Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Uliul cel Mic | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Latene
Perioade
La Tène târziu;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Tezaur;
Tezaur monetar;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Uliul cel Mic
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Marchiş Ioana
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.10
Raport Masivul Măgura Şimleului domină zona nord-vestică a Depresiunii Şimleului, iar oraşul Şimleu Silvaniei se întinde la poalele Măgurii, spre S, pe malul râului Crasna. Toponimul Uliul cel Mic desemnează un muncel la 500 m V de cota maximă a Măgurii (597 m).
În anul 1945-1948 au fost descoperite, cu prilejul unor amenajări viticole, 116 piese: 33 monede romane, ceramică dacică lucrată la roată şi cu mâna, arme din fier, piese de harnaşament, unelte, ustensile, perle din sticlă, podoabe din bronz, podoabe din argint (5 brăţări, un torques, 7 fragmente dintr-un colier).
În anul 1949 Academia Română, prin arheologul M. Moga cercetează locul şi printr-o listă descrie 22 piese achiziţionate de la faţa locului. Săpăturile arheologice din anul 1978, prin cele 6 secţiuni de verificare, au identificat, relativ grupat, 4 gropi circulare nearse cu diametrul de cca. 0,4 - 0, 6 m., ele adâncindu-se până la 0,6-0,8 m., intrând cca. 0,2 - 0, 3 m. în stânca locală. Din aceste gropi au fost culese fragmente ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată, numeroase oase de animale arse şi nearse repartizate mai ales spre fundul gropii. La acea vreme complexele au fost considerate ca morminte dacice de incineraţie. Sondajele au mai dezvelit şi resturile a două locuinţe (?) dacice, prost conservate, datorită pantei accentuate a versantului (30-45 grade înclinaţie), împreună cu trei monede romane, acestea din zona unde fuseseră găsite în anul 1948 cele cca. 50 monede. Unităţile de săpătură trasate în anul 2007 au fost numerotate în continuarea celor din 1978 (VII-VIII). Cercetările din anul 2007 au dus la recuperarea a încă 28 denari şi două podoabe dacice din argint în apropierea suprafeţei S IV, cercetată în 1978, iar pe versantul nordic, neinvestigat, au fost descoperite urmele unor terase antropice pe care funcţionau ateliere metalurgice dacice (numerotate crescător de la altitudinea maximă a dealului. Unităţile de săpătură trasate în anul 2008 au fost numerotate în continuarea celor din 1978 (S IX-XI) şi au investigat numai versantul nordic al dealului. Complexele arheologice au fost numerotate în continuarea celor din 1978 şi 2007, în campania 2008 fiind descoperite 5 astfel de amenajări (gropi reziduale, gropi de stâlp, vatră de foc). constă cantitativ preponderent în ceramică, specifică epocii dacice clasice, dar mai ales secolului I a.Chr. Ceramica descoperită este în general fragmentată, dar pe terasa T III au fost descoperite recipiente întregibile. În general majoritatea ceramicii este confecţionată cu mâna, doar cca. 15% la roata olarului. Formele lucrate cu mâna sunt reprezentate de oale (majoritare), străchini, ceşti-opaiţ şi căni. Ceramica modelată la roată cuprinde, la rândul său, o anume varietate: fructiere, kantharoi, căni, urcioare, boluri, cupe. Din punct de vedere numeric însă, materialele care prevalează sunt cele metalice (fier, bronz, plumb, argint), unele descoperite în cercetări perieghetice. Varietatea şi numărul mare al acestora (pafta, fragmente de oglindă, picuri din argint şi bronz, fibule din fier şi bronz, cuţite, vârfuri de săgeţi, materiale de construcţie, deşeuri de piese din fier şi bronz, etc), nefiresc pentru o aşezare dacică din acelaşi orizont cronologic, condiţiile improprii unei locuiri umane convenţionale, ne formează o imagine aparte despre caracterul sitului sondat. Din umplutura terasei T3 provin 3 denari (care ridică numărul pieselor din Tezaurul II împrăştiat la 12 piese) care pot constitui mai degrabă materia primă utilizată în atelier pentru realizarea podoabelor dacice din argint, sau poate replici monetare. Suprafaţa S XI (23x4m) a fost trasată pe versantul nordic, în zona şeii de legătură a dealului cu restul Măgurii Şimleului, deoarece într-o cercetare perieghetică a fost descoperit un denar roman republican. Cercetarea a dus la descoperirea unui mic tezaur împrăştiat pe panta nordică accentuată a dealului. Tezaurul, format din 20 de monede (ultima de la Augustus) este cel de-al treilea descoperit în acest sit.
Cercetarea s-a axat tot pe versantul nordic al dealului în vederea investigării cât mai complete a teraselor antropogene. Astfel au mai fost trasate 4 suprafeţe orientate S-N, paralele cu cele anterioare, la 0,5m distanţă unele de altele, investigându-se un total de 126mp.
S XII (15x2m) la V de S X cu metrul 0 la m 6 al acestei suprafeţe. S XIII (15x2m) a fost trasată la V de S XII. Ambele au avut ca scop investigarea terasei T1 şi T3 pe lăţimea trasată. T1 este acum puternic erodată, stânca apărând la cel mult 0,1 m adâncime, dar a fost surprinsă o vatră de foc amenajată direct pe stâncă, fără alte amenajări suplimentare. Vatra (complex C27) are o formă aprox. circulară cu diametrul de 0,6 m. Terasa T3 s-a mai păstrat pe o lăţime de max. 4.5m, cu o anumită înclinaţie spre N, zonă în care buza terasei s-a şi erodat de altfel. Baza terasei se prezintă printr-un strat de steril nivelat (roca locală), gros de 0,1-0,3 m. Umplutura terasei este formată din sol cenuşiu gros de 0,3 m, pigmentat cu materiale arheologice mărunte (chirpici, ceramică, oase), dar şi fragmente de recipiente dacice lucrate cu mâna şi la roată din lut local. Pe tarasa T3 au apărut doar gropi de stâlp (complexele C23-26) adâncite puţin în stâncă (max. 0,25 m) aparţinând probabil şoproanelor care protejau atelierele metalurgice surprinse prin piese specifice anterior. Densitatea materialelor sugerează faptul că ne aflăm probabil la periferia vestică a zonei amenajate şi locuite în antichitate.
Suprafeţele S XIV şi S XV au fost trasate în extremitatea opusă a spaţiului cercetat anterior, mai precis la E de S VII (2007). S XIV (14x2m) a secţionat terasele T2A, T2 şi T3. Doar T3 mai păstrează un nivel de cultură, dar în acest sector înclinaţia pantei este destul de mare şi terasa s-a păstrat pe doar 3m lăţime. Suprafaţa S XV (19x2m) a secţionat toate terasele surprinse până acum pe versantul nordic, T1, T2A, T2 şi T3. Dintre toate doar T2A a oferit informaţii de natură arheologică. A fost descoperită jumătatea vestică a unei locuinţe (C28) şi o groapă de provizii (C29). Locuinţa pare una cu un plan poligonal cu colţurile rotunjite, orientată E-V, precum terasele amenajate. Latura vestică surprinsă are o lungime de 2 m. Construcţia a fost realizată prin îndreptarea versantului printr-o adâncire de max. 0,5 m. Groapa a fost practicată în stâncă pe latura nordică a locuinţei, în interiorul acesteia. Diametrul complexului este de 0,6 m, iar adâncimea de 0,3 m.
Materialele descoperite în campania anului 2009 nu sunt numeroase având în vedere că au fost investigate zone periferice ale atelierelor metalurgice. Mai bogat este inventarul locuinţei (C28) care conţinea ceramică întregibilă lucrată cu mâna şi la roată. Se remarcă o fructieră şi un urcior cu o toartă, ornamentat cu linii lustruite verticale şi în reţea. Au mai fost descoperite calapoade, prâsnele de fus, cute, vase în miniatură, cuie, scoabe şi un cuţit fragmentar din fier. Din seria de materiale speciale se remarcă o splendidă fibulă întreagă de tip Neuheim din bronz (S XIII, T3) şi un inel din bronz cu sticlă sau chihlimbar în zona vizibilă, ornamentală. Inelul este, din păcate, precar conservat, lipsind o bună parte din veriga sa, prezentând şi produşi de coroziune profunzi.
În general materialele ceramice descoperite se încadrează cronologic în sec. I a.Chr. şi materialele speciale metalice (fibulele) sprijină această datare, dar o şi împing spre prima jumătate a sec. I p.Chr. De altfel şi denarii descoperiţi până acum se datează cel târziu până la Augustus, un alt argument pentru cronologia propusă de noi. Cercetarea viitoare a întregului atelier şi al teraselor va putea aduce informaţii suplimentare privind organizarea internă şi inventarul unor astfel de complexe. De asemenea credem că în ceea ce priveşte Tezaurul I acesta mai poate conţine piese încă nedescoperite şi investigarea zonei din preajma locului descoperirii pieselor poate să mai ofere surprize, dar mai ales indicii privind depunerea acestora, existenţa unor complexe arheologice. Un deziderat al campaniei viitoare va fi şi investigarea completă a locuinţei descoperite în acest an care promite din punct de vedere al inventarului arheologic. Din păcate cercetarea este mult îngreunată de pădurea care acoperă versantul Nic. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract Known in the historical literature due to the discovery of a silver Dacian jewellery and Roman coin hoard, the site called Uliul cel Mic is situated to the western part on the superior plateau of Magura Şimleului Hill, placed on the northern part of Şimleu Silvaniei town. After certain field surveys made at the beginning of the year 2003, we uncovered very rich Dacian finds (among which those made of iron, bronze, and silver).
The beginning of a systematic excavation plan of the complex situated on the Magura Şimleului Hill-Uliul cel Mic, in 2007, established the chronological problems and the character of the site. This campaign (2009) aimed at the northern sector of the hill where we discovered the rest of a Dacian metallic workshop.
The archaeological excavation from Şimleu Silvaniei continued in 2009 as well, with the fifth campaign. We traced 4 excavation trenches (SXII to XV), oriented S-N, measuring 15x2m, 15x2m, 14x2m and 19x2m. During this year’s campaign there we uncovered 7 Dacian archaeological features.
We organized an archaeological camp for students (the only possible way of getting work force for this important site). This year’s campaign felt the need of a more consistent financial support to properly investigate the Dacian phenomena from Şimleu Silvaniei - Uliul cel Mic.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu