Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Beclean | Judeţ: Bistriţa-Năsăud | Punct: Băile Figa | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Preistorie;
Epoca bronzului;
Latene;
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Preistorie;
Epoca modernă;
La Tène timpuriu;
Epoca post-romană;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
La Tène;
Epoca antică
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Industrial
Tipuri de sit
Exploatare/carieră;
Exploatare minieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Bistriţa-Năsăud
Localitate   Beclean
Comuna   Beclean
Punct
Băile Figa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Harding Anthony F. University of Exeter, UK
Kavruk Valerii responsabil Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kovács Adela Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti
Ştefan Maria Magdalena Universitatea Bucureşti
Zăgreanu Radu Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Cod RAN    32492.02
Raport Situl se află în nord-vestul Podişului Someşan, la cca. 3 km S de marginea estică a oraşului Beclean şi cca. 600 m NV de marginea nordică a satului Figa. El ocupă valea unui pârâu cu apă sărată (Pârâul Sărat) care străbate partea inferioară a unei depresiuni ce s-a format deasupra unui zăcământ de sare gemă. Situl cuprinde o suprafaţă de cca. 500 m (N-S) x 200 m (V-E), cu o concentrare mai consistentă a materialului arheologic la E de Pârâul Sărat.
Situl a fost descoperit în anul 1977 de geologul bistriţean dr. Ioan Chintăuan. Cercetările sistematice au fost efectuate în anii 2006 - 2009. În anul 2008 situl a fost clasat ca monument istoric de grupa A. În anii 2006 - 2008, cercetările au fost efectuate în 20 de secţiuni şi sondaje. Au fost descoperite urme a mai multor structuri şi obiecte de lemn, precum numeroase ciocane de minerit. Conform datării C14 a cca. 50 de mostre de lemn (laboratoarele din Groningen, Oxford şi Heidelberg), s-a putut preciza că aceste urme datează din anii cca. 3.000 cal BC (o singură mostră), 1620 - 1500 cal. BC, 1050 - 950 cal. BC, 250 - 200 cal. BC, 500 - 650 cal. AD, precum şi din sec. al XIX-lea. Totodată, ceramica descoperită în sit indica existenţa unor urme din neo-eneolitic şi epoca bronzului timpuriu. Cele mai concludente rezultate au fost obţinute în secţiunile I, III şi XV, unde au fost descoperite construcţii şi instalaţii de lemn, precum şi unelte de minerit de piatră şi lemn, toate utilizate la exploatarea sării.
Cercetările din anul 2009 au avut patru obiective: continuarea cercetărilor în secţiunile deschise în anii 2007-2008; prezervarea structurilor de lemn; deschiderea a două secţiuni noi, în punctele cele mai vulnerabile ale sitului; prelevarea noilor mostre de lemn în vederea datării acestora prin metoda C14.
Lucrările de excavaţie se făceau exclusiv manual. Apa, care în mod constant inunda secţiunile, se evacua cu ajutorul pompelor. Pentru asigurarea prezervării structurilor de lemn, în timpul cercetărilor acestea se menţineau în permanenţă umede şi erau acoperite de folie neagră. Toate activităţile au fost în permanenţă documentate prin fotografii digitale ce se stocau în baza de date a şantierului. Toate artefactele şi elemente de structuri de lemn erau descrise, măsurate şi introduse în catalogul descoperirilor. Toate lucrările erau în permanenţă descrise în jurnalul şantierului. Măsurătorile au fost făcute cu ajutorul staţiei totale şi a nivelei topografice. După finalizarea cercetărilor, secţiunile erau acoperite cu nămol şi inundate, în vederea asigurării condiţiilor optime de conservare. Obiectele de lemn descoperite se păstrau în casete de lemn umplute cu apă şi astfel transportate la laboratorul de conservare.
Întreaga documentaţie realizată pe teren se află în arhiva MNCR.
SI - ca urmare a descoperirilor realizate în anul 2008 în SI, cercetările din anul 2009 au urmărit elucidarea naturii şi funcţionalităţii structurilor descoperite la finalul campaniei din 2008. În acest sector cercetările au fost conduse de prof. univ. dr. Anthony Harding. Lucrările s-au efectuat de o echipă formată din patru muncitori necalificaţi, patru studenţi din Marea Britanie, precum şi patru studenţi din România. Echipa britanică s-a aflat pe şantier în perioada 7-27 august.
După efectuarea săpăturilor din anul precedent, în vederea protejării vestigiilor descoperite, SI a fost umplută cu sticle de plastic şi acoperită cu folie plastică şi pământ. Îndepărtarea acestui material a luat o mare parte din timp, având în vedere faptul că primele zece zile din luna august au fost ploioase, iar secţiunea este adâncă. Structura patrulateră de lemn (probabil gura unei mine de sare) aflată în partea estică a secţiunii a supravieţuit iernii în condiţii foarte bune, deşi bârnele aflate în partea superioară a construcţiei s-au înmuiat, iar apoi a fost necesar să fie îndepărtate. În general, faţă de anul 2008, a fost descoperit puţin material, în principal din cauza adâncimii mari la care s-a ajuns în acest sector. În plus, apa izvora constant din malul estic, solul devenind umed şi lipicios.
Secţiunea a fost extinsă cu 2 m spre N şi E, iar întreaga suprafaţă a fost săpată până la nivelul atins în 2008 în zona structurii patrulatere. Nu au fost efectuate lucrări în partea vestică a secţiunii. În zonele noi cercetate au fost descoperite noi grupări de bârne, însă nu au fost observate urme ale altor structuri in situ. Unele elemente de lemn descoperite alături de structura patrulateră par să îi aparţină; totodată, nu excludem că acestea făceau parte dintr-o structură anterioară. Alte elemente de lemn este posibil să fi făcut parte din gardul de nuiele, care înconjura structura patrulateră. Acest din urmă gard a fost secţionat de structura patrulateră.
Din interiorul structurii patrulatere a fost înlăturată o parte din umplutură. Însă, spaţiul de lucru limitat, precum şi condiţiile umede, nu au permis efectuarea aici a unor cercetări de proporţii. Totuşi, am reuşit să urmărim şi documentăm unele detalii tehnice privind construirea acestei structuri. A fost descoperită şi o bârnă cu urme de prelucrare, probabil o scară monoxilă.
Spre sfârşitul campaniei, partea estică a SI a fost cercetată pe o suprafaţă mult mai mare decât cea din anul precedent. Este evident că structura patrulateră a secţionat o construcţie din nuiele mai timpurie, ale cărei urme se observă pe toate cele patru laturi. Bârne de la alte construcţii aflate în afara acestei construcţii din nuiele sunt în poziţie secundară. La S de structura patrulateră a fost descoperită o mică aglomerare de fragmente ceramice din a doua epoca a fierului (de tip dacic). În pământul din partea estică a secţiunii, în nivelurile de deasupra celui în care se aflau elementele de lemn, în poziţie secundară, au fost descoperite alte câteva fragmente ceramice izolate, probabil din epoca bronzului. Au fost prelevate mostre pentru datare C14, însă în lipsa fondurilor necesare acestea nu au fost încă predate la laborator.
SIII a fost deschisă în 2007 în partea nordică a sitului, pe ambele maluri ale Pârâului Sărat. În anul 2008 suprafaţa cercetată a ajuns la 384 m2.
Scopul cercetării din acest an a fost continuarea cercetării structurilor de lemn descoperite anterior. Cercetarea s-a concentrat doar în partea nordică a secţiunii (uşor extinsă), pe o suprafaţă de 64 m2, în c. A-B/2-3-4 şi A-α-β/5-6-7.
Adâncimea maximă de la suprafaţa terenului, la care au ajuns săpăturile din 2009 este de 2,20 m. S-a putut preciza că numeroasele garduri de nuiele împletite şi scânduri masive înfipte în pământ în poziţie verticală, descoperite anterior, de fapt, sunt părţi ale cel puţin trei complexe.
Cpl. 1 a fost dezvelit integral în anii 2007 şi 2008. Pereţii acestuia, formaţi din nuiele împletite, închideau un spaţiu de cca. 10 x 2,5 m; complexul avea acoperişul format din grinzi masive şi vreascuri de nuiele.
Cpl. 2 (15,40 x 7,80 m) este delimitat din SE, E şi N de un perete arcoidal alcătuit din nuiele împletite, iar din N şi V, de un perete în forma literei „L", format din scânduri masive înfipte în poziţie verticală în pământ. Capetele nordic şi sudic ale complexului se află în albia Pârâului Sărat, în timp ce cea mai mare parte a sa se află pe malul estic al pârâului. Ambii pereţi ai complexului 2 se unesc în partea de N a acestuia. În peretele alcătuit din nuiele au fost introduse patru crăcane lungi de cca. 1,5 - 2 m, în poziţie orizontală, cu ramurile spre interior. În partea nordică a complexului, în interiorul acestuia, au fost descoperite două crăcane înfipte în pământ, în poziţie verticală. S-a constatat că cpl. 2 este anterior cpl. 1. Acesta din urmă, a secţionat şi dislocat cea mai mare parte a peretelui vestic al cpl. 2.
Cpl. 3. La V de Pârâul Sărat şi în albia acestuia, în colţul nord-estic al SIII, a fost parţial dezvelit cpl. 3 (o parte dintr-un perete arcoidal din nuiele împletite). Acesta a fost dezvelit pe o lungime de 3,5 m. La E de cpl. 3, în imediata sa vecinătate, la ad. de 1,70 m, pe lungime de cca. 1,5 m, a fost cercetat parţial un gard de nuiele, acoperit la un capăt de două scânduri poziţionate pe cant, bine cioplite şi finisate. De-a lungul porţiunii estice a cpl. 3, în afara acestuia, au fost descoperite o serie de bârne groase de 0,15-0,20 m, în poziţie orizontală. Din partea nordică, peretele cpl. 3 este străpuns de un par masiv aflat în poziţie orizontală.
Între cpl. 2 şi 3 a fost descoperită o aglomerare de pari aşezaţi vertical, printre care se afla şi o scândură lată, ascuţită spre inferior, cu profil curbat. Aceasta din urmă avea o formă triunghiulară. Ea a fost cioplită cu grijă pe ambele suprafeţe, marginile fiind cioplite şi finisate.
Dintre obiectele descoperite menţionăm o „furcă" de lemn cu perforaţii dreptunghiulare pe ambele ramuri, două ciocane din lemn, ciocane din piatră de minerit, cepuri de lemn perforate, o legătură din nuiele răsucite şi altele. La acestea adăugăm numeroase fragmente ceramice din epoca bronzului timpuriu şi din sec. al XIX-lea.
La finalul campaniei au fost prelevate noi mostre pentru datare cu C14. Cercetările din SIII nu au fost încheiate. Din acest motiv, multe detalii legate de complexele descoperite nu au fost încă elucidate, ceea ce nu permite emiterea unor interpretări sigure. Se pare însă că rolul cpl. 2 şi 3 era acela de a capta mari cantităţi de apă sărată. Existenţa crăcanelor orizontale şi verticale sugerează utilizarea cpl. 2 pentru tăbăcirea pieilor. În schimb, cpl. 1, având în vedere acoperişul masiv al acestuia, pare să fi fost folosit pentru conservarea produselor alimentare în apă sărată.
SVII - în această secţiune obiectivul principal a fost cercetarea unui complex adâncit (Bordei 2). Bordeiul avea formă ovală (cca. 5 x 3 m), adâncimea maximă de la nivelul stratului steril fiind de 0,25 m. Umplutura era formată din pământ de culoare neagră în amestec cu fragmente ceramice preistorice, după toate aparenţele, din epoca bronzului.
Cercetarea în această secţiune nu este finalizată, urmând a fi investigate urmele de gard circular descoperit în malul pârâului.
SXXI - o secţiune mică (5 x 2 m) a fost deschisă la 10 m N de SI cu scopul de a cerceta o serie de stâlpi verticali amplasaţi transversal pe cursul pârâului, puternic expuşi. Datările C14 efectuate anterior, au indicat faptul că stâlpii aparţin celei de-a două epoci ai fierului. După înlăturarea balastului fin din albia pârâului, precum şi a nămolului care conţinea vreascuri moderne, s-a observat faptul că stâlpii traversează un strat de culoare variată. Singurele piese din lemn observate în plus faţă de ceea ce se observa înaintea săpăturii, erau de dimensiuni mici, fără importanţă deosebită din punct de vedere structural. Stâlpii cercetaţi nu păreau să formeze o structură de dimensiuni mai mari. Unul dintre stâlpii cercetaţi prezenta urme de prelucrare, tăieturi realizate probabil cu un topor din fier. Inundarea secţiunii a împiedicat cercetarea în această secţiune, iar după desenarea planului şi a profilului, secţiunea a fost reumplută cu pământul rezultat din excavare.
SXXII (12 x 6 m) - a fost deschisă la aproximativ 25 m S de SIII şi cuprindea ambele maluri ale Pârâului Sărat. Vestigiile arheologice de aici erau foarte vulnerabile, întrucât periodic în acest loc pârâul era traversat cu diverse vehicule. Terenul era puternic accidentat, atât de cursul Pârâului Sărat cât şi de urme de traversare a pârâului cu vehicule grele. A fost păstrat un martor pe direcţia N-S. Stratul superior era format din pietriş în amestec cu nisip, iar imediat sub acesta se află, începând cu adâncimea de 0,30 m, un strat de nămol compact. În nivelul superior, pe traseul pârâului, au fost descoperite 5 cepuri de la „troacă", acestea fiind probabil aduse de apa Pârâului Sărat. În jumătatea estică a secţiunii au fost găsite urmele arheologice cele mai consistente. Acestea erau formate din bârne şi trunchiuri despicate, precum şi crengi, toate în poziţie secundară. Nu au fost observate urme de construcţii in situ, majoritatea materialului arheologic fiind fie distrus, fie purtat de apă. Totodată, lângă peretele sudic al secţiuni, au fost surprinse urmele unui gard din nuiele împletite, realizat în aceeaşi tehnică precum cele din SIII. Printre piesele descoperite, mai menţionăm un baros de lemn realizat dintr-un trunchi tăiat la ambele capete (partea activă) şi o ramură (coada), precum şi o lopăţică de lemn cioplită.

Studii interdisciplinare
În paralel cu săpăturile arheologice, s-au desfăşurat şi studii interdisciplinare. Timp de o săptămână, profesorul Tony Brown de la Departamentul de Geografie a Universităţii din Southampton (Marea Britanie), specialist în geomorfologie şi studii de paleomediu, a inspectat situl şi imediata vecinătate a acestuia pe o distanţă de 2 - 3 km. Tony Brown a prelevat cu ajutorul unui burghiu spiral „Dutch" în diverse locuri probe de sol. Examinarea sitului, precum şi a împrejurimilor acestuia, i-au permis construirea unei imagini de ansamblu asupra mediului înconjurător existent probabil în epoca bronzului şi a fierului. Traseele Pârâului Sărat şi afluenţilor acestuia, conform opiniei acestui specialist, nu ar fi suferit schimbări semnificative de-a lungul secolelor, însă debitul lor pare să fi fost mai puternic. Prof. Brown a putut să demonstreze că depunerile de nămol în interiorul şi în jurul construcţiei patrulatere din SI au o grosime de încă 2,5 m. Ele se opresc în roca naturală, probabil zăcământ de sare gemă. Astfel, se sugerează că puţul de mină, căruia îi aparţine construcţia patrulateră, avea adâncime de 4-5 m.
Situl a fost vizitat şi de Dr. Richard Brunning (Somerset County Council) cu scopul studierii tehnicilor de prelucrare a lemnului, atât a celui din teren folosit la construcţii cât şi a unor artefacte descoperite anterior şi aflate în curs de conservare la laboratorul Muzeului Naţional al Bucovinei. Vizita acestui specialist i-a permis să îşi creeze o imagine asupra tehnicilor folosite pentru confecţionarea „troacelor" şi a structurilor in situ.
Ziua Porţilor Deschise
Pentru comunitatea locală am organizat, pentru prima dată, după trei ani de cercetări o primă ediţie a evenimentului „Ziua Porţilor Deschise la şantierul arheologic Băile Figa", în data de 25 august 2009, astfel încât cetăţenii din zonă şi localnicii să poată percepe importanţa deosebită a descoperirilor efectuate în zonă. La acest eveniment a participat şi ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional Theodor Paleologu, alături de personalităţi culturale şi reprezentanţii autorităţilor locale ale judeţului Bistriţa Năsăud şi ale oraşului Beclean.
Situl arheologic de la Băile Figa păstrează urme materiale ale exploatării sării din diverse epoci. Cele mai timpurii vestigii descoperite în acest sit datează din neo-eneolitic. Acestei perioade îi aparţin câteva fragmente de vase ceramice, izolate, descoperite în afara contextului arheologic relevant, astfel încât în stadiul actual al cercetării nu se pot emite nici un fel de aprecieri cu privire la caracterul urmelor din perioada neo-eneolitică. Urmează apoi vestigiile din faza finală a perioadei timpurii a epocii bronzului. Vestigiile aparţinând acestei perioade includ două complexe adâncite, probabil urme ale unor locuinţe, precum şi numeroase fragmente ceramice. Nu a fost identificată nici o structură de lemn contemporană cu această ceramică. Deşi materialul din epoca bronzului timpuriu este reprezentativ şi bogat, stadiul cercetării nu permite încă aprecieri cu privire la caracterul ocupării sitului din perioada respectivă. Apoi, situl a fost ocupat în sec. XVII-XIV a.Chr. Vestigiile din această perioadă au fost descoperite în SI, în partea de S a sitului, unde au apărut numeroase vestigii care pun în evidenţă exploatarea minieră a sării. Totodată, urme izolate ale unor construcţii de lemn datând în jurul anului 1600 a.Chr. au fost descoperite şi în albia afluentului principal al Pârâului Sărat, la cca. 100 m E de cursul său principal. Următoarea secvenţă cronologică surprinsă de cercetările efectuate la Băile Figa cuprinde prima epocă a fierului (cca. 1050 a.Chr. şi cca. 950 a.Chr.). Acestei perioade îi aparţin majoritatea construcţiilor şi amenajări de lemn descoperite în SIII, precum şi troacele descoperite în SXV.
Câteva mostre de lemn izolate au fost încadrate prin metoda C14 celei de-a doua epoci a fierului, mai exact în sec. III a.Chr. Deocamdată, vestigiile din această perioadă au fost depistate doar în partea sudică a sitului.
Elementele de construcţii din lemn descoperite sporadic în diverse sectoare ale sitului indică prezenţa umană în perimetrul acestuia şi în perioada post-romană, mai exact sec. V-VI.
Pretutindeni în cuprinsul sitului apar urme materiale din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acestea includ numeroase fragmente ceramice, urmele unei fântâni şi jgheaburi de lemn.
Dincolo de valoarea ştiinţifică a sitului de la Băile Figa, acesta are un potenţial turistic deosebit, cu atât mai mult cu cât, în vecinătatea sa se construieşte o staţiune balneară. Pe de o parte, construirea acestei staţiuni poate constitui un pericol pentru prezervarea sitului, iar pe de altă parte, deschide perspective promiţătoare de integrare a vestigiilor arheologice de la Băile Figa în sfera serviciilor turistice.
Rezumat
English Abstract Băile Figa site was discovered in 1977. The systematic excavations were performed in 2006 - 2009. In 2006 - 2008, we opened 20 trenches in this sector. Rich evidence of salt production was found in these trenches consisting in wooden structures and mining tools. C14 dating (laboratories from Groningen, Oxford and Heidelberg) showed the following chronological sequences: 3.000 cal BC, 1620 - 1500 cal BC, 1050 - 950 cal BC, 250 - 200 cal BC, 500 - 650 cal AD, and 19th century AD. The pottery discovered in the site was indicating also the existence of some traces from Neo-Eneolithic period and Early Bronze Age.
In 2009, the works in Trench I and III were continued, and two new trenches were opened: Trench XXI and Trench XXII. Trench I (SI)was extended and deepened. The works were focused on the box-like wooden structure (probably a top of the mining shaft) discovered in 2008. It was established that this structure cut through the wattle fence and dislocated some of wooden structures of an earlier date. So far, no certain indications concerning the age of the above structures are available. Near the box-like structure the Dacian pottery was found. Several Bronze Age sherds were found in different places of the trench.
Trench III (SIII).In 2009,the works wereperformed in the northern part of the trench. It was established that the wattle fences, timbers and planks discovered earlier are parts of at least three structures. All of them, according to C14 dating, fall in 11th - 10th centuries BC.
The structure 1 (10x2.5 m) has rounded walls made of wattle. The structure has a roof made of massive timbers.
The structure 2 (16 x 8 m) is made of two walls: the eastern one is arch-shaped and it is made of wattle; the western wall is "L"-shaped and it is made of massive vertically placed planks. The southern and northern ends of both of the walls are placed in the Pârâul Sărat stream, while the largest part of the structure is placed on eastern side of the stream. Both of the walls join only in the northern end of the structure. In the wall made of wattle, four horizontally placed forked limbs were inserted. Inside the northern part of the structure 2, two vertically placed forked limbs were uncovered. It was established that structure 2 is earlier than structure 1.
The structure 3 was discovered in the north-western corner of the trench. Only a part of it was uncovered: the arch-shaped wattle wall. It seems that structure 3 is similar to structure 2.
It is assumed that the above structures were used for collecting and accumulation of brine from the stream. Taking into account that the roof was made of massive timbers, it should be assumed that the structure 1 was used for preserving foods.
Trench VII (SVII). The oval-shaped (5 x 3 m) shallow pit was emptied in this trench. The infill of this pit was formed of blackish earth mixed with Early Bronze Age sherds.
Trench XXI (SXXI). This trench (5 x 2 m) was opened 10 m North from Trench I, in order to research the grouping of vertically placed timbers set up transversal on the stream course. C 14 dating already made indicated that the timbers date from Iron Age (3rd century BC). No relevant context was uncovered.
Trench XXII (SXXII) (14 x 6 m). Trench XXII was opened 25 m South from SIII. It included both sides of the Pârâul Sărat stream. The grouping of branches and massive timbers were found inside the trench. Some of timbers show traces of working. All of wooden objects are replaced and come from destroyed structures. The wattle fence was uncovered in situ along the southern bank of the trench. A few artefacts were found in SXXII: a massive wooden hammer, a small wooden shovel and 5 pegs.
In order to preserve the wooden evidence, all the trenches were recovered with mud.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu