Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şoimeni | Comuna: Păuleni Ciuc | Judeţ: Harghita | Punct: Dâmbul Cetăţii | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Preistorie;
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Latene
Perioade
Preistorie;
La Tène târziu;
Eneolitic;
Eneolitic timpuriu;
Eneolitic mijlociu;
Eneolitic târziu;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului mijlociu;
La Tène
Categorie
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Descoperire funerară;
Mormânt izolat;
Descoperire izolată;
Obiect izolat
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Harghita
Localitate   Şoimeni
Comuna   Păuleni Ciuc
Punct
Dâmbul Cetăţii
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Buzea Dan Lucian Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Dumitroaia Gheorghe Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Garvăn Daniel Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Kavruk Valerii responsabil Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Kovács Adela Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
Lazarovici Gheorghe Universitatea "Eftimie Murgu", Reşiţa
Munteanu Elena Roxana Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Sztancs Diana Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN    83384.01
Raport Situl se află la cca. 8 km NE de municipiul Miercurea-Ciuc şi la cca. 1 km NE de satul Şoimeni (Csikcsomortán), comuna Păuleni Ciuc, judeţul Harghita, în locul numit de localnici Várdomb (Dâmbul Cetăţii). Iniţial, pe locul respectiv a existat un promontoriu natural, de formă ovală, cu suprafaţa de circa 60 m (N - S) x 90 m (E - V) şi înalt de cca. 3 m.
Aşezarea a fost descoperită în perioada interbelică de Al. Ferenczi care a inclus-o în repertoriul cetăţilor dacice din Transivania. În anii 1956, 1960 şi 1967 aici a efectuat cercetări arheologice Székely Zoltán. Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni a continuat cercetările arheologice în perioada 1999 -2008, sub coordonarea dr. Valerii Kavruk1.
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în sectoarele de E şi S ale sitului:
Suprafaţa (S.1, 7 x 4 m), sectorul estic, carourile (c.). L-M/1’- 1-3. Acestea au vizat cercetarea urmelor de locuire descoperite pe valul ce fortifica aşezarea în epoca bronzului mijlociu;
Suprafaţa 2 (S.2, 8 x 8 m), sectorul sudic, c. B-E/3’-6’. Din partea sudică promontoriul este apărat natural de o pantă abruptă cu înclinaţia de 70-80˚. În anul 1999, S.1, c. A/5’-15’ s-a observat că elementele de fortificaţie (val de pământ, palisadă, şanţ etc.) nu erau la fel de complexe ca în zonele de est, N şi vest ale aşezării. Tot în campania din anul 1999 au fost deschise trei casete de 4 x 4 m (Caseta 3, 5 şi 6), orientate pe direcţia NE-SV, rămase nefinalizate cu ocazia acelor cercetări.
S.2 (8 x 8 m), orientată pe direcţia E - V, a suprapus cea mai mare parte a celor trei casete din anul 1999 şi a fost deschisă în scopul cercetării urmelor de locuire (eneolitic şi epoca bronzului) din această parte a sitului.
Suprafaţa 1. Epoca bronzului mijlociu
L. 32 a fost descoperită în campania arheologică din anul 2007 şi parţial cercetată în campania din 2008. Pentru a putea fi cercetat în întregime acest complex, S.1 a fost extinsă spre E cu 3 m (c. L-M/1-3) şi spre S cu 2 m (c. L-M/1’).
Locuinţa a fost descoperită la - 0,2 - 0,3 m adâncime de la nivelul actual al terenului, după ce solul vegetal a fost decopertat. Conturul locuinţei a fost delimitat printr-o aglomerare de formă rectangulară cu dimensiunile de circa 4,5 x 3 m, formată din bolovani de piatră (de forme şi dimensiuni diferite), fragmente de râşniţă şi puţine fragmente ceramice. Locuinţa era orientată pe direcţia NV-SE şi se afla la cca. 0,8 - 1 m distanţă de L10 (locuinţă cercetată în campania din anul 2001). Această locuinţă continuă practic înspre est, şirul locuinţelor culturii Wietenberg amenajate pe panta interioară a valului de pământ ce fortifica aşezarea în perioada locuirii din epoca bronzului mijlociu (Cultura Ciomortan - Costişa).
În profilul de vest al S.1, c. L/2, la nivelul podelei, a fost descoperită o vatră de foc. În partea superioară lipitura vetrei este foarte bine finisată. Astfel de vetre puteau fi utilizate pentru încălzit, gătit şi arderea vaselor şi obiectelor din lut.
Pe nivelul superior al acestei locuinţe inventarul este reprezentat de puţine fragmente ceramice şi unelte din piatră (fragmente de râşniţă). Acest lucru a fost sesizat şi în cazul celorlalte locuinţe aparţinând culturii Wietenberg descoperite şi cercetate la Dâmbul Cetăţii în campaniile arheologice anterioare (L7, L8, L9 şi L10).
Locuinţa a fost conservată pe acest nivel şi urmează a fi cercetată în campania arheologică din anul 2010.
Cpl. 36 (Groapă „rituală")
Groapa a fost descoperită în c. M/2, la - 0,3 m (de la nivelul terenului actual) în apropierea complexelor de locuit L.32 (la cca. 0,4-0,5 m de peretele nordic) şi Cpl.35 (probabil o vatră - cercetată parţial). Groapa are dimensiunile de 0,40 x 0,50 m. În partea superioară, umplutura gropii era formată din pietre, pământ negru, argilă şi pietricele. Delimitarea gropii s-a realizat doar atunci când au fost descoperite fragmente de oase umane. Pe nivelul superior al gropii erau mulţi bolovani de piatră, neprelucraţi, de diferite forme şi dimensiuni. Pereţii gropii erau oblici şi fundul plat, adâncimea de -0,15 m de la nivelul descoperiri. Groapa a fost uşor săpată în valul de pământ ce fortifica aşezarea în epoca bronzului.
În groapă a fost descoperit un schelet uman (oasele scheletului vor fi supuse unei analize antropologice). După mărimea oaselor putem afirma că acestea aparţin unui copil. Copilul a fost depus în groapă, în poziţie chircită (ghemuită), culcat pe o parte, cu capul spre V (privirea spre S) şi picioarele spre E. Din acest schelet s-a păstrat cutia craniană aproape integral şi cca. 40 - 50 % din celelalte oase ale corpului. În groapă alături de scheletul înhumat al copilului au fost descoperite şi trei fragmente ceramice atribuite culturii Wietenberg.
Dintre aceste, un fragment este modelat din pastă semifină (lut în amestec cu cioburi pisate), bine netezit şi ars reductant. Fragmentul este decorat cu linii oblice incizate ce formează un triunghi şi poate fi atribuit culturii Wietenberg.
Cpl. 37 (vatră ?) a fost descoperit în colţul nord-estic al S1, c. M/3. Complexul a fost descoperit la - 0,2 m şi era format dintr-o aglomerare de bolovani de piatră, puţine fragmente ceramice şi pietriş. Sub rezerva că a fost cercetat parţial, complexul are probabil forma circulară cu diametrul de cca. 0,7 m (suprafaţa complexului depăşeşte S.1, înspre N şi E). Complexul a fost amenajat pe valul de fortificaţie al aşezării.
Pietrele şi fragmentele ceramice descoperite în umplutura complexului sunt arse şi au culoarea roşie. Complexul a fost conservat pe acest nivel.
Cpl. 35 (Perioada contemporană)
În partea sudică a S1, c. L-M/1’, la - 0,2 - 0,4 m de la nivelul terenului actual a fost descoperită o aglomerare de bolovani de piatră, de diferite forme şi dimensiuni. În această parte a S.1, terenul are o pantă uşoară spre V. Aglomerarea de pietre avea forma aproximativ semicirculară cu dimensiunile de 2 x 1 m şi grosimea cuprinsă între 0,1 - 0,4 cm, de la nivelul descoperiri.
Această aglomerare de pietre suprapunea humusul antic din perioada locuirii culturii Wietenberg. În urma cercetării acestui complex, în umplutura lui au fost descoperite fragmente ceramice preistorice, fragmente de sticlă modernă şi o monedă din anul 1957.
Această aglomerare de pietre reprezintă practic pământul depozitat în urma săpăturilor vechi efectuate de Zoltan Székely în anii 60’.
Suprafaţa 2
S.2, c. B-E/3’-6’ are suprafaţa de 8 x 8 m şi suprapune cea mai mare parte a Casetelor 3, 5 şi 6, cercetate parţial în anul 1999. În partea sudică a S.2, a fost lăsat un martor longitudinal pe coama valului (?), în zona c. B-E/6’. În zona centrală a S.2, a fost lăsat un martor de 0,5 m, pe direcţia E - V (c. B-E/4’) şi unul pe direcţia N - S (c. C/3’-6’).
După decopertarea cu hârleţul a solului vegetal, până la adâncimea de 0,1 - 0,2 m de la suprafaţa actuală a terenului, s-a lucrat cu şpaclul pe adâncimi de 3 - 5 cm. Între 0,2 - 0,4 m, pământul era de culoare neagră, afânat, amestecat cu materiale arheologice aflate în stare secundară.
În c.B-C /4’ la -0,4 m, a fost descoperită o aglomerare de formă semicirculară formată din fragmente ceramice, câteva fragmente de râşniţă şi diferite pietre neprelucrate, care reprezintă probabil partea superioară a umpluturii unui un complex adâncit, posibil groapă (?).
S.2 a fost conservată pe acest nivel şi urmează a fi cercetată în campania arheologică din anul 2010.
Una din funcţiile muzeului fiind cea educativă, MNCR a organizat un amplu program de pedagogie muzeală, prin Tabăra de Arheologie Experimentală Păuleni Ciuc - Ciomortan, jud. Harghita, finanţată de Administraţia Fondului Cultural Naţional (AFCN).
Cei 36 de elevii selectaţi pentru participarea la tabără au fost împărţiţi în trei grupe. Fiecare grupă a participat timp de o săptămână la atelierele şi experimentele taberei, la completarea fişelor de evaluare, fişelor de observaţie şi a Caietului de lucru.
Caietul „Micul Arheolog" /„Tânărul Arheolog", a fost conceput special pentru Tabăra de Arheologie Experimentală de la Păuleni Ciuc-Ciomortan, Jud. Harghita - 2009, ajutând la o înţelegere mai bună a istoriei, a Culturii Cucuteni-Ariuşd-Tripolie şi a arheologiei.
În urma derulării taberei, elevii şi-au însuşit multe cunoştinţe despre arheologice şi civilizaţia Cucuteni-Ariuşd-Tripolie, aşa cum rezultă din aplicarea testelor de evaluare iniţială, în prima zi de tabără, şi de evaluare finală a cunoştinţelor, la sfârşitul taberei.
În concluzie putem afirma că prezentarea într-o viziune modernă a descoperirilor eneolitice aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni Ciuc - Ciomortan „Dâmbul Cetăţii", prin derularea proiectului taberei de arheologie experimentală şi-a atins pe deplin obiectivele propuse şi totodată, poate constitui un model lucru şi pentru alte instituţii muzeale din ţară.
Vestigiile arheologice din epoca bronzului mijlociu (mileniul II a.Chr.) aparţinând culturii Wietenberg (1800/1700 - 1500/1400 a.Chr.) sunt bine documentate prin descoperirea mai multor locuinţe, vetre, gropi „rituale" şi gropi „menajere". Purtătorii acestei culturi au reparat fortificaţiile vechi ale aşezării de la Dâmbul Cetăţii (ridicate în timpul locuirii Ciomortan-Costişa) şi-au construit locuinţele pe panta interioară a valului de apărare.
Cele 5 locuinţe cercetate până în prezent (4 exhaustiv şi una se află în curs de cercetare) au fost delimitate prin aglomerări formate din fragmente de lipitură arsă cu amprente de pari şi nuiele împletite, bolovani de piatră şi o cantitate mare de fragmente ceramice. Locuinţele aveau forma rectangulară cu dimensiunile de circa 3 x 4 m. La nivelul podelei, în fiecare locuinţă au fost descoperite vetre de foc utilizate pentru încălzit şi gătit. Inventarul locuinţelor este reprezentat de o cantitate mare de vase ceramice, fragmente ceramice şi unelte din piatră, os, corn şi bronz.
Descoperirea celor două gropi „rituale", în apropierea locuinţelor (Gr. 3, în campania din anul 2000; Cpl. 36, în campania din 2009) cu schelete de copii înhumaţi în poziţie chircită, atestă o nouă practică funerară utilizată de purtătorii culturii Wietenberg.
Este puţin probabil ca aceste complexe să fi fost morminte obişnuite, deoarece purtătorii culturii Wietenberg practicau ritul funerar diferit, cel al incineraţiei, înmormântându-şi defuncţii în spaţii funerare distincte de aşezări, în necropole plane.

Industria materiilor dure animale aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd. Consideraţii asupra repertoriului tipologic
Diana-Maria Sztancs (ULB Sibiu, Program Doctoral), Corneliu Beldiman (UCDC, Bucureşti)

Cercetările arheologice desfăşurate în campaniile 1999-2008 în situl preistoric de la Şoimeni, com. Păuleni-Ciuc - „Dâmbul Cetăţii", jud. Harghita (în continuare, PCD) către un colectiv condus de dr. Valeriu Cavruc şi dr. Dan Lucian Buzea (Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, jud. Covasna) au prilejuit recuperarea unui important lot de artefacte aparţinând industriei materiilor dure animale (în continuare, IMDA), atribuit culturii Cucuteni-Ariuşd. Având efective variabile, el provine din toate nivelurile locuirii eneolitice (I-III), atât din complexe (gropi, locuinţe de suprafaţă), cât şi din afara acestora. Este vorba de cel mai consistent lot de piese de acest gen pe care îl avem la dispoziţie până acum dintr-un sit plasat în aria transilvăneană a culturii amintite1. Aducem mulţumiri dr. Dan Lucian Buzea pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie spre studiu lotul de artefacte IMDA descoperit la PCD.
Cu prilejul de faţă ne propunem, în principal, formularea unor prime consideraţii privind structura tipologică a lotului IMDA; dat fiind faptul că au fost identificate tipuri şi subtipuri noi, în raport cu lista tipologică a IMDA preistorice din România, propusă relativ recent2, unele încadrări tipologice sunt provizorii şi, în consecinţă, supuse revizuirii, în măsura avansării studiului asupra altor loturi de artefacte IMDA provenind din situl menţionat sau din alte situri aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd.
Valoarea demersului de faţă este subliniată prin faptul că, în ultimă instanţă, avem de-a face cu analiza sistematică, în premieră, a unui lot de artefacte atribuit culturii Cucuteni-Ariuşd în provenienţă din regiunile intracarpatice, bine reperat în stratigrafia sitului şi apt a fi datat radiometric.
Contribuţiile drd. Diana-Maria Sztancs la realizarea prezentei lucrări (aspecte metodologice ale studiului IMDA; analiza microscopică a pieselor; alimentarea bazei de date; redactarea textului; identificarea şi organizarea referinţelor bibliografice) se înscriu în programul de pregătire pentru doctorat iniţiat în 2007 la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, Şcoala Doctorală („Investeşte în oameni! Proiect finanţat din Fondul social european id proiect: 7706. Titlul proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită", Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, B-dul Victoriei Nr. 10. Sibiu. Uniunea Europeană/ Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale AMPOS DRU/ Fondul Social European POS DRU 2007-2013/ Instrumente structurale 2007-2013/ Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării OI POS DRU").
Lotul analizat cuprinde 58 piese (tabelul nr. 1; fig. 1-5). Repartiţia pe campanii se prezintă în felul următor: o piesă a fost recuperată prin cercetările derulate în anul 1999; 3 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2000; 4 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2001; nici o piesă nu a fost recuperată prin cercetările derulate în anul 2002; 16 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2003; 12 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2004; 12 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2005; 5 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2006; 2 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2007; 2 piese au fost recuperate prin cercetările derulate în anul 2008; o piesă nu are anul descoperirii precizat.
Mai mult de jumătate dintre artefacte (N = 40) provin din inventarul a 12 complexe, repartizate în toate cele trei niveluri eneolitice identificate: nivelul I: C17/L17 ¬¬= locuinţă; nivelul II: C19, C25 = gropi; L2, L4, L5 = locuinţe; şanţul exterior/palisada; nivelul III: C16, C30 = gropi; L11, L12 = locuinţe; valul de pământ. Trei piese au fost atribuite nivelului II, fiind recuperate în afara complexelor, iar alte 15 piese nu au nivelul de provenienţă precizat3.
Efectivul studiat direct de noi este de 58 artefacte. Acestea se păstrează în colecţiile Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, jud. Covasna (numerele de inventar sunt redate în tabelul nr. 1). Starea lor de conservare este bună şi foarte bună, permiţând, astfel, efectuarea în condiţii optime a tuturor observaţiilor impuse de studiul lor complex. În demersul nostru au fost utilizate sistematic datele analizei exhaustive a pieselor în microscopie optică de mică putere (măriri 4x - 40x).
În prima etapă a studiului s-a realizat clasificarea tipologică, urmată de elaborarea repertoriului lotului, în cadrul căruia fiecare piesă este identificată printr-un indicativ, compus din sigla sitului, numărul etapei de locuire şi numărul curent (exemplu: PCD/I 15); indicativul ţine seama de provenienţa stratigrafică; astfel, cultura Cucuteni-Ariuşd a primit cifra I (fără departajarea pe nivelurile I-III, nesemnificativă în condiţiile existenţei unui lot redus numeric); nivelul atribuit culturii Costişa a fost desemnat cu cifra II, iar cel al culturii Wietenberg cu cifra III.
Fiecare artefact a fost tratat după un protocol standard, cu mai multe paliere şi componente, vizând înregistrarea extensivă/exhaustivă a datelor (tabelul nr. 1). Acestea sunt etalate/sintetizate statistic/tabelar. Se vizează aspecte precum: materiile prime; starea de conservare (piese întregi, fragmentare/fragmente); tipologia; morfologia; morfometria; urmele de fabricare; urmele de utilizare; formularea ipotezelor relative la rolul funcţional4.
Distribuţia cantitativă în niveluri şi după provenienţa din complexe este relativ eterogenă, contrastant inegală. Nivelul II a livrat cele mai multe piese (N = 27). Loturile cele mai consistente provin din complexele: C17/L17 (nivelul I, 7 piese) şi L5 (nivelul II, 18 piese).
Categoriile tipologice reprezentate sunt, în conformitate cu lista tipologică Beldiman 2007: I Unelte; III Podoabe/Piese de port; V Diverse - Piese tehnice5.
Repartiţia cantitativă arată predominarea absolută a uneltelor (N = 28), urmate de piesele tehnice (N = 16) şi de podoabe (N = 12); pe ultimul loc se plasează piesele neincluse în lista tipologică Beldiman 2007 (N = 2).
Grupele tipologice înregistrează prezenţa a 8 entităţi: I A = Vârfuri (N = 16); I B = Netezitoare (N = 6); I G = Vârfuri oblice (N = 6); III A = Podoabe (Dinţi perforaţi - imitaţii de os) (N = 2); III B = Podoabe (Pandantive, N = 3); III D = Podoabe (Mărgele, N = 7); V A1 = Diverse - Piese tehnice (Eboşe) (N = 15); V A2 = Diverse - Piese tehnice (Materii prime) (N = 104); V A3 = Diverse - Piese tehnice (Deşeuri) (N = 5); două piese neincluse în lista tipologică Beldiman 2007: astragal perforat de oaie/capră; idol antropomorf din corn de cerb.
Sub raport cantitativ se remarcă plasarea pe primul loc a grupei vârfurilor (I A), urmată de grupa materiilor prime (V A2), a mărgelelor (III D), a netezitoarelor (I B) şi a deşeurilor (V A3); celelalte grupe sunt reprezentate prin efective mici, având 1-4 exemplare.
Tipurile decelate sunt în număr de 21, iar subtipurile în număr de 12, după cum urmează:
I A Vârfuri: Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal (I A1); Vârf fasonat integral (I A3); Vârf pe semimetapod de ovicaprine (I A7); Vârf pe semimetapod distal de ovicaprine (I A7 a); Vârf pe semimetapod proximal de ovicaprine (I A7 b); Vârf pe fragment de corp costal (I A15); Vârf pe segment de rază de corn de cerb (chasse lame) (I A17 a); Vârf pe fragment diafizar de os lung fasonat distal şi proximal (I A21).
I B Netezitoare: Netezitor pe fragment de os lung (I B1); Netezitor pe fragment de corp costal (I B3); Netezitor pe fragment de canin (de suid) (I B7).
I G Vârf oblic: Vârf oblic dublu pe segment de rază neperforată de corn de cerb (I G1 b); Vârf oblic pe segment de ax perforat de corn de cerb (I G4); Vârf oblic pe segment de rază perforată de corn de cerb (I G9).
III Podoabe: Dinte (incisiv) perforat (III A1 b); (Dinte (canin) perforat de mistreţ (III A2 c); Pandantiv pe fragment de canin de suid (III B3); Pandantiv pe falangă (de bovine) (III B10); Mărgea de os (III D3).
V Diverse; A Piese tehnice: Piesă tehnică - Eboşă de corn (ax) (V A1 b5); Piesă tehnică - Materie primă (V A2); Piesă tehnică - Materie primă (corn, rază) (V A2 b2); Piesă tehnică - Materie primă (corn, ax) (V A2 b5); Piesă tehnică - Materie primă (dinte - defensă de suid) (V A2 d); Piesă tehnică - Deşeu (os) (V A3 a); Piesă tehnică - Deşeu (corn, rază) (V A3 b2).
Neincluse în Lista Beldiman 2007: Piesă de podoabă (astragal perforat); Piesă de cult (idol antropomorf din corn de cerb) (tabelul nr. 1).
Cele mai mari efective sunt înregistrate în cazul: vârfurilor pe fragmente de oase lungi fasonate distal (N = 6); vârfurilor pe semimetapodii de ovicaprine (N = 6); netezitoarelor pe fragmente de oase lungi (N = 4); mărgelelor de os (N = 7); materiilor prime (N = 10); deşeurilor (N = 5). În rest, tipurile au un număr de piese cuprins între 1 şi 3.
De asemenea, se constată existenţa unor tipuri repertoriate, comune, întâlnite în loturile deja studiate sistematic şi provenind din aşezări neo-eneolitice6, precum: vârful pe fragment diafizar de os lung fasonat distal; vârful pe semimetapod de ovicaprine; netezitorul pe fragment de os lung; netezitorul pe fragment de os lung şi cel pe fragment de corp costal; piesele de podoabă, ca pandantivele şi mărgelele; piesele tehnice (eboşe; materii prime; resturi de debitaj - oase lungi, coarne bovide şi cervide).
Analiza artefactelor eneolitice descoperite la Păuleni-Ciuc - „Dâmbul Cetăţii" a permis şi decelarea unor tipuri/subtipuri noi sau rare în raport cu lista tipologică a IMDA preistorice cunoscută până acum pe teritoriul României. Printre acestea se numără: netezitorul pe fragment de canin (de suid) (I B7); dinte (incisiv) perforat (III A1 b); dinte (canin) perforat de cerb - imitaţie de os (III A2 c); pandantiv pe fragment de canin de suid (III B3); pandantiv pe falangă (de bovine); astragal perforat; idol antropomorf din corn de cerb. Piesa cea mai importantă a lotului rămâne, fără îndoială, idolul antropomorf de tip plat („en violon") realizat din corn de cerb (unicum).
Sub raportul originii anatomice (piese scheletice) şi specifice (specii) a materiilor prime, constatăm faptul că oasele lungi (metapodii, tibia/radius, oase lungi neprecizabile şi neidentificabile, N = 23), oasele scurte (astragal, falangă, N = 2) şi oasele plate (corpuri costale, mandibulă, omoplat, N = 5) provenind de la mamifere domestice (bovine, ovicaprine, porc?) reprezintă peste jumătate din totalul efectivului studiat (N total = 30), dominând structura lotului. Înregistrăm, de asemenea, prezenţa dinţilor de suine (mistreţ, N = 5) şi a coarnelor (proces cornular de bovine, N = 1; ax de cerb şi căprior, N = 11; raze de cerb şi căprior, N = 11). Astfel este ilustrată şi inserţia semnificativă a speciilor vânate în repertoriul materiilor prime scheletice de origine animală utilizate de comunităţile eneolitice din sud-estul Transilvaniei. Speciile identificate sunt: bovinele, N = 18; ovicaprinele, N = 11; cerbul, N = 15; căpriorul, N = 7; mistreţul, N = 5; neprecizabil, N = 2.
Ca elemente ale «schemelor operatorii» aplicate în fabricarea artefactelor IMDA, ca şi cele ale ambianţei tehnologice în care ele se utilizau se pot menţiona:
- debitajul oaselor lungi prin aplicarea rutinieră a percuţiei directe/fracturării cu ajutorul unui obiect dur (percutor litic sau de lemn) sau prin aplicarea procedeului sofisticat şi precis al şănţuirii (unilaterale sau bilaterale) cu ajutorul lamei litice sau burinului; se întâlnesc atât cazuri de aplicare a unui singur procedeu, cât şi cazuri în care cele două procedee se combină, probând cunoaşterea perfectă a parametrilor materiilor prime şi precizie operaţională, vizându-se extragerea eboşelor de formă rectangulară şi de dimensiuni diverse;
- aplicarea, aparent mai rară, a debitajului prin abraziune în suprafaţă;
- fasonarea aproape invariabilă prin recurgerea la abraziunea multidirecţională (axială, oblică, transversală;
- aplicarea procedeului perforării prin rotaţiei rapidă, cu ajutorul sfredelului (cazul pieselor de podoabă de tipul pandantivelor şi al mărgelelor);
- prezenţa banală a instrumentarului (gama vârfurilor) pentru perforat materiale organice flexibile (ţesături, piei şi blănuri), pentru împletit fibre vegetale şi animale, ca şi pentru debitajul materialelor litice (chasse-lames);
- predilecţia polarizată pentru: a. instrumentarul relativ grosier, de dimensiuni medii, simplu ca mod de fabricare şi utilizare (vârfuri diverse, netezitoare pe fragmente de oase lungi sau pe fragmente de coaste); b. obiecte elaborate, de dimensiuni medii şi mici (podoabe, ca pandantivele şi mărgelele) realizate cu multă migală, în virtutea unor finalităţi practice bine definite, impuse de tradiţii riguros conservate; este posibil ca unele piese elaborate, de serie mare, standardizate morfo-tipologic (precum mărgelele discoidale de os sau imitaţiile în os ale caninilor reziduali de cerb) să fi fost procurate şi pe calea schimbului;
- prezenţa semnificativă a materiilor prime neprocesate sau în stadii incipiente de procesare, sub formă de materii brute, eboşe şi deşeuri.
Toate situaţiile şi observaţiile menţionate mai sus dovedesc derularea în sit a activităţilor domestice rutiniere de prelucrare a fibrelor diverse, a materialelor litice şi a MDA, cu o concentrare semnificativă în inventarul L5 şi L7.
Analiza tipologică a pieselor IMDA descoperite în situl de la Şoimeni, com. Păuleni-Ciuc - „Dâmbul Cetăţii" a permis:
- precizarea reperelor de bază ale repertoriului tipologic al culturii Cucuteni-Ariuşd din spaţiul intracarpatic;
- includerea în repertoriul tipologic Beldiman 2007 a unor tipuri/subtipuri noi, piese rare sau unicat, până în prezent, unele recuperate din secvenţe/contexte/complexe stratigrafiate, bine definite şi apte a fi datate radiometric - a se vedea supra; remarcăm încă o dată prezenţa pieselor de podoabă şi a unui unicum: idolul antropomorf plat („en violon") din corn de cerb;
- verificarea cu succes a fiabilităţii sistemului tipologic elaborat pentru artefactele MDA preistorice din spaţiul românesc (lista Beldiman 2007)7;
- identificarea preliminară a unor genuri de activităţi domestice derulate în sit, ilustrate prin prezenţa unor artefacte specifice: prelucrarea fibrelor diverse, a materialelor litice şi a MDA.
Piesele lotului studiat furnizează repere cultural-cronologice şi paleotehnologice foarte importante pentru abordarea complexă şi extensivă a manifestărilor civilizaţiei şi culturii unor comunităţi eneolitice intracarpatice aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd, a căror IMDA a putut fi, cu acest prilej, în premieră, studiată în mod sistematic.
Abrevieri în text: B = Bovine; C = Complex; Cn = Corn, proces cornular; Cp = Căprior; Crb = Cerb; Cs = Corp costal; D = Dinte; IMDA = Industria materiilor dure animale; L = Locuinţă; MDA = Materii dure animale; MP = Metapod; Oc = Ovicaprine; OL = Os lung; PCD = Păuleni-Ciuc - „Dâmbul Cetăţii"; Rz = Rază (de corn de cerb); S = Suine, Secţiune (vezi contextul); Sc = Scapula (omoplat); T/R = Tibia/radius.
Rezumat
English Abstract The archaeological remains from Middle Bronze Age (2nd millennium BC) belonging to Wietenberg culture (1800/1700 - 1500/1400 BC) are very well known, due to the discoveries of many dwellings, hearts, "ritual" and "refuse" pits. This population made some repairing to the older fortifications built on "Dâmbul Cetăţii" raised by the Ciomortan-Costişa population. The Wietenberg populations build their dwellings on the interior hillside of the rampart.
The five dwellings excavated until now (four completely, one still under investigation) were confined by several conglomerations of burned clay, with wood and wattle imprints, stones and a large quantity of ceramic fragments. The dwellings had a rectangular shape, of 3 X 4 meters. On the floor, there were fire hearts used for heating and cooking. The mobile inventory is formed by a large quantity of ceramic pots, ceramic fragments bone, stone, horn tools and bronze tools.
The discovery of two "ritual" pits, near the dwellings containing children buried in foetal position, proves a new funerary practice used by the carriers of Wietenberg Culture. Is very much possible that these complexes to be some special deposits, considering that the funerary custom is incineration. In addition, the Wietenberg population is usually interring the dead in special places, separately of the settlements.
The Experimental Archaeological Camp for children of gymnasium and high school was of great success, considering the large amount of information about the prehistoric communities acquired during the researches and the experimental activities developed at Păuleni Ciuc.
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Zoltan Székely, Cultura Ciomortan, Aluta, 1970, p. 71-76; Valeriu Cavruc, Noi cercetări în aşezarea de la Păuleni (1999 - 2000). Angustia 5, 2000, p. 93 -102; Valeriu Cavruc, Gheorghe Dumitroaia, Descoperirile aparţinând aspectului cultural Ciomortan de la Păuleni (Campaniile 1999-2000), Angustia 5, 2000, p. 131-154; Valeriu Cavruc, Mihai Rotea, Locuirea Wietenberg de la Păuleni (campaniile 1999-2000), Angustia5, 2000, p. 155-172; Valeriu Cavruc, Dan Buzea, Noi cercetări privind epoca bronzului în aşezarea Păuleni (Ciomortan). Campaniile din anii 2001 - 2002. Raport preliminar, Angustia 7, 2002, p. 41 - 88; Valeriu Cavruc, în Catalogul Expoziţiei Noi Descoperiri arhelogice în sud-estul Transilvaniei, Covasna, 2003; Valeriu Cavruc, The Ciomortan Group in the light of New-Researches, Marmatia, 8/1, p. 81-123, Baia Mare, 2005; Eugenia Zaharia, Cultura Ciomortan, în Comori ale epocii Bronzului din România. Treasures of the Bronze Age in Romania, 1995, p. 151-152, Bucureşti.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu