Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Vatra satului | Anul: 2008

Anul   2008
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Eneolitic timpuriu
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare deschisă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Cheia
Comuna   Grădina
Punct
Vatra satului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălăşescu Adrian Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Neagu George Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Răzvan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare
Szmoniewski Bartłomiej Institutul de Arheologie şi Etnografie, Cracovia
Voinea Valentina-Mihaela responsabil Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    63018.02
Raport Continuarea săpăturilor arheologice în aşezarea Hamangia de la Cheia - Vatra Satului s-a dovedit inspirată deoarece descoperirea unui material arheologic bogat şi variat, identificarea unor detalii constructive, realizarea unor analize pluridisciplinare complexe, toate au completat vechea imagine, mult prea lacunară, a tipului de habitat Hamangia.
Obiectivele cercetării:
- cercetarea spaţiului exterior locuinţei L.1 şi delimitarea locuinţei L.2, (identificată în campaniile anterioare 2006-2007) prin deschiderea suprafeţei S.F
- sondaj stratigrafic în peştera „La Baba” pentru cartarea locuirilor sezoniere din Cheile Dobrogei şi realizarea unui studiu comparativ cu locuirea permanentă;
- analiza arheozoologică a materialului faunistic recoltat din locuinţa L.2 (ultimul nivel de locuire foarte bogat în oase, în special cranii / părţi de cranii provenind de la specii de talie mare – Bos taurus, Equus hydruntinus).
În secţiunea SF (4 x 12 m; 3 sectoare de 4 x 4 m cu martor de 0,40 m între ele) au fost identificate patru secvenţe de locuire din faza Hamangia III. Prima secvenţă de locuire, de sus în jos, corespunde nivelului de călcare exterior locuinţei L.I. În acest nivel, la adâncimea de numai 0,50 m, s-a descoperit o vatră exterioară C.21, de formă pătrată (1,20 x 1,20 m), având colţurile rotunjite. Din cele cinci vetre cercetate până în prezent în aşezarea de la Cheia, aceasta este singura conservată în întregime; grosimea plăcuţelor arse nu depăşeşte 3-5 cm, refacerile lipsesc, vatra fiind utilizată o perioadă relativ scurtă.
A doua secvenţă de locuire corespunde locuinţei L.2, neincendiate, surprinsă pe o suprafaţă mică în sectoarele 1 şi 2. Ca şi în secţiunea S.G, ultimul nivel ocupaţional al locuinţei L.2 (US 3094, cercetat în 2007/ S.G.) conţine o cantitate impresionantă de oase provenind, în special, de la indivizi de talie mare. De asemenea, în acelaşi strat s-au descoperit fragmente ceramice, microlite de silex, ace şi inele de os, perle de Dentalium, idoli fragmentari, vase miniaturale.
Singurele complexe arheologice identificate în a treia secvenţă de locuire sunt gropile C. 23 şi C.24, cu un contur neregulat. Ele s-au format prin extracţia lutului, conturul şi amprentele păstrate în negativ demonstrând clar modul lor de formare. Ulterior, cavităţile neregulate din lut au fost acoperite cu resturi menajere, umplutura fiind formată din mai multe lentile de depuneri sedimentare cu compoziţii eterogene, foarte bogate în material arheologic. Remarcăm cantitatea mare de oase de bovine descoperită în umpluturile celor două gropi.
A patra secvenţă de locuire este marcată de un nivel de călcare exterior, sărac în material arheologic.
Industria litică surprinde prin varietate tipologică şi microlitism. Procentual, uneltele şi armele de silex reprezintă categoria cea mai numeroasă, până în prezent, fiind descoperite peste 2000 de piese. Cele mai multe au fost tăiate din silex local de culoare brun-bej, numit şi silex „balcanic”. Mult mai rar (sub 5%) întâlnim microlite obţinute din silex negru-cenuşiu, asemănătoare celor descoperite în siturile eneolitice din regiunea lacurilor Varna – Beloslav. Caracterul „domestic” al industriei litice ne este sugerat de numărul mare de nuclee şi aşchii de debitaj. Piesele microlite obţinute prin percuţie indirectă - îndeosebi lamele foarte înguste (aprox. 5 mm) şi lungi – trădează măiestria meşterilor din aşezarea de la Cheia. Tipologic, regăsim toate categoriile semnalate în celelalte situri Hamangia: vârfuri de săgeată de tip Vielle, burine diedre, lamele, micro-gratoare, gratoare pe lame, gratoare pe aşchii, cuţite, microlite geometrice. Lamele folosite pentru seceri au partea activă puternic lustruită. Mult mai rare sunt toporaşele de granit cenuşiu-verzui adus, probabil, din nordul Dobrogei şi dăltiţe tăiate îngrijit din şist, gresie sau calcar – roci locale. Râşniţele portabile şi percutoarele, descoperite mai ales în interiorul locuinţelor, alături de grâne carbonizate, completează tabloul activităţilor casnice legate de cultivarea cerealelor.
Industria obiectelor din materii dure de origine animală a fost considerată mult timp ca nefiind prea dezvoltată la populaţiile Hamangia. Aceste obiecte nu se remarcau nici prin numărul lor, nici prin varietatea tipologică. Nici cercetările de la Cheia din campaniile 2001-2002 nu schimbaseră cu nimic această situaţie. În schimb, în campaniile 2004 - 2008, a fost descoperit un lot foarte bogat, deşi nu variat, de unelte de os. Numărul lor depăşeşte o sută, fiind de departe cel mai reprezentativ eşantion pentru cultura Hamangia. Nu este exclus ca acest lucru să se datoreze şi metodei de cercetare aplicată, precum şi tamisării unei mari cantităţi de sediment arheologic.
Cea mai numeroasă categorie o constituie împungătoarele. Din punct de vedere morfologic (după forma părţii distale), pot fi împărţite în două subgrupe: ace cu secţiunea longitudinală liniară, simple/cu gămălie, şi vârfuri, cele mai multe de dimensiuni mari, cu secţiunea longitudinală triunghiulară. Lungimea acelor variază între 3 şi 17 cm, cele mai multe încadrându-se în intervalul 5-10 cm. Lustruitoarele şi spatulele, realizate din coaste de bovine şi astragale de ovi-caprine, s-au folosit, probabil, pentru finisarea vaselor.
Deosebit de îngrijite sunt podoabele realizate din cochilii de Dentalium, Spondylus şi Cardium: coliere, perle tubulare, amuletă antropomorfă. La fel de numeroase sunt inelele de os, în curs de prelucrare şi finite.
Ceramica de la Cheia corespunde fazei clasice Hamangia III, cel mai bine reprezentată de descoperirile de până acum. Vasele au fost în cea mai mare parte confecţionate cu mâna, cele de dimensiuni mari prin sudarea unor fâşii de lut, iar cele mai mici prin modelarea dintr-un singur boţ de lut. O categorie aparte o constituie exemplare modelate simetric, cu pereţi foarte subţiri, care, prin calitatea lor, sugerează existenţa unei roţi cu viteză de rotaţie lentă. Repertoriul formelor se înscrie în cel cunoscut din alte aşezări contemporane: forme cu proporţii armonioase, raport echilibrat între diferitele părţi ale vasului, preferinţa pentru vase de dimensiuni mijlocii şi mici. Formele deschise cele mai frecvente sunt străchinile şi, mai rar, fructierele cu picior. Profilele sunt apropiate de forma literei S, marginea fiind larg arcuită spre exterior, foarte rar dreaptă sau înclinată spre interior. Repertoriul formelor închise, mult mai variat, cuprinde vase bitronconice (de le cupe miniaturale la castroane mari, adânci), tronconice (de la pahare la vase de 20 – 30 cm înălţime) şi cilindrice (mai ales pahare), vase de dimensiuni mai mari – pythoi – cu partea inferioară a corpului globulară, gât înalt şi buza răsfrântă în exterior.
Decorul impresionează prin minuţiozitate. Şirurile de puncte, liniuţe sau triunghiuri sunt dispuse într-o simetrie şi o armonie care încântă privirea. Trasând motive simple – linii, triunghiuri, foarte rar meandre, olarul şi-a demonstrat de multe ori măiestria artistică; prin şiruri de impresiuni verticale el a reuşit să amplifice linia graţioasă în „S” a vaselor închise, cu partea superioară înaltă, larg evazată (pahare, vase cu gât), iar prin decorul radial a creat iluzia mişcării de rotaţie a suprafeţelor circulare (străchini, platouri, fructiere, capace). Pliseurile foarte fine, paralele sau concentrice, creează impresia unei picturi.
Plastica. Aşezarea de la Cheia oferă, până în prezent, cel mai bogat şi variat lot de figurine antropomorfe Hamangia. Dacă unele dintre ele se încadrează tipurilor clasice, aşa cum au fost definite de D. Berciu şi nuanţate de P. Haşotti, altele sunt reprezentări deosebite, chiar singulare în ansamblul acestor comunităţi. Nu s-a constatat o repartizare spaţială deosebită a acestora, aflându-se atât în complexe – locuinţe, gropi – cât şi în spaţiul exterior acestora.
Cele mai multe figurine au fost confecţionate din lut, excepţie făcând o amuletă din Spondylus. Pasta diferă de la figurină la alta existând piese confecţionate dintr-un lut dens, bine frământat, dar şi altele pentru care s-a folosit o pastă poroasă, fărâmicioasă şi neomogenă. Ca degresant s-a folosit nisipul şi şamota. În cazul unor piese fragmentare s-au observat detalii tehnologice – modelajul s-a realizat prin adăugarea succesivă a mai multor straturi de lut. Suprafaţa celor mai multe dintre piese a fost tratată cu atenţie, fiind acoperită cu slip, negru sau maron închis, lustruit. Cu puţine excepţii, arderea este bine realizată, uniformă, contrastând cu cea a unor figurine descoperite în necropole, care erau atât de sfărmate încât reconstituirea lor a fost imposibilă.
Dacă din analiza contextului descoperirii nu se pot trage concluzii pertinente, mai multe elemente vin să ilustreze practici speciale în care erau folosite aceste figurine. Un prim indiciu este ilustrat de starea fragmentară în care se găsesc astăzi. Ruperea capului, a mâinilor şi a picioarelor a fost pusă în legătură cu aspectul morfologic, ipoteză destul de neconvingătoare de altfel. Urmele de lovituri sunt vizibile pe un număr mare de piese, iar zona preferată pare să fi fost abdomenul. De asemenea, au fost găsite jumătăţi de tors care par a fi rezultatul unei loviri puternice şi intenţionate. Al doilea element ce vine să ilustreze folosirea figurinelor în cadrul unor practici speciale este descoperirea jumătăţii inferioare a unei piese, care prezenta în zona genitală urme evidente de ocru roşu.
În peştera “La Baba” s-a efectuat un sondaj stratigrafic cu dimensiunile de 2,80 x 1,60 m şi adâncimea de 1,45 m, ce a pus în evidenţă mai multe niveluri de locuire. Perioada neo-eneolitică (-1,45 –0,90/0,85 m) este reprezentată prin două vetre bogate în fragmente ceramice şi piese litice specifice culturilor Hamangia şi Gumelniţa. În nivelurile superioare s-au descoperit oase de animale şi fragmente ceramice: Cernavodă I, Cucuteni tip C. La adâncimea de -0,90/0,85 –0,80/0,70 m au apărut oase de animale şi fragmente ceramice aparţinând epocii bronzului şi Hallstatt-ului. Pentru perioada romană (-0,60 m) menţionăm o vatră în care s-a găsit ceramică romană timpurie. Perioadele romano-bizantină (-0,45 m) şi perioada medievală (-0,40 –0,10 m) sunt reprezentate doar prin fragmente ceramice.
În partea de N a sondajului s-a descoperit un mormânt de inhumaţie (0,80 – 0,60 m) orientat V-E având ca inventar piese specifice populaţiilor nomade: piese de harnaşament din fier, două catarame din bronz, elemente din os de la arc, o sabie în teacă de lemn.
Obiectivele cercetărilor viitoare:
- deschiderea unei secţiuni pe latura de S a aşezării, neinvestigată până în prezent;
- cercetarea locuirilor sezoniere din interiorul şi exteriorul peşterilor La Izvor şi La Bursuci (Cheile Dobrogei).
Rezumat
English Abstract The archaeological diggings at Hamangia settlement from Cheia – in the village hearth, proved itself to be an inspired one because a rich and wealthy material was discovered, constructive details were identified, complex pluridisciplinary analyses were made, which all completed the old, deficient knowledge of the type of settlement from Hamangia culture.
The 2008 archaeological campaign our objectives were to explore the area outside the dwelling L.1 and demarcation housing L.2, (identified in previous campaigns 2006-2007) by opening the area S.F; to make a stratigraphy in "La Baba” Cave for mapping the seasonal settlement of Cheile Dobrogei and to achieve a comparative study with permanent settlement; archaeozoological analysis of material collected fauna of the dwelling L.2 (the last level of dwelling very rich in bones, especially skulls / parts of skulls from species of great stature– Bos taurus, Equus hydruntinus).
The most surprising discovery was, however, the nomadic grave. This is the first inhumation grave found in a cave in Dobrudja which can be dated to the Early Mediaeval period. It is the first archaeological find of a nomadic grave in the aforementioned territory. A detailed analysis of the grave is in preparation.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu