Suprafaţa cercetată se află în partea de SV a municipiului Alba Iulia şi este plasată în punctul Dealul Furcilor, în zona de dezvoltare a necropolei romane din punctul Podei, cercetată începând cu anii ‘50 ai secolului XX. Din punct de vedere geomorfologic, situl arheologic este amplasat în „Culoarul depresionar al Mureşului/Culoarul Alba Iulia - Turda", pe partea dreaptă a Mureşului, în zona de pod a terasei a... II-a, situată altimetric în jurul cotelor de 245.00-255.00 m. Cunoscută din cercetările realizate de către Adalbert Cserni, primul custode al muzeului din Alba Iulia şi prof. Dumitru Protase, în mai multe campanii de săpături sistematice, necropola de pe Dealul Podei se întinde pe o suprafaţă de mai multe zeci de hectare. Pentru descărcarea de sarcină arheologică în vederea introducerii canalizării pe str. Izvorului din Alba Iulia, în lunile septembrie-decembrie 2006 au avut loc cercetări arheologice de salvare. Prin această cercetare s-a constatat întinderea şi în această zonă a necropolei principale a centrului urban Apulum. Săpăturile au scos la iveală un număr de 27 de morminte, toate de inhumaţie. Dintre acestea au putut fi cercetate doar 25, restul fiind continuate în suprafaţă privată. Descoperirile se grupează în trei tipuri de sicrie: 21 din cărămidă, două din lemn iar alte două din piatră. Cu excepţia M15 (sarcofag de piatră), toate celelalte aveau orientarea E - V (capul la V). În perioada martie - august 2008 au fost executate primele cercetări arheologice pe proprietăţile lui Turean Nicolae, Oniţă Dan Mihai şi ASIST CONSULT S.R.L. situate pe o stradă perpendiculară pe str. Izvorului, în imediata vecinătate a suprafeţei supuse atenţiei noastre. Colectivul de cercetare al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia a avut ca obiectiv în lunile martie - august 2008 decopertarea şi cercetarea amplasamentelor viitoarelor locuinţe proiectate să se construiască pe aceste proprietăţi. Au fost descoperite un număr de peste 400 de morminte de epocă romană, pe cele trei proprietăţi menţionate. A fost deschisă o suprafaţă pe amprenta la sol a viitoarei construcţii. În perimetrul cercetat se întâlneşte următoarea situaţie stratigrafică: - Strat - densitate sedimentară: slab solidificat, nisipos-lutos, culoare: brun-deschis grosime : 0-0,25 m, compoziţie: nisip, lut, pietre, caracter : vegetal-arabil. - Strat - densitate sedimentară: slab solidificat, lutos, culoare: brun - neagră cu nuanţe cenuşii deschis, grosime: 0,55 m, compoziţie: lut, pigmentat ceramic, ocazional pietre de dimensiuni mici şi medii, material descoperit: ceramică, cărămizi, oase de animale - din acest strat se adâncesc toate complexele - canale, gropi, morminte (din epoca romană). - Strat - densitate sedimentară: slab solidificat, lutos-nisipos, culoare: galben-maroniu sondat până la adâncime de 0,80 - 1 m, compoziţie: lut, nisip cu granulaţie mică, pigmenţi calcaroşi, (caracter: steril arheologic). Au fost descoperite 37 de morminte de epocă romană, două complexe fiind interpretate ca fiind gropi de jefuire (G1, G2), la care se adaugă C1, groapă cu formă neregulată. Pentru o parte a mormintelor descoperite au fost realizate casete în vederea dezvelirii integrale a acestora. Din cele 37 de morminte, 20 sunt de incineraţie, 14 de inhumaţie şi trei care ar putea fi considerate cenotafuri (?). Mormintele de incineraţie sunt toate de tip ustrinum, având orientări diferite (E - V, N - S, SV-NE, SE-NV). Gropile sepulcrale sunt fie arse în prealabil, având forma ovală în plan şi concavă în secţiune, fie nearse de formă rectangulară/ovală în plan şi rectangulară/concavă în secţiune. Resturile cremaţiei (oase calcinate, cărbune, cenuşă,) sunt, în general, depuse central, în partea inferioară a gropii. Dintre mormintele de inhumaţie descoperite, marea majoritate sunt cele de tipul în groapă simplă. De asemenea, multe dintre ele au fost jefuite din vechime. Gropile mormintelor de inhumaţie erau de formă dreptunghiulară sau rectangulară, uneori cu colţurile rotunjite. Orientarea lor este diferită. În rare cazuri, gropile simple ale mormintelor de copii aveau o formă aproximativ rotundă. Din cele 14 morminte de inhumaţie, doar trei sunt în cutie (cistă) de cărămizi. Este vorba de mormintele notate M24, M32 şi M34. M24 este un mormânt de inhumaţie, copil, în cutie de cărămizi. Orientarea este pe axa E - V. Cutia de cărămizi era formată: din cinci rânduri de asize, din ţiglă, puse pe orizontală pe laturile lungi; capetele erau formate din trei rânduri de asize, ţiglă, puse pe orizontală, plus câte una pusă pe cant, cărămidă (dimensiune cărămidă 0,38 x 0,13 x 0,04 m); fundul este format dintr-o singură ţiglă, aşezată pe mijlocul cutiei (dimensiune 0,52 x 0,20 x 0,045 m); capacul este spart şi căzut în interior, cel puţin o parte din el. M32 - mormânt de inhumaţie, adult, jefuit, în cutie de cărămizi. Orientarea este pe axa NNE-SSV. Cutia de cărămizi este construită astfel: pe laturile lungi avem un prim rând de cărămizi mari (dimensiuni 0,39 x 0,29 x 0,04 m), urmat în jos de trei rânduri de asize de cărămizi mici (dimensiuni 0,39 x 0,14 x 0,045 m), iar în capete - 4 rânduri de asize de cărămizi mici (dimensiuni 0,39 x 0,14 x 0,045 m) iar sub ele se găseşte încă o cărămidă mare pusă de data asta în cant dar în părţile laterale lungi nu se mai găseşte decât pământ; fundul este căptuşit cu cărămizi; capacul a fost spart şi au mai fost descoperite câteva fragmente din el, în interiorul mormântului. Oasele descoperite în interiorul cutiei, nu mai erau în poziţia lor anatomică şi au mai fost descoperite doar părţi din membrele inferioare şi superioare. M34 - mormânt de inhumaţie, copil, în cutie de cărămizi. Orientarea este pe axa NNE-SSV. Cutia de cărămizi este de formă patrulateră, formată pe laturile lungi din trei rânduri de asize de cărămizi (dimensiunea lor 0,40 x 0,15 x 0,041 m) puse pe orizontală, iar în capete câte o cărămidă mare pusă pe cant (dimensiunea lor 0,40 x 0,28 x 0,045 m), iar fundul este căptuşit cu trei cărămizi (dimensiuni 0,40 x 0,29 x 0,044 m). Oasele descoperite în cutia erau deranjate, ne mai fiind în poziţia lor anatomică. Se întretaie cu M35 şi M37. În ceea ce priveşte inventarul funerar al mormintelor, acesta este cel obişnuit, adică monezi, opaiţe întregi sau fragmentare (unele cu ştampila de meşter), vase sau fragmente ceramice (mai ales urcioare), mărgele, cuie de fier, caligae, cercei, inele, fragmente de sticlă (în special de unguentarium) etc. Alte trei morminte ar putea fi interpretate drept cenotafuri (M20, M28 şi M30). În interiorul lor nu s-a descoperit nici un inventar funerar şi nici resturi umane. Alte două complexe (notate M 26 şi M 37) ar putea fi interpretate, după observaţiile stratigrafice din teren, drept gropi de jefuire, M26 pentru mormântul de inhumaţie M24, iar M37, pentru M34 şi M35. A mai fost descoperit un complex, notat C1 - de formă neregulată care intră în profilele de N şi V. Adâncimea maximă -1,20 m. Inventar: fragmente ceramice, o mare cantitate de oase de animale, o monedă, cuie din fier, dar şi fragmente de cărămizi romane. Este probabil sa fi avut legătură cu banchetul funerar. Din primele observaţii se poate confirma faptul că complexele descoperite pe parcursul acestor cercetări preventive aparţin epocii romane. Deocamdată, după datele preliminare oferite de cercetările din teren, descoperirile se datează pe parcursul mai larg al secolelor II-III p.Chr.