.
Aghireş | Comuna: Meseşenii de Jos | Judeţ: Sălaj | Punct: Livada veche | Anul: 2009
Anul:
2009
Epoca:
Epoca bronzului;Hallstatt;Epoca romană timpurie (sec. I - III);Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade:
Epoca romană;
Epoca medievală timpurie
Categorie:
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă
Localizare pe hartă:
Județ:
Sălaj
Localitate:
Aghireş
Comuna:
Meseşenii de Jos
Punct:
Livada veche
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Bejinariu Ioan responsabil Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Pop Horea Dionisiu Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău
Cod RAN:
Raport:

Situl arheologic de la Aghireş, punctul „Livada veche" se află pe traseul proiectat al centurii rutiere a municipiului Zalău. Este vorba despre o suprafaţă situată pe malul drept al pârâului Valea Mâţii, între cătunul cu acelaşi nume şi satul Aghireş. Aspectul iniţial al zonei a fost modificat în anii socialismului prin amenajarea unei livezi. Zona investigată este uşor mai înaltă în peisajul de luncă creat de ...pârâul menţionat. Situl a fost descoperit cu ocazia evaluării de teren ce a premers efectuării săpăturilor arheologice preventive.
Cercetarea a vizat în principal salvarea vestigiilor arheologice aflate pe traseul proiectat al şoselei. Am urmărit să stabilim şi întinderea sitului arheologic spre zona de luncă, precum şi precizarea stratigrafiei acestuia. Cunoscută fiind factura materialului arheologic descoperit cu ocazia evaluării de teren şi datarea postulată, investigaţia a reprezentat o oportunitate de a cerceta o aşezare din perioada sec. XI - XII, cu atât mai mult cu cât, alte două aşezări, una mai veche şi alta ceva mai recentă erau cercetate sau în curs de cercetare pe traseul aceleiaşi şosele de centură. Nu în ultimă instanţă am urmărit completarea bazei de date necesară creionării evoluţiei acestei zone, în perioada de început a Transilvaniei medievale.
Suprafaţa cercetată însumează peste 2500 m2. Stratigrafia generală a sectorului cercetat este următoarea: sub nivelul humusului actual apare un strat cenuşiu-maroniu, de provenienţă aluvionară cu o grosime max. de 0,7 m. Sub acest strat se conturează complexele arheologice care se adâncesc într-un strat gălbui-lutos ce alternează pe alocuri cu unul cenuşiu, cu aspect mâlos, ambele sterile din punct de vedere arheologic. Densitatea redusă a complexelor şi locuirea de scurtă durată nu a favorizat formarea unui strat de cultură continuu, cel puţin în sectorul cercetat al sitului. Doar pe alocuri, unde concentraţia complexelor este ceva mai semnificativă se poate vorbi de un foarte subţire strat de cultură, brun la culoare, uşor mai pigmentat cu cărbune şi chirpici ori resturi ceramice sfărâmate.
În suprafaţa cercetată au fost descoperite 64 de complexe arheologice. Densitatea complexelor este redusă (un complex la cca. 40 m2). Este vorba despre construcţii cu amenajări anexe, precum gropi, vetre şi cuptoare, respectiv gropi de stâlp. O parte importantă a acestora sunt lipsite de inventar arheologic. Majoritatea pot fi atribuite pe baza materialului arheologic perioadei sec. XI - XII, iar unul singur poate fi datat, cu siguranţă, în perioada romană sau post-romană. Au fost descoperite şi câteva fragmente ceramice preistorice (epoca bronzului şi prima epocă a fierului), respectiv ceramică caracteristică epocii romane sau post-romane din „Barbaricum".
Inventarul arheologic descoperit în complexele medievale timpurii ale aşezării de la Aghireş „Livada veche" este reprezentat mai ales de ceramică, în timp ce piesele de metal sunt rare. Ceramica descoperită este preponderent fragmentară ceea ce a permis doar reconstituirea unor puţine forme. Este vorba despre: oala fără toarte, strachina şi căldarea de lut.
Oala fără toarte este lucrată la roata înceată (cea mai mare parte) sau la roata rapidă, aflată însă în cantitate mai mică. Strachina este reprezentată doar prin câteva fragmente lucrate la roata înceată. A fost descoperit un singur fragment dintr-o căldare, lucrată la roata înceată. Această descoperire este extrem de interesantă şi importantă, întrucât, până acum este prima căldare de lut descoperită pe teritoriul judeţului Sălaj.
Nu dispunem de prea multe elemente pentru a jalona cât mai strâns limitele cronologice între care se înscrie evoluţia aşezării cercetate. Astfel că, datarea vestigiilor poate fi făcută având în vedere caracteristicile tehnice ale materialului arheologic, precum şi analogiile constatate. Prin caracteristicile sale (forme, tehnică de modelare, elementele de decor, prezenţa decorului cu unghia sau cu beţişorul), ceramica descoperită aici îşi găseşte analogii în situri databile începând cu sfârşitul secolului X şi pe parcursul secolelor XI-XIII, cum sunt cele de la Zalău „Valea Miţii" sau Gornea. Cei doi pinteni descoperiţi, datorită caracteristicilor spinului şi a dimensiunilor braţelor, pot fi încadraţi în sec. XI-XII, cu analogii în descoperirile de la Sighişoara „Dealul Viilor - Aşezarea". Coroborând toate datele şi analogiile, opinăm pentru restrângerea datării şi credem că descoperirile de la Zalău „Livadă" se datează în secvenţa cronologică reprezentată de sec. XI-XII.
Materiale apărute răzleţ în excavaţie, precum şi un complex încadrabil în intervalul sec. II-IV p.Chr. indică şi o prezenţă umană corespunzătoare acestei perioade. Acest ultim complex (C44) apare într-o grupare (C38 - C45) concentrată la cca. 17-18 m S de gruparea complexelor medievale din suprafaţa S3. Deşi, celelalte complexe din această grupare sunt lipsite de inventar ceramic, presupunem că pot fi legate de locuirea din sec. II-IV p.Chr. deoarece aspectul umpluturii lor, diferit de cel al complexelor medievale, este asemănător celui din C44. [Ioan Bejinariu]

English Abstract:

In the period between 16.03.2009 and 30.04.2009, we conducted archaeological excavations on the city ring road of Zalău, Sălaj County. In the studied area we discovered 64 archaeological features (dwellings with annex constructions, pits, ovens or fireplaces, pit poles, etc.). Based on the archaeological inventory, the majority of the discoveries belong to the Early Middle Age (the 11th - 12th centuries). Few of them belong to the Roman period (2nd - 4th AD) and just a small amount of ceramics can be related to a human presence during periods of the Bronze Age and first Iron Age.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO