În anul 2001 a fost deschisă o secţiune pe latura de E a rezervaţiei arheologice – SXVII/01, iar anul trecut o alta, în extremitatea sudică a acesteia – SXVIII/071. Cercetarea viza cunoaşterea situaţiei vestigiilor arheologice din zona situată în afara gropii excavate, elementele de construcţie ale acesteia din urmă fiind dezvelite în campaniile precedente.
Cercetarea arheologică din anul 2008 a avut prin ...urmare ca obiective principale continuarea dezvelirii vestigiilor din secţiunile deschise în anul 2001 (SXVII/01), respectiv 2007 (SXVIII/07). Datele tehnice referitoare la acestea vor fi descrise mai jos:
Secţiunea SXVII/01
Este amplasată pe latura estică a complexului arheologic, la 6,30 m spre E de limita estică a gropii excavate. Iniţial a avut dimensiunile de 10,50 x 2,50 m, însă datorită intemperiilor, profilul s-a prăbuşit, motiv care a necesitat extinderea dimensiunilor, care acum sunt de 11,30 x 3,40 m. Este orientată N-S şi s-a pornit de la adâncimea de -1 m. Nivelul la care se ajunsese în anul 2003 era reprezentat de ultima fază de locuire romană. Aceasta se anunţa printr-un nivel de dărâmătură, reprezentat de multe materiale de construcţie, în special prin ţigle şi olane de acoperiş. În acest an, după îndepărtarea resturilor acoperişului construcţiei respective, am descoperit un colţ al unei clădiri romane, situat în extremitatea sudică a secţiunii. Construcţia respectivă are dimensiunile dezvelite de 4,30 x 1,10 m. Cele două ziduri din care este constituit colţul ei nord-vestic au fost realizate în două tehnici diferite. Astfel, zidul orientat SV-NE al clădirii, dezvelit pe o lungime de numai 1,10 m (restul lui merge sub profilul vestic al secţiunii) a fost construit în tehnica opus mixtum, având preponderent asize din piatră, combinate la partea superioară cu asize din cărămidă, legate cu mortar. Modul de construcţie a acestui zid (din care a fost surprinsă fundaţia şi o parte din elevaţie) este foarte îngrijit, o modalitate similară de realizare fiind întâlnită atât la clădirea din colţul sud-vestic al SXVIII/07, cât şi în cazul construcţiilor aparţinând ultimei faze de locuire romană dezvelite în groapa excavată. În ceea ce priveşte ce-al de-al doilea zid aparţinând clădirii romane din colţul sud-vestic al SXVII/01, acesta este orientat NE-SV şi a fost descoperit pe o porţiune de 4,30 m, respectiv pe diagonală pe lăţimea secţiunii. O mică parte a sa a fost distrusă de groapa de implantare a unei fântâni contemporane, surprinse în colţul sud-estic al secţiunii (vezi mai jos). Tehnica sa de construcţie este însă diferită de cea a zidului cu care formează colţul clădirii situate în jumătatea sudică a secţiunii SXVII/01. El pare să fi avut paramente din piatră, în timp ce în interior a fost realizat dintr-un amestec de materiale tegulare refolosite prinse cu mortar, de la cărămizi la ţigle şi olane de acoperiş, pilae circulare de hypocaust, respectiv tuburi ceramice utilizate pentru conducerea aerului cald în pereţii camerelor. De asemenea, el nu se ţese cu zidul menţionat mai sus, ci este adosat acestuia. Totodată, fundaţia lui pare să fie amplasată pe o podea de opus signinum care ar putea să reprezinte un nivel de călcare al zidului cu care constituie colţul clădirii din colţul sud-estic al secţiunii SXVII/01, această podea fiind păstată numai de o parte şi de alta a acestui zid. Prin urmare, cele două ziduri descrise mai sus reprezintă două faze diferite ale clădirii romane surprinse în colţul sud-vestic al secţiunii. Din umplutura din interiorul ei au fost descoperite fragmente de tencuială pictată policromă (roşu pompeian, albastru, verde). Deocamdată, cu excepţia ţiglelor de acoperiş (prinse in situ deasupra zidului orientat NV–SE al clădirii), care poartă sigla legiunii a XIII-a Gemina, însoţită de câteva antroponime, nu avem elemente de datare care să ne ofere repere cronologice precise cu privire la datarea celor două faze ale clădirii descoperite. După poziţia stratigrafică, deocamdată o încadrăm ultimei faze de locuire romană, datate la mijlocul şi în al treilea sfert al secolului al III-lea p. Chr. Cercetarea clădirii respective nu a fost încheiată, în secţiunea SXVII/01 s-a ajuns la adâncimea de -1,70 m în această campanie. Ea va fi cercetată în continuare anul viitor.
În colţul sud-estic al secţiunii a fost surprinsă o fântână modernă. Groapa ei de implantare, pornită imediat de sub solul actual, a distrus stratigrafia anterioară pe o porţiune de 1,60 m pe profilul de S şi pe o lungime de 2 m pe profilul de E. Ea a fost dezvelită în suprafaţă în secţiune, având diametrul interior de 1,20 m, iar cel exterior de 1,80 m. Ghizdurile ei sunt constituite din pietre de râu de mari dimensiuni, aşezate relativ ordonat unele peste altele, fără nici un liant. Din interiorul ei a fost scoasă umplutura până la adâncimea de -1,60 m, ea fiind constituită din gunoaie menajere de epocă contemporană. Nici cercetarea ei nu a fost încheiată.
Secţiunea SXVIII/07
Este situată în extremitatea sudică a rezervaţiei arheologice, pe terenul care nu a fost distrus prin excavare. Iniţial a avut laturile de 10 x 3 m. Datorită intemperiilor şi a umpluturilor unor gropi moderne, profilele s-au prăbuşit, fapt ce a necesitat extinderea ei, actual având 10,80 x 3,80 m. Este orientată N-S şi de la adâncimea de -1,30 m, pe care am rămas în anul precedent, s-a ajuns la -2,70 m în campania 2008.
Principalele rezultate obţinute în anul 2008 în această secţiune sunt legate de dezvelirea două construcţii aparţinând ultimei faze de locuire romane a sediului guvernatorului consular al celor trei Dacii (mijlocul şi al treilea sfert al sec. III p.Chr.).
Astfel, în jumătatea de S a secţiunii a fost descoperită o clădire romană, ale cărei dimensiuni sunt deocamdată de de 4,40 x 2,80 m, restul ei continuând spre E, respectiv V. Este compusă din două camere (denumite convenţional camerele 4 şi 5), ale căror ziduri, construite în tehnica opus mixtum (cu rânduri alternative de pietre şi cărămizi prinse cu mortar) sunt foarte bine conservate. Camera 4 a acestei clădiri are dimensiunile de 2, 70 x 2,40 m, din ea fiind surprins numai colţul nord-estic. În interiorul ei a fost găsit nivelul de călcare aflat la -2,20 m adâncime, reprezentat de o podea de mortar. Ea a avut într-o primă fază un praefurnium prin care se asigura încălzirea unei camere învecinate, situate spre E. Din aceasta din urmă a mai fost prinsă o porţiune de 1,30 m lângă profilul estic şi o pilă de la instalaţia de hypocaust, restul ei continuând sub profilul estic al secţiunii. Praefurnium-ul a avut pereţii constituiţi din cărămizi şi pietre prinse cu mortar, lăţimea acestora fiind de 0,20 m. Gura cuptorului avea lăţimea interioară de 0,30 m, înălţimea pe care s-a păstrat fiind de 0,45 m. La bază avea un strat de mortar cu grosimea de 0,05 m. La un moment dat, gura acestui praefurnium a fost obturată, la partea superioară fiind pusă o piatră de mari dimensiuni (0,40 x 0,40 x 0,35 m).
Camera 5 a clădirii romane din jumătatea sudică a secţiunii SXVIII/07, din care cunoaştem deocamdată colţul ei sud-estic, are dimensiunile de 2,30 x 2,10 m, restul ei continuând spre vest. Are păstrată şi o parte a podelei realizate din mortar amestecat cu bucăţi de cărămidă (opus signinum) (0,90 x 0,70 m x 0,15 m), precum şi cărămizile de la suspensura instalaţiei de hypocaust care o deservea.
Construcţia romană din colţul nord-estic al secţiunii, denumită convenţional camera 3, are deocamdată dimensiunile de 4 x 2,50 m. Din ea a fost surprins numai un zid, restul clădirii întinzându-se înspre N şi E. Zidul dezvelit, cu lungimea de 4 m şi lăţimea 0,60 m, este şi el construit în aceeaşi tehnică opus mixtum ca şi clădirea descrisă mai sus, însă la realizarea lui au fost refolosite foarte multe materiale tegulare fragmentare, unele dintre ele ştampilate. El se aseamănă ca modalitate de construcţie cu zidul orientat NV-SE al încăperii surprinse în jumătatea sudică a secţiunii SXVII/01. Din interiorul acestei camere au fost descoperite câteva fragmente de tencuială pictată policromă, fragmente ceramice şi obiecte de sticlă fragmentare. Aparţine de asemenea ultimului nivel de locuire romană cunoscut al sediului guvernatorului, respectiv celui de-al doilea şi al treilea sfert al sec. III p.Chr. Adâncimea la care s-a ajuns în interiorul camerei 3 este de -2,70 m, cercetarea ei urmând a fi încheiată în campania viitoare.
Datele oferite de stratigrafia secţiunii SXVIII/07 vin să completeze informaţiile referitoare la stratigrafia complexului arheologic reprezentat de Palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii pe latura sudică a zonei supuse cercetării arheologice recente. Astfel, s-a constatat că pe această latură, nivelele de locuire modernă sunt foarte bine atestate, atât prin construcţii (un colţ de clădire a fost surprins în extremitatea sudică a secţiunii), cât şi prin prezenţa a cinci gropi menajere. Ultimul nivel de locuire romană este mult mai jos decât în cazul situaţiilor stratigrafice constatate în săpăturile anterioare pe latura de N şi pe cea de est a rezervaţiei arheologice. În zona cercetată în acest an, depunerile moderne ating 1,50-1,80 m, fapt ce îngreunează cercetarea vestigiilor romane. În acelaşi timp însă, clădirile de mari dimensiuni dezvelite aici sunt la fel de bine conservate ca şi cele descoperite în groapa excavată. Ele au aceeaşi orientare, aceeaşi tehnică de construcţie, iar materialele arheologice descoperite sunt de acelaşi gen cu cele descoperite anterior pe acelaşi sit. Acest fapt confirmă continuarea spre S a complexului arheologic, în imediata sa apropiere (cca. 150 m S) fiind partea cea mai consistentă a Palatului guvernatorului, dezvelită de Adalbert Cserni între anii 1888-1908.
Cea mai importantă descoperire din acest an o reprezintă o statuie din marmură, reprezentând-o pe zeiţa vânătorii, Diana. Din ea s-a păstrat numai torsul, cu dimensiunile de 20 x 21 cm. Divinitatea este reprezentată în mişcare spre stânga, piciorul stâng flexat şi faldurile rochiei ei înclinate spre dreapta, sugerând acest lucru. Este o piesă de o foarte bună calitate artistică şi este a doua statuie a zeiţei descoperită deocamdată la Apulum. Pentru situl de pe str. Munteniei, este pentru prima dată când a fost descoperită statuia unei divinităţi, deci valoarea acesteia este cu atât mai mare.
În secţiunea SXVIII/07, în clădirea romană din jumătatea sudică a secţiunii, au mai fost descoperite câteva fragmente de boluri terra sigillata, dintre care se remarcă unul ce are reprezentate în relief două divinităţi – probabil Athena şi Hercules, provenit din atelierele ceramice ale Galliei centrale. În interiorul aceleaşi clădiri, îndeosebi în camera 4, au fost găsite şi alte artefacte, precum un ac de păr fragmentar din os, un capac de opaiţ polilychnis, fragmente de boluri din sticlă, amfore fragmentare şi ceramică comună.
Într-o groapă menajeră aparţinând epocii contemporane, au fost găsite vase ceramice şi din sticlă păstrate întregi, precum şi gloanţe şi cuie de grenadă din al doilea război mondial.
Predominant însă (75% din artefacte) este materialul tegular ştampilat - cărămizi, ţigle, olane - care poartă sigla legiunii a XIII-a Gemina, însoţită de antroponime. Lor li se adaugă un număr mare de ştampile ale trupelor speciale însărcinate cu paza guvernatorului: pedites singulares, equites singulares şi numerus singularium. Acest gen de descoperiri confirmă caracterul oficial al acestui complex, astfel de material tegular nefiind întâlnit în structura locuinţelor private În campania acestui an au fost descoperite 170 de cărămizi, ţigle şi olane întregi sau fragmentare, care au ştampilă sau semne particulare.
Campaniile viitoare vor avea ca scop dezvelirea construcţiilor romane de pe laturile de S şi de est ale complexului arheologic, în vederea urgentei lor valorificări din punct de vedere istorico-turistic. Obiectivul major al eforturilor noastre îl reprezintă restaurarea Palatului guvernatorului consular al celor trei Dacii şi transformarea lui într-un parc arheologic, el fiind un sit unicat pe teritoriul României şi unul dintre puţinele cunoscute în Imperiul roman.