.
Răducăneni | Judeţ: Iaşi | Punct: Bazga-Cetaţuie | Anul: 2009
Anul:
2009
Epoca:
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;Latene;Dacii liberi
Perioade:
Eneolitic
Categorie:
Civil;
Domestic
Tipuri de sit:
Aşezare deschisă
Județ:
Iaşi
Localitate:
Răducăneni
Comuna:
Răducăneni
Punct:
Bazga-Cetaţuie
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Marin Tamilia Elena Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Iaşi
Merlan Vicu responsabil Muzeul Municipal Huşi
Salomeia Paul Muzeul Municipal Huşi
Cod RAN:
Raport:

Obiective: decopertarea integrală a locuinţelor neolitice şi getice din Ş8, secţionarea valului de apărare mic din partea de V a cetăţii şi săparea unei noi secţiuni Ş9, paralel cu Ş8/2008.
Realizări: S-a continuat săpătura în secţiunea Ş8/2008, pe nivele, din stratul superior (getic) spre cel interior (eneolitic): Ş8=11 x 11 m.
În 2008 s-a reuşit decopertarea până la solul viu, o suprafaţă de cca. 9 ...m², ajungându-se la -1,60 m.
Între c. 3 şi 11/a-b, pe direcţia N - S şi c. 11/a-d pe direcţia NE-SV au fost surprinse mai multe complexe de locuire şi ceramice. Astfel la m8-m10/d, sub căzăturile de perete ale locuinţei L13 pe latura de E, a fost descoperit un complex ceramic alcătuit din numeroase fragmente ceramice. Unele fragmente prezentau în apropierea buzei de vas un motiv alveolar înlănţuit, întrerupt de două aplice (tortiţe) laterale de 2-3 cm. Calitatea ceramicii este bună spre mediocră, fiind de culoare cărămizie.
Chirpicii locuinţei L13 (Latène) au grosimi nu prea mari (3-7 cm), cu amprente de nuiele rar de pari. În interiorul locuinţei a fost descoperită şi o lutuială făţuită (2-4 cm), neregulată, uneori ondulată şi cu asperităţi pe partea inferioară.
Un alt complex ceramic alcătuit din fragmente ceramice de la o amforă grecească de Rhodos (sec. V-IV a.Chr.) a fost găsit în C8-10/a-b între -0,40-0,60 m.
În c. 10/d, din partea de NE a locuinţei L15 de provenienţă hallstatiană, la -0,75 -0,80 m a fost descoperită o platformă din lut ars, aproximativ ovală cu L = 0,98 m şi l = 0,80 m. Grosimea este de aproximativ 0,07 m fiind alcătuită dintr-o lutuială făţuită, arsă uniform la partea superioară, cu grosimea de 0,03 m. Substratul este alcătuit din pietre mici şi mijlocii, din gresie sau calcar oolitic. Este plană, uşor concavă în zona centrală, iar marginea este înclinată spre exterior. Faţă de structura unei vetre vechi, platforma din lut ars nu prezintă spărturi poligonale sau crăpături, fiind uniformă pe întreaga suprafaţă, având o starea de conservare bună.
Platforma ar fi putut fi folosită atât ca „masă" sau suport al olarului pe care se modelau lipiile sau vase ceramice sau ar fi putut avea un rol de masă de altar pentru anumite ofrande depuse în cadrul unui ritual.
Sub nivelul getic la m2/a-b/-1,20-1,40 m, a apărut o vatră de foc dezafectată, de factură cucuteniană, care a fost identificată sub un vas de provizii fragmentat. Vatra era extinsă pe o suprafaţă de 0,5 m², pe direcţia E-V, făcând parte din inventarul locuinţei cucuteniene L12.
Înlăturarea nivelelor arheologice de la partea superioară (Sântana de Mureş, Latène, Hallstatt, Costişa) a permis surprinderea locuinţei cucuteniene L12, care se extindea spre N până la m7/c.
În colţul nord-estic al acesteia au fost găsite fragmentele ceramice ale unei amfore cucuteniene, iar sub chirpicul peretelui nordic (în interiorul locuinţei) doua vase fragmentate de tip crater, grosolane de mărime mijlocie spre mare şi un vas fragmentat cu gâtul prelung (cca. 2/3).
Între m.3 - m.4 a fost identificat un mic „atelier" de prelucrat piesele din silex şi piatră (2 percutoare, aşchii şi deşeuri de debitaj, o piatră de tip nicovală şi un nucleu epuizat din silex).
De la m.4 până la m.8 au fost surprinsă locuinţa L14, descoperită încă din 2008 în Ş8 şi care se prelungeşte şi în Ş9/2009. în capătul nord-vestic s-au găsit câteva pietre plate înroşite.Aceasta a fostpusă în evidenţă printr-o masă de chirpici mici. O nouă vatră de foc a fost descoperită la m.5/-0,50 m, fiind de factură Latène. Era amplasată în zona central sud-estică a locuinţei L14, fiind alcătuită dintr-un chirpic poligonal de culoare cenuşiu-albicios la suprafaţă şi cărămiziu în bază, fiind uşor friabil. În partea centrală prezintă o uşoară bombare (datorită depunerilor succesive de material argilos şi a făţuielilor repetate), ajungând la o grosime de peste 0,10 m, iar la margine 0,05 m. Are o formă aproximativ dreptunghiulară cu L = 0,90 m şi l = 0,65 m.
Locuinţa L14 a fost surprinsă şi în Ş9, prin peretele vestic, până în zona mediană a acesteia, aflată în berna dintre Ş8-Ş9, lateral fiind identificat şi un complex alcătuit din fragmente de la un vas de provizii.
Între c.4-7/a-e, de la -0,40 la 0,80 m a fost surprinsă în Ş8, o nouă groapă menajeră (G20) de factură dacică (Sântana de Mureş), de formă aproximativ dreptunghiulară, fiind extinsă pe cca. 8 m². În inventarul ei predomină pietre mari din gresie dură (fragmente de râşniţe, nicovale, etc.), oase mari de animale şi fragmente ceramice provenite de la cel puţin trei categorii de vase (străchini largi cu diam. = 35 cm, h = 60 cm, plate cu două torţi laterale (imitaţii) cu o gaură în centru. Au forme uşor tronconice spre fund. Lateral dispun de incizii, două grupe a câte trei linii paralele pe o latură şi două pe cealaltă. Culoarea acestora este neagră, având în compoziţia pastei mici granule de nisip. S-au mai găsit şi fragmente de la o amforă dacică (urnă funerară), cu buza răsfrântă, fiind de calitatea bună, de culoare cenuşie. Aşa cum se prezintă urna avea următoarele caracteristici: diam. (la mijloc) = 20 cm, diam. (fund) = 10 cm. Pe fundul gropii sub un fragment ceramic de bol, au fost găsite seminţe de grâu carbonizate (-0,80 m).
La baza gropii solul era de culoare galben-albicios (loess nisipos cu carbonaţi), pigmentat cu fragmente mici de cărbuni.
Prin trasarea unei noi secţiuni Ş9, pe direcţia NV-SE (L = 12 m, l = 2 m) s-a urmărit surprinderea locuinţelor L12, L14 şi L15.
Locuinţa L15 (hallstatiană) a fost identificată sub locuinţa L14 (Latène), în proporţie de 2/3, însă cealaltă parte se extinde spre N-NV, înspre malul abrupt, fiind surprinsă printr-o aglomeraţie compactă de chirpici negri şi cărămizii, apărând de la -0,80 m până la 1,10 m.
Nivelul arheologic hallstatian are o uşoară înclinare dinspre E spre V, dinspre valul de apărare estic spre interiorul cetăţii. Grosimea maximă a chirpicului de elevaţie se găseşte în partea de E,lângă val, unde stratul arheologic depăşeste 0,5 m.
Locuinţa L15 are o formă aproximativ cvasidreptunghiulară (E-V) cu următoarele dimensiuni: 4 x 6 = 24 m².
În Ş9/2009 între m1-m3 a fost depistată o groapă menajeră (G21), care se continua şi spre S şi V în afara Ş9, ce se adânceşte de la -0,40 m (nivelul Latène) până la -0,90 m, fiind de formă aproximativ dreptunghiulară la suprafaţă, iar printr-o adâncire concentrică, s-a restrâns treptat spre fund, luând astfel o formă aproximativ ovală.
Din inventar: oase de animale, fragmente ceramice din nivel, amestecate cu cele cucuteniene deranjate prin săparea gropii.
În nivelul inferior al locuinţei L12 cucuteniană, sub vatra de foc dezafectată a fost surprinsă o nouă groapă menajera (G22). Deşi de dimensiuni mici, în inventarul acesteia s-ai găsit: piese din silex şi piatră, oase de mărimi variabile.
Valul de apărare estic
Pe latura de E a sitului se află "valul mic" de apărare, care se distinge ca o ridicătură de cca. 1,5 m faţă de nivelul de călcare.
A fost secţionat pe direcţia E-V, lăsându-se în zona maximei înălţimii un martor de 1,5 m lăţime, restul fiind decopertat integral până la solul viu. Din valul iniţial (care avea probabil peste 50 m), au mai rămas doar 10 m lungime cu 2 m înălţimea maximă, restul fiind afectat de alunecările de teren active. Lăţimea valului variază: 10 m în zona centrală şi sub 6 m lateral.
Prin decopertările succesive, au fost surprinse următoarele nivele stratigrafice:
- un strat de călcare de 0,40 m, de culoare galben-cenuşiu cu fragmente ceramice dacice;
- o manta de pietre (majoritatea plate sau dreptunghiulare, rar trapezoidale), pe o suprafaţă de peste 100 m² (neafectată de alunecările de teren din partea de N şi NV); Unele pietre din manta sunt înroşite.
- sub mantaua de pietre se găseşte (în zona centrală) un „sâmbure" argilos ars de culoare cărămizie, care are o grosime de cca. 0,80 m. „Miezul" cărămiziu al valului se extinde după direcţia de orientare a valului, respectiv NE-SV;
În partea central-nordică a valului se conturează o fosă (Groapa G21), alcătuită din resturi de cenuşă şi cărbuni. Groapa are o formă aproximativă de sac, largă la suprafaţă( diam. = 1 m), restrângându-se treptat, ajungând la fund cu diam. = 40 cm. Se adânceşte de la -0,40 la -1,70 m (h = 1,30 m).
La m.10/f/-0,50 m a fost descoperit un cărbune masiv cu diam. = 20 cm şi h = 40 cm, fiind păstrat în poziţie aproximativ verticală, ce pare a fi un rest de la un par de palisadă (analogie cu cel descoperit la baza valului dinspre V). Această rămăşiţă carbonizată forma baza împănită a unui par de palisadă, rămasă în urma incendiului ce a afectat valul estic al cetăţii.
În campania 2009 au mai fost descoperite:
- un obiect de cupru Ş8/4c/-0,90 m, cu nit şi gaură, puternic oxidat, lucrat pe foiţă subţire (L = 3cm, l = 0,8cm);
- foiţă de cupru descoperită la m.10/a/-0,60 m, puternic oxidată (L = 1,5 cm, l = 1cm);
- fragment de sulă din fier la m.8/a/-0,60 m, cu urme de oxidare (L = 9 cm,l = 0,5 cm);
- vârf de săgeată fragmentar la m.8/a/-0,65m de tip scitic, în trei muchii, ascuţite lateral. Capetele muchiilor sunt ascuţite spre partea inferioară, luând forma unui cârlig. Cele trei muchii sunt aplicate pe un corp cvasicilindric, în secţiunea rotund cu diam.(la bază) = 0,5 cm şi L = 2 cm. Vârful este confecţionat dintr-un aliaj de cupru şi plumb, având culoarea cenuşiu-negricioasă;
- fragment fusaiolă la m.8/a/-0,60 m, bitronconică cu diam. = 3,5 cm, h = 3 cm, de culoare cenuşie, cu cioburi pisate în pastă şi uşor friabilă.
- Cute din gresie la m.7/b/-0,60 m, pentru ascuţit piesele din os, piatră şi fier;
- Nicovală la m.7/b/-0,70 m, din gresie silicioasă dură, de formă cvasidreptunghiulară (L = 55cm, l = 35 cm, gr = 4 cm).
- Nicovală înroşită la m.7/a/-0,70 m, cvasidreptunghiulară cu (L = 22 cm, l = 15 cm, gr = 7 cm).
- Râşniţă cvasicirculară la Ş8/m.6/b/-0,70 m, din gresie dură cu diam. = 30 cm, gr = 4 cm, ruptă în două în zona mediană, având partea albicioasă uşor concavă.
- Nicovală la Ş8/m8/b/-0,40 cm, din gresie dură cvasidreptunghiulară, fasonată rudimentar, având L = 40 cm, l = 20 cm, gr = 6 cm.
- Fusaiolă bitronconică la m.1/a/-0,60 m, cu diam. (maxim) în zona centrală = 3 cm, h = 2,5 cm, de culoare cenuşie, descoperită în nivelul hallstatian fiind de culoare neagră, de calitate foarte bună.
- Dinte de urs păstrat foarte bine, descoperit în nivelul Latène (m.1/a/-0,60 m), cu L = 7 cm, l = 2,5 cm, gr. = 1,8 cm, cu zona activă uşor tocită pe o latură, iar pe cealaltă are un luciu (probabil uzură de folosinţă ca unealtă sau totem).
- Ac din os (m.5/d/-0,60 m) şlefuit cu diam. = 0,5 cm (bază) şi L = 4cm, păstrat într-o stare buna.
- Obiect din fier (probabil de la un cântar), descoperit la m2/a-b/-0,50 m, puternic oxidat. După formă se aseamănă cu un cântar cu cârlig, fiind alcătuit din două piese: un suport orizontal uşor arcuit cu L = 18 cm, l =2 cm, care se subţiază spre ambele capete, şi o tijă cu diam. = 0,8 cm şi L = 22 cm. La capătul inferior are o arcuire care se subţiază sub forma unui cârlig, iar la partea superioară o alta arcuire care formează un arc de cerc cu o prelungire, înainte de subţiere şi capăt, ajungând la 1,5cm (L = 2,5 cm). Obiectul este fragmentat în 6 bucăţi.
- Obiect din fier puternic oxidat (m.5/a/-0,80 m), ce provine probabil de la un cercel arcuit, cu un capăt subţiat şi celălalt gros şi cap de prindere.
- Vârf de săgeată de tip scitic, fragmentat (m.7/a/-0,60 m), triunghiular, descoperit în nivelul Latène, cu L = 3,5 cm, l = 0,7 cm. Are trei laturi plane ascuţite, cu vârful bine păstrat şi cu diam. la gaura de prindere = 0,5 cm. Corpul cilindric de la baza săgeţii se îngroaşă în dreptul celor trei laturi triunghiulare, dispunând şi de o mică gaură de fixare a suportului lemnos.
- Vârf de lance dublu ( m.11/a/-0,50 m), din fier oxidat, păstrat într-o stare bună spre mediocră. Baza prezintă o tăietura de cca. 0,7 cm pe cca. 2/3 din trunchiul lanciei, iar la partea superioară o bifurcaţie cu doua vârfuri active. Un vârf se păstrează integral iar celălalt este rupt din vechime de la jumătate. Pe partea opusă tăieturii se distinge o gaură de fixare a materialului lemnos, care este „sudată" printr-un proces avansat de oxidare (rugină). L = 17 cm, diam. (bază) = 3,7 cm, l(trunchi) = 9 cm, diam. (bază) vârf bifurcaţie = 0,8 cm.
- Cuţit fragmentat puternic oxidat ( m11/a/-0,60 m) cu baza triunghiulară (probabil pumnal), cu L = 14,5 cm, l = 3,5 cm, l(lama) = 1,6 cm. Suportul din fier prezintă găuri oxidate („sudate") pentru fixarea mânerului din os sau lemn.
- Vârf de fier (sulă) (m.11/a/-0,60 m), puternic oxidat, doar cu vârful ascuţit ( L = 2 cm, diam. = 0,5 cm).
- Vârf de lance oxidat (m.8/b/-0,60 m), cu partea activă dreaptă şi gaură de înmănuşare întredeschisă. L = 6 cm, l(vârf) = 3,2 cm, diam. = 1,5 cm. Nu este exclus să fi fost folosită şi ca ostie de pescuit.
- Nicovală din gresie dură (m.9/d/-0,60 m) dreptunghiulară cu L = 30 cm, l = 17 cm.
S-au mai identificat şi câteva pietre, probabil de la o vatră de foc, pe latura de E a locuinţei L13.
Pentru nivelul cucutenian:
- aşchie din silex de Prut (m.5/d/-0,65 m), cu urme de cortex rulat, de culoare neagră-cenuşie. Sunt vizibile undele de la şocul de percuţie, iar lateral urme de uzură.
- Topor tropezoidal (m.3/c/-1,70 m) din şist negru, fragmentat, cu accident în zona mediană, exfoliat pe strate. A fot prelucrat pe o rocă rulată, de culoare neagră, adusă probabil din albia Prutului, de la peste 5 km distanţă. Feţele piesei sunt şlefuite iar laturile atent preparate (L = 8 cm, l(zona activă) = 4 cm, gr.= 1 cm).
- Fragment de nucleu (m.1/a/-0,70 m), din silex de Prut, calcinat, desprins dintr-un bulgăre mai mare ( L = 4,5 cm, l = 2,5 cm).
- Aşchie din silex de Prut cu urme de uzură descoperită în (m.8/a/-0,80 m) având L = 2,5 cm, l = 1,7 cm.
- Fusaiolă plată (m.10/a/-0,80 m) realizată dintr-un fragment ceramic bine ars, perforat intenţionat şi rotunjit (diam. = 4 cm, gr.= 1 cm)
- Aşchie din silex de Prut (m.8/b/-0,80 m) cu retuşe pronunţate, cvasidretunghiulară, de culoare neagră cu L = 3 cm şi l = 2 cm.
- Percutor din andezit (m.3/a/-1,30 m), cvasidreptunghiular, rotunjit la colţuri, cu urme de tocire la cele două capete ( L = 8 cm, l = 4 cm, gr.= 3 cm).
- Percutor confecţionat dintr-o gresie dură, de formă aproximativ ovală, tocit pe toate părţile. Are cele două feţe plate şi o latură dreaptă. L = 6,5 cm, l = 5,5 cm, gr.= 2 cm.
- Nucleu din silex de Prut (m.4/a/-1,50 m) de culoare neagră, neregulat, cu urme de calcinare (de la un incendiu).
- Aşchie calcinată descoperită la m.3/a/-1,40 m.
- Fragment de aşchie (m.4/b/-1,40 m), cu urme de uzură de culoare alb-lăptoasă, cu pigmentaţii albe.
Secţiunea Ş9
- sârmă din fier (agăţătoare ruginită) (Ş9/m.8/a/-0,45 m), păstrată totuşi într-o stare bună (L = 7,5 cm, diam. = 0,5 cm), fiind la unul din capete uşor curbată.
- Caia din fier (L9/m.8/-0,45 m), ruginită, dar păstrată în stare bună(miezul), cu capul plat uşor alungit şi cu „floare". Dimensiuni: L = 3 cm, l(cap) = 1,3 cm, gr.= 0,6 cm.
- Fusaiolă bitronconică din lut ars (Ş9/m.7/-0,50 m) de calitate slabă, cu diam.= 2,5 cm, h = 2 cm.
- Toartă dublă cilindrică, de factură grecească (Ş9/m.10/-0,40 m) de la o amforă. Resturi de amforă au fost descoperite şi în berna dintre Ş8-Ş9 şi Ş8, nivelurile superioare Latène.
- Cute cvasicilindrică (Ş9/m.9/-0,45 m) din gresie dură, fin şlefuită.
- Vârf de unealtă din fier (Ş9/m.8/-0,50 m) (ostie) cu gaură de înmănuşare scurtă, cu L = 7 cm, l(max.) = 2,5 cm, gr.= 2,5 cm, fiind ruginit dar păstrat într-o stare bună.
- Dorn din fier (Ş9/m.8/-0,50 m) folosit la perforarea obiectelor dure, păstrat într-o stare bună. L= 6,8 cm, l(cap) = 1,5 cm, gr.= 1,4 cm. Corpul dornului este aproximativ de formă pătrată, fiind rotunjit în zona capului. Vârful este ascuţit.
- Împungător din fier (Ş9/m.8/-0,50 m) puternic corodat ( până la exfoliere) în zona centrală. La partea superioară, jumătate din gaura de înmănuşare este ruptă din vechime. L = 9 cm, l(gaura) = 2 cm, gr.= 1,8 cm.
În concluzie, pe toată durata campaniei 2009 efectuată în situl de la Bâzga, au fost realizate săpături în secţiunea Ş8 (începută încă din 2008 în afara valului pe interiorul cetăţuii), secţionându-se astfel valul estic placat cu pietre, pe o lungime de peste 10 m. De asemenea s-au decopertat în întregime toate locuinţele surprinse în acest sector, după care s-a trecut la săparea unei secţiuni noi - Ş9, pentru a fi evidenţiate şi resturile de locuinţe ce depăşeau limitele vestice ale Ş8.

Bibliografie:

Vasile Chirica, Marcel Tanasachi, Repertoriul Arheologic al judeţului Iaşi, vol.II, 1985.


Vicu Merlan, Evoluţia habitatului preistoric în sectorul inferior al Jijiei, Lucrare de Licenţă, Suceava, 1995.
Vicu Merlan, Florin Burtănescu, Alexandra Comşa, Un mormânt Iamnaja cu lespede de piatră la Chersăcosu, comuna Stănileşti, jud. Vaslui, Arheologia Moldovei, 1998, 209-214.
Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupra Văii Bohotinului şi Văii Moşnei, Iaşi, 2006.
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Răducăneni Bazga-Cetăţuie, judeţul Iaşi, CCA, 2005, 2006, 2007, 2008.
Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupra Depresiunii Huşilor, Iaşi, 2008.
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Răducăneni, Bazga - Cetăţuie, jud. Iaşi,CCA 2009.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO