Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Măxineni | Judeţ: Brăila | Punct: Mănăstire | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Aşezare rurală;
Structură de cult/religioasă;
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Brăila
Localitate   Măxineni
Comuna   Măxineni
Punct
Mănăstire
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cândea Ionel responsabil Muzeul Brăilei
Croitoru Costin Muzeul Brăilei
Cod RAN    43572.01
Raport Ruina mănăstirii Măxineni se află situată în imediata vecinătate a vetrei satului medieval Măxineni, precum şi a satelor Voineşti (Voileşti), Latinu şi Corbu Vechi. Situl a fost afectat, într-o oarecare măsură (0,50 - 0,80 cm), de luptele date în zonă în Primul război mondial (1917).
Cercetarea arheologică (1976, 1978 - 1980, 1982 - 1989, 1991) a dus la evidenţierea a trei etape constructive: ante 1637 (sfârşitul sec.XVI); 1637; refacerea din 1857 - 1859 (arhitect Schlatter).
În centrul sitului arheologic, cercetat doar pe suprafaţa curţii mănăstirii, se afla ruina bisericii ridicate de Matei Basarab şi Elena Doamna şi refăcută în 1857/1859. Împrejurul acesteia se află necropola satului Măxineni şi a mănăstirii, precum şi fundaţiile unor anexe şi a zidurilor de incintă.
În campania 2009 s-a încercat identificarea urmelor de locuire medievală târzie, cu alte cuvinte, indicii materiale cât mai clare privind vatra satului Măxineni cel puţin de la jumătatea veacului al XVI-lea înainte, dacă nu şi mai vechi, precum şi verificarea hărţii austriece din 1789 - Plan de situaţie Brăila-Galaţi care plasează localitatea „Mascineni" în imediata vecinătate a confluenţei Buzăului cu Siretul.
S1. am notat cu S1 un sondaj efectuat la cca. 100 m SE de biserica veche a mănăstirii, având dimensiunile de 2 x 2 m, poziţionat E - V. Nu au fost surprinse nici un fel e complexe arheologice, doar foarte puţin material ceramic fragmentar, rulat. Pământul galben, steril a fost identificat la adâncimea de -0,80 m.
S2. am notat cu S2 un sondaj poziţionat la cca. 150 m SE de biserica veche a mănăstirii şi cca. 30 m. de S1, având dimensiunile de 2 x 2 m, poziţionat E - V. Nu au fost surprinse nici un fel e complexe arheologice, doar puţin material ceramic fragmentar, rulat. Pământul galben, steril a fost identificat la adâncimea de - 1 m.
S3. am notat S3 secţiunea plasată la cca. 1000 m SV de biserica veche a mănăstirii şi cca. 100 m., în stânga căii moderne de acces spre aşezământul monahal, având dimensiunile de 4 x 6 m, determinată, cum am spus de prezenţa unor pietre de dimensiuni relativ mari, pe un loc ceva mai înalt. Odată cu trasarea limitelor secţiunii şi îndepărtarea pământului vegetal, au apărut şi alte pietre, conturându-se tot mai clar, încă de la adâncimea de - 0,10 m o incintă rectangulară de 3,25 x 3, 30 m la exterior, orientată cu o uşoară deviaţie către E - V (lungimile). Pietrele au dimensiuni diferite cuprinse între 0,90 şi 0,10 m lungime şi nu s-a sesizat o anume simetrie în dispunerea lor. Înălţimea lor este în general uniformă, în medie 0,27 m. Acolo unde au existat diferenţe de înălţime, pentru a se respecta linia uniformă pietrele mai mici au fost aşezate pe un „pat de moloz". Fără îndoială, judecând după forma lor acestea provin din ruinele bisericii monahale, unde cu certitudine două au îndeplinit rolul unor ancadramente de ferestre „tăiate" în forma crucii, frumos ornamentate pe una dintre feţe, iar alte două a unor chei de boltă. Multe altele păstrează lăcaşe pătrate pentru îmbinarea cu bârne de lemn, iar ancadramentele de ferestre, cu deschiderea de un cot, orificii rotunde pentru fixarea zăbrelelor.
În exteriorul incintei, imediat de lângă pietre, la -0,20 m, s-a semnalat prezenţa unui pământ galben foarte dur, dovadă a unei amenajări de jur împrejur, azi cunoscută prin termenul de compactare. În interiorul incintei, începând de la -0,15 m apar bucăţi de cărămizi amestecate cu mortar, lipitură de lut, foarte probabil urme ale pereţilor prăbuşiţi. Cantitatea destul de redusă totuşi de cărămidă ne face să credem că pereţii nu au fost ridicaţi exclusiv din acest material, acestea, preluate fără îndoială tot din pereţii vechii biserici, servind cel mult la crearea unei centuri de înălţime medie.
Semnalăm totodată prezenţa destul de numeroasă a unor bucăţi mai mici sau mai mari de geam, dovadă a existenţei măcar a unei ferestre. În acelaşi nivel au fost identificate şi numeroase cuie, scoabe şi piroane, aflate în diverse stări de conservare, unele provenind probabil de la bârnele care susţineau acoperişul. Pentru acestea din urmă s-au conservat destul de puţine indicii, doar pe latura de est, paralel cu peretele de piatră păstrându-se un fragment dintr-o bârnă de lemn.
Câteva fragmente vitrice, foarte subţiri, păstrând uneori o formă rotundă au aparţinut unor sticle de lampă. Interesantă este şi descoperirea în zona colţului nord-vestic al incintei a părţii inferioare a unui recipient de sticlă, o candelă (- 0,20 m). Mai notăm şi prezenţa unui fragment ceramic provenind de la partea inferioară a unei farfurii smălţuite, de culoare roşie cu dungi galbene (- 0,20 m). În fine, tot partea inferioară s-a conservat şi de la un vas-borcan (cană?) din lut ars, cu pereţii subţiri, neornamentat (- 0,30 m), iar la aceeaşi categorie a ceramicii mai menţionăm şi două fragmente din buza unor vase smălţuite. Nivelul arheologic la care ne referim poate fi datat cu certitudine post 1816 întrucât în acest context a fost identificată o monedă de ½ de Kreizar, emisiune a anului menţionat (- 0,40 m) în sectorul nord-vestic al incintei.
Exact în zona mediană a fost sesizată, începând de la - 0,30 m, o groapă, iniţial pornind cu un nivel superficial de arsură, apoi cu lemn putrezit, la care nu ajunsese nivelul de ardere. Notată Gr1 aceasta are diametrul de 1 m, şi formă aproximativă de clopot. Deşi aproape de suprafaţa ei au fost descoperite şi ceva materiale arheologice, aceasta este cu certitudine o „groapă de par" întrucât, pe toată adâncimea (- 2 m), păstrează în mijloc bucăţi semnificative de lemn, ce indică prezenţa unei bârne verticale rectangulare cu latura de aproximativ 0,20 m, care arsese până la nivelul de călcare din interiorul incintei. Fără îndoială rolul acestui „ax central" era acela de a susţine acoperişul, realizat probabil în „patru ape", aşa cum încă se mai proceda în Măxineni la începutul secolului trecut. Materialul arheologic la care ne-am referit este reprezentat de metale - atât cuie şi piroane cât şi foi subţiri de tablă cărora le este imposibil de sugerat utilitatea, un fragment (aproximativ jumătate) de brăţară de sticlă opacă de culoare albastră, aceasta din urmă descoperită chiar în gura Gr1. La acestea se adaugă două fragmente osteologice, mici, imposibil de determinat, dar pe care le menţionăm în acest context întrucât sunt singurele de acest fel identificate în S3.
La demontarea pietrelor, precum şi a celor doi martori lăsaţi în secţiune, pe latura de E respectiv pe cea de V, nu au apărut alte materiale arheologice.
S4. am notat S4 secţiunea plasată în apropierea punctului de confluenţă al celor două râuri, la cca. 30 m V de Siret şi cca. 30 m N de Buzău, având dimensiunile de 10 x 2 m. şi orientarea N - S. După îndepărtarea pământului vegetal (- 0,10 m) apare un sol granulos, destul de tare, amestecat cu nisip, urmat de o depunere aluvionară. În marginea nordică a secţiunii, c. 1 de la adâncimea de -1 m se profilează parţial conturul unei gropi (notată Gr.1 acoperite deci de pământul galben-nisipos. Colţul secţiunii a surprins aproximativ ¼ din Gr.1 care, judecând după conturul pe care l-am interceptat avea diametrul de aproximativ 2 m şi o formă rotundă. Adâncă de 2 m, aceasta nu a dezvăluit vreun nivel arheologic. La adâncimea de - 0,30 m, în profilul vestic au apărut două bucăţi de cărămidă. Mai notăm prezenţa unor fragmente osteologice de dimensiuni reduse imposibil de determinat şi a două bucăţi de fier mărunte, puternic oxidate, a căror utilitate nu poate fi sugerată. Din punct de vedere stratigrafic este de menţionat alternanţa pământului brun granulos cu cel nisipos, rezultat al unor depuneri aluvionare.
S5. am notat S5 secţiunea plasată în apropierea punctului de confluenţă al celor două râuri, la cca. 40 m V de Siret şi cca. 50 m N de Buzău, având dimensiunile de 10 x 2 m şi orientarea E - V. Până la adâncimea de - 0,80 m, adică punctul maxim atins în această campanie, în colţul estic, c. nr. 1 nu am identificat nici un complex arheologic. Din motive obiective, această secţiune nu a fost finalizată, urmând a fi reluată în campania următoare.
S-au realizat 5 sondaje, în total 72 m2 cercetaţi. Am folosit pe lângă săpătura manuală şi tehnicile moderne ale cercetărilor de tip survey.
Odată cercetată zona de la S şi parţial (foarte puţin) spre SV, atenţia noastră se va concentra asupra zonei de la SE de mănăstire (şi vechea biserică a satului Măxineni), efortul nostru îndreptându-se către confluenţa Buzău - Siret.
Rezumat
English Abstract The 2009 campaign tried to identify traces of late mediaeval occupation, in other words, material evidence as clear as possible regarding the village of Maxineni at least from the middle of the 16th century onwards, if not older, and the verification of the 1789 Austrian map - Brăila - Galaţi situation plan, which places the locality of "Mascineni" near the confluence of Buzău with Siret river. Five surveys were conducted, in total 72 m2 were investigated. We used in addition to the manual excavation the modern techniques of survey-type investigation.
Once we investigated the south area and partly (very little) to the southwest, our attention will focus on the area southeast of the monastery (and the old village church of Maxineni), as our effort is moving toward the Buzău - Siret confluence.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu