, delimitând spre N încăperea A 9 β şi probabil întreg edificiul A 9. În exterior, spre E, zidul este flancat de trotuarul lat de 0,60 m, pe care îl regăsim şi în secţiunea S 7. În porţiunea de S atât zidul cât şi trotuarul sunt parţial demantelate pe o lungime de 0,75 – 1 m, liniile ambelor elemente fiind vizibile, dar în adâncime. În jumătatea estică a secţiunii regăsim, pe întreaga lăţime, continuarea spre N a zidului edificiului A 8 şi care are aceleaşi caracteristici. Regăsim, de asemenea, canalul, surprins pe o porţiune de 0,95 m lungime şi 0,50 m lăţime (lipit de zid spre sud). Panta este aici descendenta (spre nord), deci apele meteorice coborau spre alta stradă, poate următoarea, ABV III. Regăsim, de asemenea, traseul zidului rudimentar, lat tot de 0,45 m, ce continuă spre N “porticul”. În această secţiune însă, el se închide E-V cu zidul estic al edificiului A 9, delimitând un spaţiu de 1,60 m lăţime. Se pare că această secţiune a surprins într-adevăr limita nordică a edificiului A 9, putând privi acum “porticul” aşa cum a fost de fapt, o anexă rudimentară târzie a edificiului A 9 şi care închide, împreună cu fusul de coloană blocat din antichitate din rapoartele anterioare întreaga stradelă AV 2’, canalul pluvial justificându-şi existenţa şi delimitând cele doua edificii, A 9 şi A 8.
Ultima secţiune trasată, S 2’ a fost denumită astfel deoarece suprapune, aproximativ, fosta secţiune S 2. Această secţiune, un sondaj de fapt, a încercat să lămurească stratigrafia străzii ABV IV în ideea că logic, axele de circulaţie ar trebui să urmeze aproximativ acelaşi traseu. Denumirea de ABV IV a fost preluată după schema fluxurilor de circulaţie din prima jumătate a sec. IV p.Chr. deoarece strada nu reapare în schema fluxurilor de circulaţie din sec. V - VI p.Chr. Sondajul a fost realizat până la adâncimea de 4 m, stratigrafia fiind următoarea:
Primul nivel, N 1, al străzii corespunzător ultimei faze de locuire, este compus din blochete mici de calcar, lustruite de o îndelungată călcare şi care a fost surprins pe o porţiune mai mare, anterior, în faţa edificiului A 8. Sub un strat de 0,28 m grosime, compus din fragmente de cărămizi, fragmente litice şi ceramice se afla nivelul N 2, format din lespezi relativ mari de piatră păstrate mai ales de-a lungul trotuarului. Urmează un strat brun - cenuşiu cu piatră şi fragmente ceramice, gros de 0,41 m. El suprapune nivelul N 3, gros de 0,06 m compus din mortar şi fragmente mici de cărămidă, foarte compact, ce se întinde pe întreaga suprafaţă a sondajului. Alt strat, galben–brun, cu fragmente de cărămidă şi litice se afla sub acesta şi are grosimea de 0,39 m. El suprapune o podea, nivelul N 4, realizată din cărămizi late de 0,07 şi 0,14 m, groase de 2,5 cm, ce se întinde pe lungimea de 0,42 m. Sub acesta se află un strat brun - galben cu pigment de arsură şi fragmente ceramice timpurii ce continuă până la limita inferioară a sondajului. Urmează un strat sub formă de pungă plin cu tegulae şi pietre şi cu material exclusiv roman târziu. În colţul sud-vestic al sondajului, la adâncimea de 4 m, se află un nivel de distrugere cu piatră fasonată şi foarte multă arsură ce ar putea fi nivelul unui cuptor. O altă vatră a fost găsită în profilul nordic al sondajului.
În urma datelor obţinute în această campanie, este posibil că axa de circulaţie de sec. VI (strada ABV IV) să coincidă cu cea de sec. IV p.Chr. (sub nivelul N 3 materialul este timpuriu) urmând ca cercetări viitoare să clarifice situaţia identificată în acest an.
Rezumat
English Abstract During the July-August 2008 campaign, we continued the archaeological excavation into the street ABV IV axis movement which crosses the entire area north of the late Roman town, and the street AV 2', which is perpendicularly oriented to the first.
We investigated three trenches this year: S 7 (started in 2006), S 8 and S 2. The first two, oriented East-West, were 11 x 3 m. A third one was 4.10 x 2 m and crossed North-South the street ABV IV. The archaeological excavation performed in the northern limit of buildings nos. 8 and 9 explained the situation blocking the street AV 2`. It was a narrow space by the annex of the building no 8, between the two buildings remaining only a pluvial channel. As regards the digging in the street ABV IV, the stratigraphic intervention explained the main axes of movement in the late phase of the fortress.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu