Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Alba Iulia | Punct: Cetatea Alba Carolina - Ravelinul Sf. Francisc de Paola. Sectorul de SE al aşezării civile (canabae) a castrului legiunii XIII Gemina | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca medievală timpurie
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare urbană;
Aşezare civilă;
Mormânt izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Alba Iulia
Comuna   mun. Alba Iulia
Punct
Cetatea Alba Carolina - Ravelinul Sf. Francisc de Paola. Sectorul de SE al aşezării civile (canabae) a castrului legiunii XIII Gemina
Sector   
Toponim   Apulum
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Bălan Gabriel
Bolog Daniel
Hârbea Marius
Moga Vasile
Muntean Teodor
Nemeş Adrian
Popa Silviu-Dan
Prisecaru Ştefan
Râza Marius
Sobaru Luminiţa
Tentiş Daniel Marius
Timofan Anca
Varga Florin
Voina Ioan
Cod RAN    1026.01
Raport Cercetarea arheologică sistematică a ravelinului Sf. Francisc de Paola contribuie la valorificarea potenţialului arheologic şi implicit istoric al zonei din jurul castrului legiunii XIII Gemina, în condiţiile în care acest areal a fost lipsit de investigaţii arheologice extinse în scopul restaurării şi conservării vestigiilor de epocă romană. Numeroasele amenajări şi intervenţii constructive care s-au succedat începând cu perioada medievală şi până în prezent, au afectat inevitabil şi iremediabil în unele cazuri, clădirile romane. Acolo unde urmele acestora s-au păstrat, este necesară cercetarea şi mai ales evidenţierea lor prin măsuri de restaurare şi conservare in situ, ca importante obiective ale patrimoniului arheologic naţional dar şi ca elemente reprezentative de identitate şi realitate istorică.
Istoricul cercetărilor arheologice în aria ravelinului Sf. Francisc de Paola cuprinde câteva investigaţii efectuate în anii 60 ai secolului trecut, cu ocazia cărora au fost descoperite urme ale locuirii medievale timpurii (sec. X-XII). Au fost cercetate trei bordeie dintre care unul a fost în întregime cercetat1.
De asemenea, săpăturile arheologice executate pentru descoperirea fundaţiilor Mitropoliei lui Mihai Viteazul au dus la descoperirea unor complexe medievale dar şi romane2.
Ravelinul Sf. Francisc de Paola este amplasat în partea de SSE a cetăţii Vauban, între bastioanele Eugeniu de Savoia (Bastionul Bethlen) şi Sf. Ştefan (Steinville), la 135 m spre S de porta principalis dextra a castrului legiunii XIII Gemina, ocupând o suprafaţă de cca. 8346 m2.
Construirea marii fortificaţii bastionare de tip Vauban în sec. XVIII, amenajarea şanţurilor cetăţii în cadrul sistemului de apărare, au avut ca rezultat, din nefericire, şi distrugerea vestigiilor romane aflate în jurul castrului. Unele dintre elementele tipice ale fortificaţiei, cum este şi cazul ravelinului Sf. Francisc de Paola , au fost amenajate prin săparea unui şanţ de apărare în jur, masa de pământ rămasă fiind întărită cu ziduri de cărămidă. Având la bază planul lui G. M. Visconti, comandantul general al fortificaţiei a propus lucrări exterioare de tip contragardă terasată în zona ravelinului Sf. Francisc de Paola, care va fi transformat în cavalier, într-un sistem de tip lunetă cu două semiluni pe flancuri3.
În acest punct, printre puţinele păstrate astfel, am remarcat în profilele rezultate ca urmare a lucrărilor de refacere a zidurilor perimetrale, existenţa unor complexe de epocă romană (ziduri, resturi de paviment, gropi, tencuială pictată) dar şi a unui material arheologic bogat: fragmente ceramice romane, sticlă romană, cuie. Toate acestea demonstrează faptul că, nivelul de locuire roman şi fazele constructive, s-au păstrat în interiorul acestui ravelin, unde probabil nu au fost afectate de amenajările austriece chiar dacă în anii 1765-1766 a fost solicitată comandamentului cetăţii construirea unui reduit pe capitala ravelinului Sf. Francisc de Paola care domina Dealul Furcilor [1].
În altă ordine de idei, amplasarea ravelinului, aspectul şi caracterul terenului constituie factori favorabili nu numai efectuării cercetării arheologice dar şi a valorificării turistice ulterioare prin conservarea in situ a vestigiilor descoperite aflate în imediata vecinătate a obiectivelor istorice prezentate în cadrul Traseului celor Trei Fortificaţii.
Din punct de vedere stratigrafic, zona ravelinului Sf. Francisc de Paola, este caracterizată prin prezenţa mai multor nivele de locuire şi amenajare. Cele mai vechi complexe şi materiale arheologice aparţin perioadei timpurii a epocii bronzului4.Acest nivel este urmat de locuirea romană (sec. II-III p.Chr.) în această zonă de S a castrului legiunii XIII Gemina. Ultima fază de locuire romană este suprapusă şi afectată parţial de un nivel medieval timpuriu (sec. X-XII). Forma actuală a ravelinului şi amenajările specifice datează ulterior din sec. XVIII-XIX, când se construieşte fortificaţia de tip Vauban cu elementele ei specifice.
Prima campanie de cercetări arheologice sistematice în acest punct a început în toamna anului 2009, prin investigarea laturii de NV a ravelinului. Au fost practicate două secţiuni S1 şi S2 cu dimensiunile de 5 x 12 m şi orientarea NV-SE. Între cele două secţiuni a fost păstrat un martor de 0,50 m care ulterior a fost desfiinţat, rezultând o singură suprafaţă. Adâncimea maximă de cercetare a fost de -1,65 -1,70 m.
În general tehnica şi modul de organizare a săpăturii au fost raportate la obiectivele finale ale cercetării şi anume restaurarea şi conservarea in situ a vestigiilor.
Principalul complex arheologic descoperit este o clădire romană orientată VNV-ESE ale cărei ziduri s-au conturat de la -0,40 -0,60 m, după îndepărtarea unui strat consistent de tegulae şi cărămizi romane aparţinând acoperişului prăbuşit. A fost surprinsă latura sa de SSV şi câteva camere care prezintă mai multe faze de construcţie prin adosarea unor ziduri. Încăperea centrală este mai mare iar în interior au fost descoperite bazele din cărămizi a doi piloni rectangulari (0,50 x 0,50 x 0,30 m şi 0,50 x 0,50 x 0,35 m).
Zidurile ale căror elevaţii se păstrează parţial (înălţimea zidurilor deasupra nivelului de călcare este de 0,50 - 0,70 m) au fost afectate pe alocuri fie de distrugeri din perioada romană, fie de gropi medievale sau moderne. Tehnica de construcţie a acestora este opvs mixtvm, asizele din blocuri de calcar şi gresie verzuie legate cu mortar fiind urmate de cele din cărămizi.
Unul dintre ziduri păstrează urme de tencuială pictată policrom iar pavimentul amenajat în camera adiacentă a fost realizat din plăci de marmură albă fixate într-un strat consistent şi rezistent de cocciopesto (opvs signinvm).
În exteriorul clădirii romane au fost surprinse două faze de pavaj din plăci mari de gresie verzuie sub care există straturi de amenajare din pietriş, nisip şi pământ.
Deasupra celei de a doua faze de pavaj din exterior a fost descoperit un cuptor medieval timpuriu (sec. X-XI) având dimensiunile de 0,70 x 0,75 x 0,50 m. Pentru amenajarea acestuia au fost reutilizate câteva plăci de gresie din pavajul roman iar vatra sa prezintă urme puternice de arsură.
În colţul estic al suprafeţei cercetate, la -0,30 m, a fost descoperit un schelet de copil, orientat E - V, aşezat în decubit dorsal pe un strat de tegulae. Craniul şi oasele membrelor inferioare au fost deranjate de intervenţiile ulterioare. Inventarul funerar este specific fiind alcătuit dintr-un colan torsadat descoperit în jurul gâtului şi mărgele de forme diverse. Tipul de colier executat din trei sârme din bronz torsadate prevăzut cu sistemul de închidere din două cârlige se datează în sec. X5.
Materialul arheologic de epocă romană este foarte bogat constând în cantităţi considerabile de fragmente ceramice şi oase de animale dar şi tipuri de artefacte foarte frecvent întâlnite precum ace de cusut, ace de păr, opaiţe, piese de bronz dintre care amintim o fibulă în formă de T databilă în prima jumătate a sec. III p.Chr.6 Materialul numismatic este bogat cuprinzând monede emise cu precădere în aceeaşi perioadă: sestert Antoninvs Pivs, denar Ivlia Maesa (218 - 224 p.Chr.), denar Elagabalvs (222 p.Chr.), denar Sallvstia Barbia Orbiana (225 - 227 p.Chr.), denar Severvs Alexander (233 - 235 p.Chr.), denar Gordianvs III (241 - 243 p.Chr.), antoninian Philippvs I (244 - 247 p.Chr.), antoninian Cornelia Svpera (253 p.Chr.).
Au fost descoperite şi numeroase fragmente de statuete de teracotă cu reprezentarea zeiţei Venus (ipostaza Pvdica). Prezenţa acestui tip de teracote în zona castrelor poate fi considerată o manifestare a credinţelor populare aflate în afara sferei religiei oficiale şi nu neapărat o afirmare a erotismului. Realizarea artistică a pieselor nu este deosebită, acestea fiind produse de serie, cu rol apotropaic, simboluri ocrotitoare şi aducătoare de noroc, o expresie a credinţelor soldaţilor romani în puterea dragostei7.
Pornind de la aspectele planimetrice, tehnice şi stratigrafice ale clădirii descoperite dar şi pe baza caracteristicilor materialului arheologic, se poate presupune că este vorba despre o locuinţă romană aflată în zona civilă de la S de castrul legiunii XIII Gemina, databilă în prima jumătate a sec. III p.Chr. Un aspect important îl constituie orientarea clădirii care corespunde poziţiei castrului, latura sa de SSV fiind paralelă cu cea a castrului şi cu porta principalis dextra situată la aprox. 135 m.
Campania desfăşurată în anul 2009 în cadrul proiectului de cercetare arheologică sistematică a ravelinului Sf. Francisc de Paola, a scos în evidenţă importanţa vestigiilor romane din acest punct al sitului Apulum, dar şi necesitatea conservării in situ a complexelor în ideea integrării şi valorificării lor în cadrul unui parc arheologic.
Cercetarea arheologică va continua în anii următori prin deschiderea unor noi suprafeţe, în scopul investigării sitului pe o arie cât mai vastă, ceea ce va face posibilă surprinderea planimetriei aşezării, a tramei stradale din exteriorul castrului dar şi a sistemelor şi tehnicilor de construcţie utilizate. Acest proces va fi urmat de măsuri specifice de conservare primară a structurilor descoperite dar şi de restaurare şi integrare turistică în cadrul complexului Traseului celor Trei Fortificaţii.
În acest context, faza finală a cercetării noastre se va înscrie în rândul acestor acţiuni de valorificare turistică a vestigiilor de epocă romană de la Apulum, reprezentative atât pentru istoria citadină locală, cât şi pentru urbanismul provinciei Dacia.
Accesul spre ravelinul Sf. Francisc de Paula se poate face în cadrul circuitului turistic al Traseului celor Trei Fortificaţii fie prin intrarea principală a complexului, fie prin şanţul sud-vestic al cetăţii, dinspre Parcul Unirii.
Este important de menţionat că Traseul celor Trei Fortificaţii prezintă singurul obiectiv de epocă romană din Apulum, restaurat şi conservat in situ şi anume poarta de S a castrului legiunii XIII Gemina - porta principalis dextra8.
Scopul cercetării arheologice sistematice propuse în proiect este de a examina patrimoniul arheologic aflat pe terasa ravelinului Sf. Francisc de Paola, cu scopul de a efectua o înregistrare obiectivă a acestui patrimoniu, de a analiza , a interpreta rezultatele şi de a le disemina cât mai larg posibil.
Cercetarea arheologică sistematică a ravelinului Sf. Francisc de Paola îşi propune:
- investigarea vestigiilor de epocă romană existente în zona de SE a aşezării civile a castrului legiunii XIII Gemina, la numai 135 m de porta principalis dextra, în proximitatea drumului roman care asigura accesul în castru;
- cercetarea sistematică şi evidenţierea complexelor şi a structurilor arheologice, analiza sistemelor şi tehnicilor constructive ale construcţiilor de epocă romană, cunoaşterea planimetriei, caracterului şi funcţionalităţii acestora;
- utilizarea unor tehnici specializate de cercetare şi înregistrare a complexelor arheologice (prospecţii geofizice, ridicări topografice regulate, studii de arhitectură, relevee), realizarea planurilor şi hărţilor digitale în sistem GIS;
- recuperarea, restaurarea, înregistrarea şi evidenţa materialului arheologic prin metode moderne eficiente (fişe de teren, cataloage de evidenţă, bază de date specializată);
- conservarea in situ şi restaurarea vestigiilor de epocă romană;
- introducerea în circuit turistic a monumentelor conservate;
- valorificarea arheologică şi turistică a ravelinului Sf. Francisc de Paola cu elementele sale de fortificaţie alături de vestigiile de epocă romană;
- materializarea rezultatelor cercetărilor arheologice prin publicaţii, prezentări, comunicări ştiinţifice, expoziţii temporare şi promovarea publicitară constantă a obiectivului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu