.
Bucureşti | Punct: Centrul Istoric. Str. Lipscani (Tronsonul dintre str. Smârdan şi Bulevardul I.C. Brătianu) | Anul: 2009
Anul:
2009
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade:
Epoca modernă;
Epoca medievală târzie
Categorie:
Civil;
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare urbană;
Amenajare/construcţie
Județ:
Bucureşti
Localitate:
Bucureşti
Comuna:
Bucureşti
Punct:
Centrul Istoric. Str. Lipscani (Tronsonul dintre str. Smârdan şi Bulevardul I.C. Brătianu)
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Boroneanţ Adina Elena Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Gavrilă Elena-Florentina Muzeul Municipiului Bucureşti
Ignat Theodor Aurelian Muzeul Municipiului Bucureşti
Măgureanu Andrei Mircea Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Mănucu-Adameşteanu Gheorghe Muzeul Municipiului Bucureşti
Mitroi Florina Cristina Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Panait Panait I. Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Popescu Raluca-Iuliana
Toderaş Meda
Cod RAN:
Raport:

Autorizaţiile de supraveghere arheologică nr. 250/2008, 282/2008, 303/2008; autorizaţia de cercetare arheologicăpreventivă nr. 471/2008
Pe data de 5 septembrie 2008 au început săpăturile mecanice pe str. Lipscani, sectorul dintre str. Smârdan şi bulevardul I.C.Brătianu. În conformitate cu proiectul tehnic al beneficiarului strada a fost decapată mecanic până la cota de - 0,80 - 0,90 m, faţ...ă de nivelul actual al trotuarului. Cercetarea arheologică a fost efectuată în perioada septembrie-decembrie 2008.
Pentru o mai bună controlare a informaţiei, datorită lungimii deosebite a zonei ce urma a fi cercetată, strada a fost împărţită în trei sectoare notate A, B şi C: sectorul A este primul, între str. Smârdan şi str. Şelari, sectorul B cuprinde zona dintre str. Şelari şi str. Zarafi iar sectorul C, ultimul, între str. Zarafi şi Bulevardul I.C. Brătianu. Datorită situaţiei întâlnite în săpătură în sectorul A, acesta a fost subdivizat în patru suprafeţe, notate de la A I la A IV. În cadrul tuturor sectoarelor au fost deschise casete şi secţiuni de dimensiuni şi orientări diferite, impuse de situaţia din teren.
Pe toată lungimea străzii au fost identificate fragmente de construcţii1. Din păcate, în cea mai mare parte, acestea erau în imediata apropiere a construcţiilor actuale, fapt care a împiedicat cercetarea interioarelor clădirilor surprinse.
Un alt fapt este acela al felului în care se prezentau fragmentele de fundaţii. Cea mai mare parte a acestora erau fundaţii puţin şi foarte puţin adânci (o medie de 40 cm faţă de nivelul de călcare actual), cu o deschidere mică la stradă şi de o calitate destul de proastă a zidăriei. Aceste constatări ne-au surprins, având în vedere că ne aflăm pe str. Lipscani, principala arteră comercială a Centrului Istoric.
Totuşi au fost surprinse şi clădiri cu pivniţe, precum şi o accentuată dinamică edilitară în zona intersecţiei cu str. Smârdan, pe partea nordică a str. Lipscani.
Descoperirile arheologice cercetate în această zonă le vom exemplifica prin câteva situaţii sugestive.
Lipscani nr. 32-34
În dreptul unui teren liber de construcţii, la demontarea trotuarului au apărut mai multe fragmente masive de zidărie. Ulterior, în urma curăţării, a fost identificată o pivniţă şi resturi de la fundaţiile altor construcţii.
Pivniţa era puternic afectată în partea superioară de intervenţii moderne, databile şi pe baza unei monede din aluminiu, cu valoarea de 500 lei, emisă în România, în anul 1999.
Sub nivelul de umplutură cu materiale contemporane, apare un al doilea nivel de umplere. De data asta umplutura este din pământ amestecat cu mortar, fragmente de cărămidă. Apar fragmente de porţelan englezesc şi românesc, dar şi fragmente de sticlă sau ceramică comună din sec. XIX. De asemenea, din umplutura pivniţei au fost scoase fragmente de tencuială albastră.
Lungimea surprinsă a pivniţei este de 7,85 m, iar lăţimea ei este de 1,88 m. La cota de - 3,35 m faţă de nivelul de surprindere, a apărut podeaua pivniţei, amenajată din cărămizi.
Construcţia a avut două faze principale. Primul moment este marcat de materialul ceramic din umplutura din zona abandonată (un depozit din prima jumătate a secolului al XIX-lea), datat şi cu monede ruseşti emise la sfârşitul secolului al XVIII-lea, precum şi de o monedă otomană - Mecidiye (20 kuruşi) emisă de sultanul Abdülmecid la 1845/18462 - ceea ce ne permite să precizăm că această pivniţă a fost distrusă de incendiul de la 1847. Cândva, la sfârşitul secolului al XIX-lea, este construit un nou zid, care reprezintă o retragere spre S a pivniţei, respectiv o aliniere la actualul front sudic al clădirilor din acest sector al străzii Lipscani.
Conductă de apă
În partea nordică a străzii, în Cas. 1 a sectorului A III, la cota de -1,90 m faţă de nivelul actual, a fost surprinsă o conductă care se dezvoltă în direcţie SE-NV, având o lungime surprinsă de 66 cm. Conducta intră în profilul de NV al casetei, părând să continue pe strada Smârdan. Conducta suprapune o fântână din sec. XVI, iar spre SE a fost suprapusă şi anulată de fundaţia unei clădiri din secolele XVIII-XIX. Pe baza acestor relaţii stratigrafice putem presupune că această conductă era în funcţiune în cursul sec. XVII-XVIII.
Conducta este realizată dintr-un tub ceramic la interior, cu diametrul de 10 cm. Aceasta prezintă la exterior o protecţie din cărămizi dispuse în două ape, legate cu un mortar dur. Conducta pare să stea pe un pat de mortar. Între conductă şi protecţia de cărămidă există un strat foarte fin, realizat dintr-o „pastă de mortar", albă, aparent fără degresant (nisip sau pietricele). Tubul conductei este realizat dintr-un lut fin, compact, având ca degresant nisip fin. Arderea este făcută la cărămiziu, având însă miezul cenuşiu.
Fântâna
În aceeaşi casetă în care a fost cercetată şi conducta de apă, a apărut, la - 2,88 m faţă de nivelul actual de călcare, o fântână amenajată din cărămizi. Gura şi fundul erau de formă rectangulară, în timp ce corpul era cilindric. Gura se mai păstrează pe o porţiune foarte mică pe laturile de E şi N, respectiv colţul de SE.
Zidăria din care este compusă această structură se termină la -4,70 m, sub care apare un pământ galben nisipos, curat, fără material ceramic. Umplutura este formată din pământ negru-cenuşiu, cu mult cărbune, fragmente de cărămidă, foarte mulţi chirpici, fragmente ceramice şi fragmente de cahle databile la sfârşitul sec. XVI- începutul secolului al XVII-lea3. Pe baza fragmentelor de cahlă se poate aprecia că aceasta fântână a fost folosită în cursul secolului al XVI-lea.
Hanul Gabroveni
Pe tronsonul de stradă cuprins între Strada Zarafi şi B-dul I. C. Brătianu, în dreptul Hanului Gabroveni, au fost trasate mai multe casete de dimensiuni diferite.
Au fost identificate mai multe faze de funcţionare ale Hanului Gabroveni. În dreptul casetei XI, clădirea a suferit o refacere, sub forma construcţiei unei posibile intrări, amenajare în urma unei reparaţii capitale a clădirii existente şi astăzi, foarte probabil care a survenit spre sfârşitul sec. XIX. Deschiderea acestei intrării este de 1,15 m. Pereţii interiori prezintă urme de tencuială albă, groasă de 3-4 cm.
Strada de lemn
Părţi din podirea cu lemn a străzii au fost surprinse în mai multe casete şi secţiuni, pe toată lungimea cercetată a străzii Lipscani.
În faţa Hanului Gabroveni, la adâncimea de -1,90 - 2,20 m, a fost sesizată o podină de lemn, din care s-au păstrat 2 nivele. Sub nivelul inferior se observă fragmente de cărămidă de dimensiuni mari, poate folosite ca bază de întărire a podelei de lemn. Pe partea de N, strada e mai bine păstrată, observându-se bine şi bârnele transversale.
Pe latura de S, strada de lemn este mărginită de mai mulţi pari de formă rotundă, cel mai estic par având 7 cm diametru şi o înălţime de 20 cm; cel mai vestic având 8 cm diametru şi o înălţime de 30 cm; un al treilea par, mai prost păstrat, apare la 0,60 m V de parul estic şi 0,90 m de parul vestic. În acest sector probabil ca am surprins partea inferioară a structurii străzii de lemn, reprezentată o dată de cei trei pari descrişi mai sus; imediat la N de aceştia pornesc mai multe bârne, orientate N - S, cu diametrul de 0,10-0,15 cm, nefinisate, unele cu coajă pe ele, peste care este dispusă E - V bârna propriu-zisă pe care se fixau scândurile de 1,57 m lungime şi 10 cm grosime.
Descoperirea unei podele din jumătăţi de trunchiuri de copaci în caseta V (sector C), aparţinând unei pivniţe de la o clădire păstrată parţial, ne confirmă că strada Lipscani avea o deschidere mult redusă faţă de cea actuală, situaţie constată de mai multe ori în cursul cercetărilor din 2007-2008.

English Abstract:

Archaeological excavations on Lipscani Street, the area between Smârdan Street and I.C. Brătianu Boulevard were done in September - October 2008. All along the street we excavated the foundations of different kind of buildings, with or without basement, most of them being dated to the 18th and 19th centuries. On the north side of the street, close to the crossroad with Smârdan Street, archaeological investigations found an aqueduct from the 17th-18th centuries and a fountain from the 16th century. The foundations of the Gabroveni Inn were investigated, too. It was possible to make some observations considering the architectural transformations of this monument from the 18th century on. In the space between buildings we documented important parts from the wood pavement of the street.

Note Bibliografice:

1. Vestigiile arheologice au fost documentate şi cu ajutorul unei echipe de arhitecţi coordonată de dr. M. Mărgineanu-Cârstoiu (IAB), din care fac parte V. Apostol (MNIR), Şt. Bâlici (UAIM Bucureşti) şi Claudia Apostol.


2. Moneda a fost identificată de colegul Aurel Vîlcu de la Cabinetul Numismatic al IAB.
3. Cahlele au fost datate de d-na Venera Rădulescu

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO