Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: str. Tudor Vladimirescu nr. 7 | Anul: 2009

Anul   2009
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
Neolitic;
Eneolitic;
Epoca romană;
Epoca medievală;
Epoca medievală târzie;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului mijlociu
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Civil;
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Locuire civilă;
Aşezare deschisă;
Necropolă;
Necropolă plană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   Şimleu Silvaniei
Punct
str. Tudor Vladimirescu nr. 7
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Marchiş Ioana
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.13
Raport Situl se află amplasat pe terasa a doua neinundabilă a râului Crasna, la cca. 50 m S de cursul acestuia. Terasa este la o altitudine de 205 m faţă de nivelul mării, pe malul stâng al văii. Zona este plată, intinsă, uşor de amenajat în vederea ridicării unor construcţii de locuit. Aspectul geomorfologic face din această terasă cel mai favorabil loc pentru amenajarea unor astfel de construcţii. Peste valea Crasnei se ridică impozanta Măgură a Şimleului unde locuitorii din toate epocile găseau refugiu în fortificaţiile ridicate pe vârfuri, sau în pădurile din jur.
Situl a fost identificat în urma unor cercetări de teren (1996), dar a fost cercetat ocazional prin periegheze repetate (1998, 2000-2003, 2005-2007) şi cercetări arheologice preventive (2002) ocazionate de construcţia unui garaj, ocazie cu care s-a constatat complexitatea stratigrafiei sitului.
Obiectivul principal al cercetării preventive de la Şimleu Silvaniei din punctul Strada T. Vladimirescu nr. 7, l-a constituit eliberarea terenului de sarcină arheologică în vederea predării amplasamentului pentru construirea obiectivului Pensiune Turistică.
Stratigrafia staţiunii arheologice de la Şimleu, precizarea cadrului cronologic în care se desfăşoară evoluţia sa, stabilirea caracterului sitului, a etapelor evolutive, toate au reprezentat obiective prioritare ale cercetării. Nu în ultimul rând ne-am propus, precizarea relaţiei şi succesiunii fazelor evolutive şi componentelor staţiunii, întrucât în acelaşi loc avem mai multe etape de locuire şi o necropolă de inhumaţie cu morminte neolitice. Toate aceste aspecte sunt dificil de sesizat, mai ales datorită faptului că straturile de cultură au fost afectate de-a lungul timpului de eroziunea naturală, construcţiile edilitare şi lucrările agricole.
Campania anului 2009 a constat în trasarea a 9 unităţi de cercetare. Fiecare secţiune a căutat să investigheze câte o suprafaţă delimitată de fundaţii masive din beton existente. În suprafeţele S4 şi S8 nu au apărut complexe arheologice. Materiale arheologice din nivel au apărut în mai toate suprafeţele trasate: în S1, S2, S3, S5, S6, S7, S8, S9.
Pentru degajarea molozului şi a umpluturilor moderne care suprapuneau nivelele arheologice au fost utilizate mijloace mecanice de decapare. Astfel au fost investigate suprafeţele accesibile totalizând peste 100mp.
Din punct de vedere stratigrafic situaţia sitului este complexă. În toate suprafeţele excavate se observă aceeaşi succesiune, cu mici excepţii privind grosimea straturilor:
0/0,55 -0,65 m - fundaţie din beton recentă;
-0,65 -0,8 m moloz de la construcţii demolate recent;
-0,8 -1,1 m sol cenuşiu aparţinând epocii moderne;
-1,1 -1,7 m strat medieval târziu cu sol cenuşiu pigmentat;
-1,7 -1,8 m strat din epoca romană negru afânat;
-1,8 -2 m strat din bronzul mijlociu, maroniu închis;
-2 -3/3,2 m strat neolitic, maroniu deschis;
-3,2 m - argilă galbenă sterilă.
C1: Tip complex: locuinţă. Locaţie: S1, S6, conturat la -1,3 m. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III. Elemente de inventar: ceramică dacică lucrată cu mâna şi la roată puţină, chirpici.
C1/1: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de C1. Locaţie: S1, conturat la -1,3 m; diametru 0,25 m. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C1/2: Tip complex: cuptor menajer. Locaţie: S1, conturat la -1,4 m în profilul vestic. Foarte probabil aparţine complexului C1. Diametrul surprins al cuptorului este de 0,65 m. Vatra s-a păstrat la -1,9 m, deci la 0,45 m mai jos decât partea superioară păstrată a pereţilor. Crusta arsă a cuptorului şi a pereţilor este groasă de 0,05 m. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C1/3: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de C1. Locaţie: S1, conturat la -1,5 m în profilul vestic. Forma gropii în profil neregulată, diametrul a conturare este de 0,5 m. Elemente de inventar: mult chirpici din elevaţia pereţilor arşi ai locuinţei. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C1/3.1: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de C1. Locaţie: S1, conturat la -1,7 m în profilul vestic. Forma gropii în profil dreaptă cu fundul puţin alveolat, diametrul a conturare este de 0,45 m. Elemente de inventar: chirpici din elevaţia pereţilor arşi ai locuinţei. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C1/4: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de C1. Locaţie: S6, conturat la -2,2 m. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C1/5: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de C1. Locaţie: S6, conturat la -2,1 m, baza la -2,5m. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C2: Tip complex: groapă menajeră. Locaţie: S2, conturat la - 2,23 m. Formă aprox. poligonală, cu fundul la -2,75 m, surprins în profilul nordic. Diametrul în profil 1,6 m. Elemente de inventar: un fragment de râşniţă şi o greutate din lut. Datarea complexului: neolitic.
C3: Tip complex: mormânt de inhumaţie (M1). Locaţie: S1, conturat la -2,6 m străpungând o locuinţă anterioară (C9/1) cu "platformă" din chirpici în profilul vestic. Baza depunerii funerare la -2,75 m. Elemente de inventar surprinse: vas cu picior, vas globular la cap unde mai apare un alt vas cu picior pe craniu, aşchie de obsidian. Capul orientat spre S. Datarea complexului: neolitic.
C4: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S1, aparţine probabil complexului C9/1 (locuinţă). Conturat la -2,6 m. Surprinsă pe jumătatea vestică. Adâncimea 0,55 m. Diametrul surprins de 1,3 m. Pereţii arşi în profunzime 0,05-0,1 m. Elemente de inventar: un topor din piatră, ceramică neolitică, lemn ars, puţine oase. Datarea complexului: neolitic.
C5: mormânt de inhumaţie (M2). Locaţie: S1, conturat la -2,6 m străpungând o locuinţă anterioară (C9/1) cu "platformă" din chirpici în profilul vestic. Baza depunerii funerare la -2,75 m. Elemente de inventar surprinse: vas cu picior, vase globulare. Nu au fost recuperate oase umane. Datarea complexului: neolitic
C6: Tip complex: cuptor menajer. Locaţie: S3, profil estic, conturat la -2,1 m, fundul alveolat la -2,5 m. Grosimea crustei arse uniform şi consistent este de 0,05-0,07 m. Bolta instalaţiei prăbuşită în timp. Elemente de inventar: oase de animale nearse. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C7: Tip complex: groapă de stâlp care ţine probabil de un şopron ce proteja cuptorul C6. Locaţie: S3, conturat la -2,1 m în profilul nordic. Forma gropii în profil dreaptă cu fundul puţin alveolat (la -2,5 m), diametrul la conturare este de 0,75 m. Elemente de inventar: ceramică preistorică rulată din nivelele anterioare. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C8: Tip complex: mormânt de inhumaţie (M3) orientat aprox. E - V (capul spre E). Locaţie: S1, conturat la -2,8m străpungând o locuinţă anterioară (C9/1) cu „platformă" din chirpici în profilul estic. Scheletul foarte fragil parţial distrus (zona superioară) de un zid modern. Baza depunerii funerare la -2,9 m. Elemente de inventar surprinse: vas cu picior întregibil angobat. Datarea complexului: neolitic
C9: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S1, „tăiată" de talpa locuinţei complex C9/1. Conturat la -3,05m. Adâncimea neregulată de 0,1-0,35 m. Diametrele gropii ovale sunt de 0,6 x 0,45 m. Elemente de inventar: ceramică neolitică, lemn ars. Datarea complexului: neolitic
C9/1: Tip complex: locuinţă. Locaţie: S1, S6, conturat la -2,6 m, fundul la -2,9 m. Locuinţă de suprafaţă delimitată spre N de o talpă (surprinsă pe o lungime de 2 m) lată de 0,1 m, adâncită 0,8 m. Complexul se desfăşoară spre S, E şi mai ales V, dar construcţiile moderne au afectat serios planimetria sa. Locuinţa a fost incendiată ea sesizându-se ca un strat de chipici gros de până la 0,3 m. Elemente de inventar: ceramică neolitică, chirpici. Datarea complexului: neolitic.
C10: Tip complex: Groapă de provizii dreptunghiulară cu colţurile rotunjite. Locaţie: S5, profil nordic. Conturat la -2 m. Baza sa la 3 m. Surprinsă pe jumătatea sudică. Adâncimea 1 m. Diametrul surprins la bază este de 1,1 x 0,6 m. În profil groapa este tronconică cu diametrul mic la gură de 0,3m. La bază avea un strat de pietriş gros de 0,2m menit a drena apa din precipitaţii şi a feri produsele depozitate de umezeală. Elemente de inventar: ceramică dacică puţină lucrată cu mâna şi la roată. Datarea complexului: epoca romană, sec. II-III.
C11: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S5. Conturat la -2,9 m. Surprinsă pe jumătatea sudică. Adâncimea 0,27 m. Diametrul surprins în profilul nordic este de 0,95 m. Puţin cotlonită având la gură diametrul de 0,75m. Elemente de inventar: ceramică neolitică. Datarea complexului: neolitic
C12: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S3, taie probabil complexul C13 (locuinţă neolitică) sau este contemporan cu acesta. Conturat la -3 m. Surprinsă pe jumătatea vestică. Adâncimea 0,6 m. Diametrul surprins în profilul estic este de 1,15 m. Groapa ovală avea sigur diametrul mic de 1,2 m, iar cel mare ipotetic de 1,8 m. Elemente de inventar: greutate din lut, ceramică incizată, vase întregibile pictate, o săpăligă din os şi un străpungător din os, multe oase de animale. Datarea complexului: neolitic.
C13: Tip complex: locuinţă. Locaţie: S3. Conturat la -3 m, fundul la -3,35 m. Locuinţă de suprafaţă adâncită 0,35 m. Complexul se desfăşoară spre S şi E,dar construcţiile moderne existente o suprapun în bună parte. Locuinţa a fost incendiată ea sesizându-se ca straturi de ceramică şi alte materiale arheologice, groase de până la 0,35 m. Elemente de inventar: ceramică neolitică, chirpici. Datarea complexului: neolitic.
C14: Tip complex: cuptor menajer. Locaţie: S6 (aparţine de locuinţa complex C14/1) înspre profilul vestic, conturat la -1,5 m, vatra puternic arsă la -1,85 m. Grosimea crustei arse uniform şi consistent este de 0,1 m. Bolta instalaţiei prăbuşită în timp. Diametrul cuptorului este de 1,1 m. Distrus parţial de un zid modern. Elemente de inventar: ceramică fragmentară premodernă. Datarea complexului: epoca premodernă, sec. XVII.
C14/1: Tip complex: locuinţă. Locaţie: S6, conturat la -0,75m, podeaua, cu mai multe faze, arsă, la -1,25m. Locuinţă de suprafaţă adâncită 0,45m. Complexul se desfăşoară spre N şi V, dar construcţiile moderne au afectat serios planimetria sa. Locuinţa a fost incendiată ea sesizându-se ca un strat de chipici gros de până la 0,25-0,3 m. Elemente de inventar: ceramică premodernă, chirpici. Datarea complexului: epoca premodernă, sec. XVII.
C15: Tip complex: Groapă menajeră. Locaţie: S6. Conturat la -1,5 m. Adâncimea 0,4 m. Diametrul surprins la conturare este de 0,6 m. Elemente de inventar: ceramică premodernă. Datarea complexului: epoca premodernă, sec. XVII.
C16: Tip complex: cuptor menajer. Locaţie: S6, surprins în profilul nordic (aparţine de locuinţa complex C14/1?), conturat la -0,85 m, vatra arsă superficial la -1,15 m. Grosimea crustei arse neuniform şi inconsistent este de maxim 0,1 m. Bolta instalaţiei prăbuşită în timp. Diametrul surprins este de 0,7 m. Elemente de inventar: ceramică fragmentară premodernă. Datarea complexului: epoca premodernă, sec. XVII.
C17: Tip complex: mormânt de inhumaţie (M4). Locaţie: S6, amplasat în apropierea M1 (C3) conturat la -2,4 m „aşezat" pe o locuinţă anterioară (C9/1) cu „platformă" din chirpici. Complexul intră, din păcate, în profilul estic, spre colţul sud-estic al casetei, şi este oricum foarte precar conservat. Scheletul foarte fragil distrus de condiţiile de sol. Baza depunerii funerare la -2,5 m. Elemente de inventar surprinse: ceramică fragmentară pictată neolitică. Datarea complexului: neolitic.
C18: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S6. Conturat la -2,5 m. Surprinsă pe sfertul nord-estic. Adâncimea 1 m. Diametrul probabil la bază de 1,45 m, iar la gură de 1,2 m. Elemente de inventar: ceramică neolitică, lemn ars, puţine oase. Datarea complexului: bronzul târziu (grupul Cehăluţ).
C19: Tip complex: mormânt de inhumaţie (M5). Locaţie: S7, amplasat în colţul nord-vestic al casetei, conturat la -3,3 m. Complexul intră, din păcate, în profilul vestic şi nordic. În acest caz a fost identificată groapa în care a fost depus defunctul şi care avea probabil diametrul de 1,5 m şi adâncimea de 0,5 m. Din schelet a fost recuperat braţul drept relativ bine păstrat. Elemente de inventar surprinse: ceramică puţină fragmentară pictată neolitică. Datarea complexului: neolitic.
C20: Tip complex: Groapă de provizii. Locaţie: S9. Conturat la -2,5 m. Adâncimea 1,1 m. Diametrul gropii ovale era probabil la bază de 1,1 x 2 m, iar la gură de 1,2 m. Elemente de inventar: ceramică, lemn ars, puţine oase, arsură. Datarea complexului: bronzul târziu (grupul Cehăluţ).
Cercetările de la Şimleu de pe strada T. Vladimirescu nr. 7, deşi de mică anvergură, desfăşurate într-un timp relativ scurt, au evidenţiat, încă o dată, faptul că spaţiul cuprins între această stradă şi străzile G. Bariţiu şi Oaşului este unul cu un potenţial arheologic deosebit.
Celei mai vechi perioade istorice, neoliticul, îi aparţin 12 complexe arheologice, 2 locuinţe (C9/1, 13), 5 gropi de provizii (C2, 4, 9, 11, 12), 5 morminte de inhumaţie (C3, 5, 8, 17, 19).
Cel mai vechi nivel de locuire identificat în cadrul cercetărilor preventive de la Şimleu Silvaniei str. Tudor Vladimirescu nr. 7, aparţine neoliticului dezvoltat, mai exact culturii Zau. Definită recent de cercetătorul Gheorghe Lazarovici pe baza a ceea ce era cunoscut ca şi Complexul cultural CCTLNISZ, cultura Zau este răspândită în centrul Transilvaniei şi parţial nord-vestul României. Etapa documentată la Şimleul Silvaniei face aparte din cele mai timpurii manifestări ale acestei culturi, ridicând numărul siturilor identificate până în prezent la 10. Pentru judeţul Sălaj este cel de-al doilea punct cu descoperiri aparţinând acestei etape, primul sit, care a reprezentat o adevărată surpriza în mediul ştiinţific, fiind descoperit la Doh, comuna Măierişte.
Evoluţia acestei culturi este de asemenea bine documentată la Şimleu Silvaniei, prin identificarea complexului C12, care marchează momentul imediat următor de locuire. Materialul arheologic recoltat din acest complex prezintă bune analogii în cel mai timpuriu nivel neolitic din siturile de la Pericei şi Porţ.
Deosebit de importante sunt cele 5 complexe funerare cercetate la Şimleu, care reprezintă şi ultima etapa neolitică documentată în acest areal, cu atât mai mult cu cât există extrem de puţine informaţii referitoare la ritul şi ritualul funerar al acestor comunităţi, în judeţul Sălaj fiind cercetate alte 3 astfel de morminte de inhumaţie, două la Pericei şi unul la Porţ
În ceea ce priveşte epoca bronzului, descoperiri aparţinând Bronzului Târziu au fost efectuate atât pe Măgura Şimleului (alt. max. 597 m), punct strategic amplasat la N de zona cercetată, cât şi la baza acesteia, în mai multe puncte din perimetrul oraşului Şimleu. Apariţia acestui tip de descoperiri era de aşteptat în zona cercetată de noi datorită condiţiilor propice de locuire oferite de unitatea geomorfologică. Nivelul din perioada finală a epocii bronzului este destul de consistent, poate şi pentru că există posibilitatea ca acesta să conţină la bază un nivel anterior aparţinând Bronzului Mijlociu (Cultura Wiettenberg), materiale specifice acestui orizont anterior apărând şi în cercetările mai vechi din acest spaţiu.
Pentru epoca bronzului au fost descoperite doar două gropi de provizii, transformate ulterior în gropi menajere, umplutura lor (ceramică, fragmentară, cenuşă, oase de animale, etc.) sugerând acest lucru. Forma tronconică, specifică gropilor de provizii, ne-a îndemnat să atribuim acest caracter complexelor aparţinând acestei epoci.
În ceea ce priveşte epoca romană, descoperirile aparţin unei populaţii de daci liberi, ale căror urme au mai fost identificate şi anterior (pe strada G. Bariţiu şi Oaşului). Deşi materialele descoperite sunt puţine, numărul complexelor este relativ mare. Acesta e ridicat e cele 5 gropi de stâlp care reprezintă jumătate din totalul complexelor din epoca romană şi care ţin de o locuinţă (complexul C1). O altă groapă de stâlp este complexul C7, de astă dată un complex cu un diametru mai mare (0,75 m). Locuinţa (complex C1), cuptoarele (C1/2; C6) şi groapa de provizii (C10) nu au fost generoase în ceea ce priveşte inventarul arheologic. Pe baza inventarului ceramic descoperit (ceramică lucrată cu mâna şi la roată) complexele pot fi datate larg între sec. II-III p.Chr.
Complexele (4) apaţinând epocii premoderne (sec. XVII) se concentrează în extremitatea nordică a zonei investigate. Toate par să aparţină unei gospodării dintruse prin incendiere probabil la finele sec. XVII cu prilejul conflictelor dintre curuţi şi lobonţi pentru cucerirea Castelului Bathory, ocaşie cu care şi târgul Şimleului a avut de suferit. Complexele premoderne au fost deteriorate ulterior şi de construcţiile cu zid şi fundaţii masive din sec. XIX-XX. Materialul arheologic este exclusiv ceramic însă bogat, dar extrem de fragmentat.
În contextul cercetărilor efectuate putem concluziona că la Şimleu Silvaniei, strada T. Vladimirescu nr. 7 şi în jur, exista o aşezare nefortificată neolitică cu două faze de locuire şi o a treia fază caracterizată prin înmormântări cu depunerea defuncţilor chirciţi, pe o parte, şi cu inventar funerar compus din vase cu ofrande. Următoarea locuire civilă, din spaţiul investigat, se datează în epoca bronzului, care pare să se dividă în două etape principale: locuirea din Bronzul Mijlociu (cultura Wiettenberg) şi următoarea din Bronzul Târziu (grupul Cehăluţ). Până în epoca romană nu mai sunt sesizate elemente de locuire, acestea fiind cunoscute în imediata apropiere a Măgurii Şimleuluii şi pe înălţimile acesteia. În epoca romană, datorită controlului militar exercitat de către romani dinspre limesul meseşan, aşezările dacilor liberi şi ai altor "barbari" au fost amplasate în zonele de şes, mai uşor de supravegheat. Este şi cazul aşezării dacice din epoca romană de la Şimleu Silvaniei, amplasată între străzile T. Vladimirescu - Oaşului - G.Coşbuc - Horea, pe malul văii râului Crasna.
Deşi au fost descoperite sporadic fragmente ceramice medievale târzii (sec. XIV-XVI), anul acesta, în punctul cercetat, nu au fost descoperite complexe arheologice. Putem însă presupune că târgul medieval, corespondent curţii nobiliare fortificate a familiei Bathory, era amplasat de-o parte şi de alta a râului Crasna, pe actualele străzi T. Vladimirescu (de pe malul stâng) şi S. Bărnuţiu (de pe malul drept), în amonte de conul de dejecţie pe care a fost ridicat castelul fortificat. Aceiaşi organizare a existat şi în perioada de sfârşit a evului mediu, la finalul perioadei de funcţionare a castelului fortificat. Nu întâmplător am descoperit urmele incendiate ale unei gospodării din sec. al XVII-lea în perimetrul cercetat, foarte probabil amplasată deja pe o tramă stradală pastrată până azi.
Complexitatea descoperirilor de la Şimleu Silvaniei-strada T. Vladimirescu nr. 7 este evidentă. Atât pentru că este pentru prima dată când acest orizont cronologic, al neoliticului final, este atestat prin descoperiri în zona Şimleului cu multiple faze, cât şi pentru coloana stratigrafică şi materialul spectaculos oferit.
Terasa a doua a Crasnei, mai precis spaţiul delimitat de străzile T. Vladimirescu-Oaşului-G.Coşbuc-Horea, constituie zona optimă de locuire umană deschisă din perimetrul Şimleului, iar stratigrafia complexă şi profundă este pe deplin explicabilă. Cei 2,5 - 3 m de stratigrafie impresionantă oferă sitului un potenţial arheologic şi istoric deosebit care pot completa în mod fericit imaginea deja conturată privind habitatul uman din arealul Măgurii Şimleului. [Horea Pop]
Rezumat
English Abstract The site is located on the second not floodable terrace of the Crasna river, about 50 m south of its course. The terrace is at an altitude of 205 m above sea level, on the left bank of the valley. The area is flat, stretched, easy to set up with a view to raising lodging quarters. The geo-morphological aspect makes this terrace the most favourable place for raising such constructions. Over the Crasna valley stands the imposing Măgura Şimleului, where all the inhabitants in all the ages used to find refuge in the fortifications raised on peaks or in the surrounding forests.
Upon the investigations conducted we may conclude that at Şimleu Silvaniei, 7 T. Vladimirescu Street and around, there was a Neolithic unfortified settlement with two occupation phases and a third phase characterized by burials with the dead laid crouched, on one side and grave goods that include vessels with offerings. The following civil occupation, in the investigated space, dates to the Bronze Age that seems to divide into two main phases: the Middle Bronze occupation (the Wiettenberg culture) and the next one from the Late Bronze (the Cehăluţ group). Until the Roman period no more occupation elements were found, as these have been known in the close vicinity of Măgura Şimleului and on its heights. During the Roman period, due to the military control exerted by the Romans from the Mezeş limes, the settlements of the free Dacians and of other "Barbarians" were located in the plain areas, more easily to watch. It is also the case of the Roman period Dacian settlement at Şimleu Silvaniei, located between T. Vladimirescu-Oaşului-G.Coşbuc-Horea Streets, on the bank of the Crasna river valley.
Although sporadic late mediaeval (the 14th - 16th centuries) sherds were discovered this year, in the investigated location, no archaeological features were discovered. However, we presuppose that the mediaeval town, corresponding to the fortified noble court of the Bathory family, was located on both banks of the Crasna river, on the current T. Vladimirescu (on the left bank) and S. Bărnuţiu (on the right bank) Streets, upstream the discharge cone on which the fortified castle was built. The same organization existed also during the period at the end of the Middle Ages. That is, at the end of the period when the fortified castle was inhabited. It was not by chance that we discovered the fired traces of a 17th century homestead within the investigated area, very likely already located on a street preserved to this day.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu