Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Preistorie;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Preistorie;
Protoistorie;
Epoca modernă;
La Tène timpuriu;
Epoca post-romană;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
Epoca antică
Categorie
Domestic;
Industrial
Tipuri de sit
Exploatare/carieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bistriţa-Năsăud
Localitate   Beclean
Comuna   or. Beclean
Punct
Băile Figa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Duţescu Maria-Magdalena Universitatea Bucureşti
Harding Anthony F. University of Exeter, UK
Kavruk Valerii Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kovács Adela Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti
Cod RAN    32492.02
Raport Situl este amplasat în nord-vestul Podişului Someşan, la cca. 3 km S de marginea estică a oraşului Beclean şi cca. 600 m NV de marginea nordică a satului Figa. El ocupă valea unui pârâu (Pârâul Sărat) care străbate partea inferioară a unei depresiuni ce s-a format deasupra unui zăcământ de sare gemă.
Situl a fost descoperit în anul 1977 de geologul bistriţean dr. Ioan Chintăuan. În anii 2005 – 2006, a fost efectuată examinarea şi evaluarea ştiinţifică a sitului. În anul 2008 situl a fost clasat ca monument istoric de grupa A. În anul 2007 au fost făcute primele săpături arheologice sistematice. Acestea au fost efectuate în trei secţiuni. În SI au fost descoperite vestigii privind exploatarea minieră a sării (unelte de piatră de minerit, „troace”, fragmente de scară, ciocane şi lopeţi de lemn şi altele). SII a secţionat o movilă de pământ. S-a constatat că această movilă a rezultat din săpături de extragere a sării. SIII a scos în evidenţă o concentrare de construcţii şi amenajări din lemn. Analizele C14 au arătat că situl datează din epoca bronzului târziu, prima şi a doua epocă a fierului, din perioada post-romană şi din sec. XIX.
Obiectivele cercetărilor desfăşurate în acest an au fost: delimitarea cât mai precisă a sitului, stabilirea conexiunilor dintre elementele de lemn aflate in situ, precizarea stratigrafiei, încadrarea cronologică, desluşirea metodelor de exploatare a sării.
Au fost continuate săpăturile în SI şi SIII. Totodată, în scopul precizării perimetrului sitului, au fost deschise 17 noi secţiuni şi sondaje (SIV – XX), din care 9 în cuprinsul sitului şi 8 în preajma acestuia. Secţiunile şi sondajele VII, IX, XIV, XVI, XIX şi XX au fost lipsite de vestigii. În sondajele IV, V, VI, efectuate pe dealul aflat la V de pârâu au fost descoperite doar fragmente de vase ceramice izolate din epoca bronzului. În secţiunile şi sondajele III, VII, X, XI, XII, XIII, XV, XVII şi XVIII, au apărut urme de construcţii şi amenajări din lemn. Astfel s-a putut preciza că situl cuprinde o suprafaţă de cca. 500 m (N – S) x 200 m (V – E), pe ambele maluri ale pârâului, cu predilecţie la E de Pârâul Sărat.
Sondajele X, XI, XII, XIII, XVII şi XVIII, după ce s-a constat că au urme de construcţii şi amenajări din lemn, au fost conservate prin astupare. Cele mai concludente rezultate au fost obţinute în secţiunile SI, SIII, SVII şi SXV, deschise în apropierea imediată a Pârâului Sărat.
SI a fost extinsă până la 134 m2. În partea estică a secţiunii a fost parţial dezvelită o construcţie rectangulară (3,8 x 2,8 m). Pereţii erau alcătuiţi din bârne despicate în două, suprapuse în poziţie orizontală. La jumătatea lungimii, pereţii sunt sprijiniţi de stâlpi verticali. În interiorul construcţiei se aflau două bârne dispuse în cruce care sprijineau pereţii împotriva presiunii pământului din exterior. Această construcţie a secţionat garduri din nuiele împletite. Cercetarea acestei construcţii nu a fost finalizată, însă aspectul ei sugerează un puţ de intrare în mină. Deocamdată, nu dispunem de rezultatele analizelor C14 care ar permite încadrarea cronologică a acestui complex.
În partea vestică a secţiunii, în nămolul sărat, alături de locul în care în 2007 au fost cercetate 2 „troace”, a fost descoperită o scară din lemn. Unul dintre capetele era rupt din vechime. Împreună cu fragmentele de la aceeaşi scară, descoperite în 2007, ea avea lungime de cca. 3,5 m şi lăţime de 0,50 m. Laturile lungi au fost perforate pentru fixarea fuşceilor, acestea din urmă fiind şi ele perforate la capete pentru a fi fixate cu pene de lemn.
În stratul de nămol, au mai fost descoperite: un ciocan de lemn, două lopăţici de lemn, un ciocan de piatră de minerit. Scara, ciocanele de lemn şi lopăţicile, îşi găsesc cele mai apropiate analogii la Valea Regilor din Maramureşul de N şi, după toate probabilităţile, datează din epoca bronzului târziu. Datele stabilite în urma analizei C14 efectuate asupra unor mostre de lemn din SI se încadrează în sec. XV – XIV a.Chr., iar o singură mostră datează din sec. III.
În această secţiune cercetările nu au fost finalizate, urmând a fi continuate în campaniile viitoare.
SIII (384 m2) a fost deschisă în partea nordică a sitului, pe ambele maluri ale Pârâului Sărat.
Săpăturile au dezvelit o grupare de diverse construcţii şi garduri de lemn in situ, ce cuprindea suprafaţa de cca. 19 x 21 m. Din E şi N, această grupare a fost delimitată de un gard arcoidal din nuiele împletite, sprijinite pe pari înfipţi în pământ. În interiorul acestei grupări, majoritatea gardurilor erau făcute din nuiele împletite, iar pe alocuri – din scândură masivă de stejar sau din pari despicaţi în două. În mijlocul grupării se distinge o construcţie (cca. 10 x 2,5 m) care în jumătatea sa nordică are forma a trei cercuri deschise împreunate, dispuse în linie orientată N – S, iar în partea sudică are un palier cu pereţii relativ paraleli. Pereţii acestei construcţii, în cea mai mare parte, au fost alcătuiţi din pari înfipţi în pământ şi nuiele împletite. În partea sudică această construcţie pare să fi secţionat un gard din scânduri masive de stejar înfipte în pământ. Spre deosebire de restul scândurilor ale acestui gard, care intră foarte adânc în nămol (peste 1 m adâncime), primele patru scânduri dinspre N ale acestui gard au intră în nămol mai puţin adânc (0,2 - 0,4 m). Aceste din urmă aveau capetele de jos rotunjite. Dacă se va confirma că gardul din scânduri este anterior celui din nuiele împletite, atunci putem presupune că, înainte să fie secţionat de gardul de nuiele, în gardul de scândură era lăsată o nişă (uşă, poartă?) cu partea superioară arcuită. În jumătatea de N, construcţia alcătuită din nuiele împletite era acoperită cu traverse masive perforate la capete. În aceste perforaţii erau introduse vârfurile parilor de care se sprijineau pereţii. Totodată, alături de aceste traverse, construcţia era acoperită cu crengi şi nuiele de alun (?).
În partea de V a SIII au fost dezvelite urmele unei construcţii circulare (1,7 x 1,6 m, din nuiele care, conform analizei C14 (Oxford), datează din prima jumătate a sec. al XIX-lea.
Artefactele descoperite în SIII cuprind unelte de piatră de minerit, dintre care una cu urme de pictură cu roşu, precum şi o serie de obiecte din lemn: o lopăţică, o covată, câteva cepuri cu secţiunea rectangulară, “cârlige” cu orificiu dreptunghiular la capătul posterior, două piese de formă arcoidală perforate, o posibilă osie de lemn de la cărucior şi altele.
În partea de NV a SIII, a fost descoperit un complex adâncit cu ceramica din epoca bronzului timpuriu (de tip Iernut - Zoltan), suprapus de structurile de lemn descoperite in situ.
Datele C14 (Oxford) asupra unui lot de mostre de lemn selectate în SIII cuprind: cca. anii 2.450 - 2.400 a.Chr. (o singură mostră), cca. 900 - 750 a.Chr. (majoritatea construcţiilor din lemn in situ), sec. al XIX-lea (o nuia dintr-o construcţie de formă circulară descoperită în partea vestică a secţiunii).
Cercetarea în SIII nu a fost încă finalizată. În aceste condiţii, nu ne putem pronunţa cu certitudine asupra destinaţiei structurilor de lemn din prima epocă a fierului descoperite in situ.
SVII (154 m2) a fost deschisă la 10 m N de SIII, pe malul estic al Pârâului Sărat. În cuprinsul acestei secţiuni au fost descoperite două complexe. În albia pârâului a fost dezvelită o jumătate dintr-un gard de formă circulară (se pare că cealaltă jumătate a fost distrusă) alcătuit din nuiele împletite sprijinite pe pari înfipţi în pământ. Pe vârful malului înalt a fost dezvelit conturul unui complex adâncit. Acesta este de formă ovală (cca. 5 x 3 m), are umplutura formată din pământ de culoare neagră în amestec cu fragmente ceramice preistorice, după toate aparenţele din epoca bronzului. În partea centrală a complexului se observă o aglomerare pe suprafaţa de cca. 4 x 2 m, de pietre. Complexul a fost conservat pentru a fi cercetat în campania viitoare.
SXV (15 m2) a fost deschisă în albia Pârâului Sărat, la cca. 150 m S de SI, în imediata apropiere a locului în care I. Chintăuan a descoperit în 1977 “troaca” şi unde, noi am mai observat capătul rupt al unei alte “troace”. Săpăturile au scos în evidenţă faptul că “troaca” se afla în stratul de nămol, în poziţie oblic-verticală, iar alături de ea, uşor mai jos, în poziţie orizontală, se afla o scară de lemn, similară cu cea descoperită în SI. Dintre artefactele descoperite remarcăm un fragment de unealtă de piatră de minerit şi o serie de obiecte de lemn, printre care menţionăm o piesă care arăta ca un cârlig confecţionat dintr-o ramură, având la capătul posterior un orificiu rectangular în care se afla introdusă o “pană” mică de lemn.
Având în vedere complexitatea situaţiei, SXV a fost conservată prin umplerea cu solul excavat din ea, urmând ca în viitor aici să fie deschisă o suprafaţă mai mare.
În situl de la Băile Figa au fost identificate structuri, instalaţii şi artefacte care erau folosite la exploatarea sării. Cercetările, deşi nu sunt finalizate, au adus importante contribuţii la cunoaşterea unor aspecte legate de exploatarea sării. Dincolo de acestea, remarcăm şi faptul că cercetările de la Băile Figa au furnizat un lot bogat de lemn preistoric foarte bine conservat, ceea ce va contribui la crearea în viitor a unei scări dendrocronologice specifice zonei.
Totodată, situl are un potenţial turistic ridicat. Demararea lucrărilor de amenajare a unei staţiuni balneare în apropierea sitului, impune, pe de o parte, măsuri sporite de protejare a vestigiilor arheologice, iar pe de altă parte, facilitează integrarea sitului în sfera serviciilor turistice.
Rezumat
English Abstract The site is in the north-western part of the Someş Plateau, at about 3 km south from the eastern part of Beclean town, and about 600 m north-west from the northern side of Figa village. The site covers the valley of a stream (The Salty Stream) which crosses the inferior part of a valley which is formed above a rock salt deposit.
The site was discovered in 1977 by Dr. Ioan Chintăuan, a geologist from the County Museum Complex in Bistriţa. During 2005 - 2006 we made the examination and the scientific evaluation of the site. In 2008 the site was classified in the National Heritage, in the Historic Monuments List as an A grade historic monument. In 2007 we made the first systematic archaeological investigations.
The goals of the 2008 excavation were: a more precise demarcation of the site limits, to establish the connections between the wooden elements found in situ, stratigraphic observations, and to study the salt exploitation methods. Also, we continued the excavations in the trenches SI and SIII. On the purpose of site demarcation, we opened 17 new trenches and soundings (SIV - XX). Nine of these were inside the site, and eight were around it. The most important results came from the trenches: SI, SIII, SVII and SXV, opened right near The Salty Stream.
Trench I was expanded and reached the surface of 134 sq.m. In the eastern part of the trench a rectangular construction (3.8 x 2.8 m) appeared. The structure is made by splinted beams, which were settled one to another, so that it formed vertical walls. Some of these beams had splinted ends, to be easier to join them. At half the length, the walls are supported by vertical posts. Even if the excavation of this construction is not finished yet, we assume it is the entrance in a mining pit. In the western side of the trench, it was found a wooden ladder (3.5 m x 0.50 m). The long sides were perforated so it was easy to introduce the lease bars, which were pierced so they were attached with a truncated wooden nail.
In the mud layer we also found tools made of wood and stone. The C14 analysis made on some wood samples from here is framing the archaeological traces in 15th-14th century B.C. and 3rd century. The investigations will go on in a future campaign.
Trench III (384 sq.m.) was opened in the northern part of the site, on both shores of The Salty Stream. In this area we uncovered several structures and wooden fences in situ which were covering a 19 x 21 m surface. From eastern and northern sides this group was limited by an arched fence made of wattle, supported by vertical sticks stiffed into the ground. In the western part of the trench it can be seen a special structure, of about 10 x 2.5 m, which in its northern side has the shape of three circles opened joined, with a general orientation N - S. The structure was covered also by hazelnut tree branches and wattle.
In the western part of the trench we uncovered the traces of a circular structure made of wattle, which, according to C14 analysis, it is dated to the first half of the 19th century.
In SIII we discovered stone tools and several wooden objects.
Ceramic also appeared in a Bronze Age complex found in the north-western part of the trench. The ceramic can be framed into Early Bronze Age (Iernut-Zoltan type) superposed by wooden structures discovered in situ. The excavations in SIII are not finished yet.
Trench VII had a surface of 154 m and was opened at 10 m north from S. III, on the eastern shore of The Salty Stream. Here two separated contexts were discovered. One is near the stream bank, and is formed by a circular wattle fence, made of sticks stiffed into the ground and wattle walls made on the supporting sticks. On the top of the hill, an inhabitation complex (5 x 3 m) was discovered which has an oval shape. The filling is made of black earth mixed with ceramic fragments from the Bronze Age. In the central part of the context was found an amount of stones on a 4 x 2 m, in rectangular shape. This complex was preserved, so it can be investigated in a future campaign.
Trench XV has 15 sq.m. and was opened in the central-southern part of The Salty Stream, right near the place from where Ioan Chintăuan removed the first trough. The excavations revealed the presence of another trough. The excavations revealed the fact that the trough was in a consistent mud layer and the position was oblique-vertical, and right beside it, was found a wooden ladder, similar with the one discovered in Trench I. Here we also found several mining tools. Considering the complexity of the archaeological situation, the area was preserved, and the excavations will go on in a future campaign.
At the Băile Figa site we identified structures, installations and artefacts which were used for salt or brine exploitation. The excavation is not finished yet, but the excavations already brought very important contributions to our knowledge on prehistoric salt exploitation. Beyond the aspects concerning salt exploitations, we notice that the Băile Figa site provided a consistent mass of prehistoric wood (in a very good state of preservation) unique for the moment in Eastern and South-eastern Europe. The excavations from here will promote a future dendro-chronological scale.
The site has high touristic potential. The starting of some arrangements works for a balneal spa near the site imposes increased measures for site protection on one hand, and on the other hand it facilitates the integration of the site in the touristic services.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu