Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
La Tène timpuriu;
La Tène târziu;
Epoca romană timpurie;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca migraţiilor;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt;
Hallstatt timpuriu;
Hallstatt mijlociu;
La Tène;
La Tène mijlociu
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Locuire civilă;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Aşezare rurală;
Locuire militară;
Castru;
Cetate;
Fort;
Structură de cult/religioasă;
Biserică;
Descoperire funerară;
Necropolă;
Necropolă plană;
Necropolă tumulară;
Mormânt izolat;
Mormânt tumular;
Descoperire izolată;
Exploatare/carieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Sectorul I intra muros Biserica din colţul de nord-est al cetăţii romano-bizantine
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Achim Irina Adriana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bărbulescu Theodor Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Covacef Zaharia Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrinescu Cătălin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Ene Daniel Lucian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Floca Ana-Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Herlea Simona Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ionescu Clara Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Munteanu Florentin Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Opriş Ioan Carol Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Paşca Mihaela Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Pascu Cătălin Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Pinter Zeno-Karl Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Raţiu Alexandru-Mircea Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Sion Anişoara Institutul Naţional al Patrimoniului
Speriatu Vicenţiu Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Ştefan Maria Magdalena Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Stoian Gabriel Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Urduzia Claudia Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN    63063.01
Raport Suprafaţa cercetată: Incinta mediobizantină de pe curtinele C-D (c.J57) şi cele două structuri de locuire cu zidărie de piatră şi pământ adosate incintei romano-bizantine din c.J55-56.
Cercetarea bisericii paleocreştine la Capidava a fost reluată în anul 2008, la iniţiativa conf.dr. Ioan Carol Opriş, responsabil ştiinţific al şantierului arheologic, de dr. Irina Achim (IAB). Această nouă investigaţie arheologică asupra unui monument ce fusese cercetat în mai multe rânduri în cursul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut trebuia să îndeplinească două obiective ştiinţifice majore: pe de o parte, cercetarea sistematică exhaustivă a singurului edificiu de cult creştin cunoscut până în prezent în interiorul fortificaţiei tardo-romane de la Capidava şi a zonei aflate în imediata sa vecinătate, la S, iar pe de altă parte, publicarea monografică cât mai rapidă a rezultatelor cercetărilor întreprinse în aria acestui monument. Pe termen mediu, echipa de cercetare are în vedere şi posibilitatea realizării unui proiect de restaurare a bisericii, dar nu înainte de încheierea săpăturilor arheologice în curs. Într-un sens mai larg, cercetarea din zona bisericii romano-bizantine, cât şi a altor obiective adosate curtinelor C-D ale cetăţii, toate aflate în sectorul I de la Capidava, are în vedere punerea în evidenţă a ansamblurilor arhitecturale din această zonă, conservarea şi (nu în ultimul rând) valorificarea lor prin amenajare pentru expunerea către marele public (integrare în Proiectul ”Restaurarea, consolidarea, protecţia, conservarea şi punerea în valoare a sitului arheologic Cetatea Capidava” a Consiliului Judeţean Constanţa, cu accesare a Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5, Domeniul major de intervenţie 5.1, aflat în fază SF şi DALI).
După trei campanii arheologice, primul obiectiv enunţat mai sus este încă în curs de realizare. În campania 2010, cercetările din aria bisericii paleocreştine situate în colţul de NE al fortificaţiei tardo-antice de la Capidava s-au desfăşurat cu un efectiv de 2 lucrători, doi masteranzi şi un absolvent de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, cu participarea punctuală a trei studenţi ai Universităţii «Lucian Blaga» din Sibiu. Cercetările au vizat explorarea faţadei vestice a bisericii, curăţarea vechilor secţiuni de pe latura de S a monumentului, în vederea continuării săpăturilor în perimetrul casetei C1. Obiectivul major al campaniei 2010 l-a constituit cercetarea exhaustivă a suprafeţei V, în consecinţă a perimetrului din faţa monumentului creştin, obţinerea unei diagrame stratigrafice complete în exteriorul monumentului creştin, în zona faţadei occidentale a acestuia (prin avansarea cercetărilor până la identificarea bazei fundaţiei zidului vestic de faţadă).
Singura biserică paleocreştină descoperită până în prezent în interiorul zidurilor fortificaţiei romane târzii de la Capidava ocupa, în sec. al VI-lea, o poziţie excentrică, în proximitatea imediată a incintei, în dreptul turnului nr. 2, în colţul nord-estic al oraşului. Conform caroiajului general al cetăţii, putem preciza că biserica se găseşte în c.51–53 J, K, L, M şi N.
Edificiul creştin a fost identificat pe teren de Gr. Florescu în perioada dintre cele două războaie mondiale, cu ocazia amplelor lucrări de degajare a incintei Capidavei2. Ulterior, monumentul a fost doar semnalat comunităţii ştiinţifice de către I. Barnea în studiul referitor la basilicile paleocreştine din Dobrogea, apărut în anul 19471.
După această dată, această biserică paleocreştină nu a beneficiat de o cercetare sistematică şi nici de o publicare detaliată. În cursul deceniilor şase şi şapte ale secolului trecut a fost cercetat orizontul de bordeie medievale timpurii ce ocupau practic întreaga suprafaţă a cetăţii romane târzii, implicit aria bisericii paleocreştine. Între 1967 şi 1979, Institutul Naţional pentru Monumentele Istorice din Bucureşti a întreprins o serie de cercetări arheologice în sectorul bisericii creştine de la Capidava, sub coordonarea lui Al.S. Ştefan. Cercetările lui Al.S. Ştefan, rămase până astăzi inedite, au contribuit la dezvelirea completă a edificiului de cult creştin şi la identificarea criptei pentru păstrarea relicvelor în zona deschiderii absidei.
Cu începere din 1995 şi pentru mai multe campanii arheologice reluarea săpăturilor din zona bisericuţei creştine de la Capidava a fost încredinţată d-lui dr. Cristian Matei. Explorările arheologice întreprinse de C. Matei au avut ca rezultat imediat îndepărtarea totală a pavajului din cărămidă din naosul bisericii, au bulversat de o manieră ireversibilă stratigrafia din interiorul monumentului, a cărui navă unică a fost golită de depunerile arheologice fără un control real de specialitate şi fără ca rezultatele cercetărilor să fi fost publicate.
În anul 2008 am început o revizuire a cercetărilor anterioare în întreaga arie ocupată de biserica paleocreştină, în sectorul II al fortificaţiei târzii de la Capidava. Între 2008 şi 2010, am practicat sondaje stratigrafice de verificare a fundaţiilor anexei de pe latura de N a bisericii şi ale zidului de faţadă vestic al edificiului. Am procedat la recuperarea de date arheologice –în măsura posibilului– în naos şi pe flancul sudic al monumentului.
Configuraţia terenului în sectorul bisericii paleocreştine, mult alterată de cercetările anterioare, şi priorităţile cercetării au impus realizarea de sondaje stratigrafice în interiorul anexei de pe latura de N a bisericii (aici a fost conservată in situ o semisecţiune de-a lungul zidului perimetral N al naosului bisericii), precum şi la V de monumentul creştin (ca şi în cazul anexei N, am conservat in situ jumătatea sudică a suprafeţei V). Pe flancul sudic al bisericii am întreprins o cercetare de suprafaţă, respectând casetele trasate din cercetările anterioare. O analiză complementară a materiilor dure animale urmează să fie realizată pe lotul recoltat în acest an de către conf. dr. Corneliu Beldiman (Universitatea Creştină «Dimitrie Cantemir» din Bucureşti). Un releveu de arhitectură detaliat a fost realizat la sfârşitul campaniei 2010 de către arh. Anişoara Sion (INP, Bucureşti). Cercetarea a fost realizată prin metode stratigrafice, cu participarea activă a celor trei colaboratori, absolvenţi ai FIB-UB. În cursul campaniei am realizat documentaţia de sector constituită din desene arheologice (profile, grunduri succesive), fotografii ale diverselor contexte arheologice evidenţiate în timpul lucrărilor, inventarul provizoriu de şantier cu materialele identificate, am procedat la prelucrarea primară a materialelor (spălare, ambalare şi stocare, după caz, în depozitul de sit).
Suprafaţa vest
Secţiunea este situată la V de faţada occidentală a bisericii, într-o zonă care a făcut obiectul unor cercetări anterioare. Secţiunea este limitată la N de zidul de incintă şi la E de zidul vestic al bisericii. La V, limita secţiunii este constituită de un martor de pământ ce subzistă din vechile săpături. Ca şi în campania 2009, am lucrat efectiv în semisecţiunea N, în vecinătatea zidului de incintă, pe o suprafaţă ce măsoară 3,20 x 2,70 m, împărţită pe direcţie N - S în două carouri, A şi B. Cercetarea în această secţiune este în curs şi va continua în campania următoare. Adâncimea maximă atinsă este de -2,24 m faţă de nivelul actual de călcare şi de -3,80 m faţă de intrarea în nivelul superior al turnului nr. 2 (în c.B). În c.A cercetarea a fost sistată în campania 2010 la adâncimea de -3,44 m faţă de intrarea în nivelul superior al turnului nr. 2.
Singură structură constructivă a fost identificată în perimetrul acestei secţiuni: zidul Z3. Acesta a fost pus în evidenţă în zona profilului sudic al semisecţiunii şi pare să fi fost afectat de construcţia zidului perimetral V al bisericii. Este situat la circa 2,34 m S faţă de paramentul interior al incintei, curtina B, a cărei orientare o respectă riguros. Zidul Z3 este orientat E - V şi are un traseu rectiliniu. Extremitatea sa vestică se pierde în colţul sud-vestic al secţiunii, fără să putem preciza dacă zidul continuă sau nu spre V. La E, traseul zidului Z3 a fost bulversat cu ocazia lucrărilor de construcţie a bisericii paleocreştine. Zidul are o lungime conservată de 2,66 m şi a fost pus în evidenţă pe o înălţime de 0,91 m (la extremitatea sa vestică, în c.B). Zidul este realizat de o manieră îngrijită, din calcare semifasonate legate cu mortar alb de var. Edificiul din care face parte acest zid a fost dezafectat la o dată ce nu poate fi precizată în această etapă a cercetărilor, iar vestigiile sale nivelate cu pământ de culoare brună (vezi stratul 8 din descrierea de mai jos). O importantă zonă de nivelare a resturilor edificiului din care făcea parte şi Z3 se întinde la N de acesta, până spre zidul de incintă a cetăţii romane târzii şi în straturi arheologice ce se află sub nivelul stratului 8 din profilul sudic al secţiunii.
Succesiunea stratigrafică faţă de profilul S al semisecţiunii N este următoarea:
- strat compact de culoare gri, slab solidificat, care conţinea pietricele mărunte, fragmente ceramice şi osteologice, vagi urme de mortar, pigmenţi de arsură şi materiale de construcţie fragmentare, la adâncimi cuprinse între 0 şi -0,26 m;
- la baza zidului de V al bisericii regăsim un strat de culoare cenuşiu-cafenie, slab solidificat, ce conţinea urme de pigmenţi de arsură şi de lut galben, numeroase fragmente osteologice mărunte şi rare fragmente ceramice la adâncimi cuprinse -0,26 şi -0,40 m sau -1,54 şi -1,76 m;
- strat gălbui-cenuşiu, puternic solidificat, cu pigmenţi de arsură, rare agregate, oase de peşte; acest strat era delimitat la partea inferioară de o lentilă de cenuşă de culoare gri pronunţat, cu fragmente ceramice şi rare materiale de construcţie, la adâncimi cuprinse între –0,40 şi 0,72 m; acest strat, c.B, a livrat în campania 2008 mai multe fragmente ceramice de bună calitate (platou african şi un fragment de opaiţ egiptean din pastă roşiatică);
- în extremitatea de V a profilului, la adâncimi cuprinse între 0 şi -0,40 m regăsim un strat de pământ galben, mediu spre puternic solidificat, care suprapune stratul nr. 3; acest strat conţine pigmenţi de cărbune, urme de materiale de construcţie, sticlă, ceramică, agregate mărunte;
- strat de culoare brun închisă, puternic solidificat, foarte bogat în materiale ceramice şi în materiale de construcţie, piatră de dimensiuni medii şi mari, pigmenţi de arsură şi de cărbune, numeroase fragmente osteologice, urme de mortar şi piatră sfărâmată, a fost identificat la adâncimi cuprinse între -0,72 m şi -1,56 m;
- 5bis) lentilă de lutuială din lut curat de culoare galbenă, în interiorul stratului 5, la adâncimi cuprinse între -0,94 m şi -0,96 m;
- strat de nivelare cu pământ de culoare cafeniu-gălbuie, mediu spre puternic solidificat, ce conţinea agregate mărunte, fragmente de materiale de construcţie, pietre de dimensiuni mici, medii şi mari, rare urme de mortar, lipsit de materiale ceramice, situat la adâncimi cuprinse între -1,56 m şi -1,80 m;
- şanţ de fundare a zidului vestic al bisericii, umplut cu pământ afânat, cenuşiu şi mortar de culoare rozalie, vizibil la adâncimi cuprinse între -0,72 m şi -2,26 m.
- strat de culoare brună, puternic solidificat, ce conţinea pietre de dimensiuni mici şi medii, urme de mortar, pigmenţi de arsură rare fragmente ceramice; a fost identificat la adâncimi cuprinse între -1,80 m şi -2,02 m; acest strat dezafectează singura structură constructivă identificată în suprafaţa V;
- zidul Z3, situat la adâncimi cuprinse între -2,02 m (la extremitatea estică a profilului) şi -2,75 m (la extremitatea vestică a profilului).
- serie de observaţii de ordin constructiv privind arhitectura bisericii creştine, precum şi unele indicii privind ocuparea spaţiului urban în această zonă a cetăţii romane târzii se desprind din interpretarea profilului descris mai sus:
- zidul de V al bisericii a fost dezvelit pe o înălţime totală de cca. 3,42 m fără să se fi atins limita inferioară a fundaţiei sale; zidul a fost construit cu şanţ de fundaţie, mai lat decât zidul propriu-zis, şanţ ce conţinea resturi de mortar ce prezenta în compoziţie cărămidă pisată; asizele măsoară în medie de la 0,60 la 1,00 m şi au fost constant regularizate la partea superioară;
- straturile 5 şi 6 descrise mai sus corespund unui decroş vizibil la nivelul zidului de faţadă vestic al bisericii;
- stratul 6 este foarte sărac în materiale ceramice, dar conţinea o mare cantitate de cărămidă vizibilă în aproape toată zona de la N de Z3, până spre centrul secţiunii;
- stratul 8, sărac în materiale arheologice conţinea însă o importantă cantitate de piatră de dimensiuni mici şi medii amestecate cu pământ brun puternic solidificat şi mortar dispersat, provenind din structura zidului Z3;
- cu mici variaţii de pigmentare, straturi succesive de nivelare a dărâmăturii din structura zidului Z3 se întind în toată zona de la N de edificiul din care făcea parte zidul Z3 şi sunt vizibile în profilul vestic al secţiunii, la adâncimi care se situează între -1,70 şi -2,92 m.
Din aria acestei secţiuni au fost recoltate diverse materiale arheologice, după cum urmează: 13 pachete cu ceramică aflată într-o stare avansată de fragmentare, câteva fragmente de sticlă; fragmente osteologice animale, unele prelucrate; materiale de construcţie (preponderent cărămidă), rare obiecte din fier; o monedă de bronz. Documentaţia constă în foto digitale, profil S, V şi transversal (N - S, la limita dintre c.A şi B), grund 3.
Flancul sudic al bisericii
Din campania 2009 am început cercetarea zonei aflate la S de biserica paleocreştină. O serie de casete au fost trasate în această arie încă din cercetările precedente, deşi investigarea lor nu fost încheiată.
Caseta A1: este situată pe flancul sudic al bisericii, spre extremitatea vestică a zidului S al edificiului de cult. Dimensiuni: 6,37 m pe direcţia N – S şi cca. 3,55 m pe direcţie E - V, fără a include şi martorul estic al casetei.
Caseta B1: secţiune situată la E de precedenta, în zona mediană a zidului perimetral S al bisericii. În campania 2010 am procedat doar la curăţarea grundului, a străzii alpha şi a vestigiilor bordeiului 15, respectiv a altuia nenumerotat, situat între bordeiele 93 şi 91.
În campania 2010 am procedat la o curăţare a întregii zone, de la V spre E, spre absida bisericii. După aceasta, am abordat caseta C1, a cărei cercetare a fost rapid sistată în favoarea continuării cercetărilor în suprafaţa V.
Caseta C1: secţiune situată la E de precedenta, în jumătatea estică a zidului perimetral S al bisericii. Dimensiuni: 2,51 m pe direcţie E – V şi 3,69 m pe direcţie N - S. În perimetrul acestei casete au fost curăţate cele două vetre medievale identificate din cercetările anterioare şi a fost decapată o suprafaţă restrânsă situată de-a lungul zidului perimetral sudic al bisericii. Cercetarea a început de la cota +0,29 m faţă de intrarea în turnul nr. 2 şi a fost oprită pe nivelul -0,39 m. A fost îndepărtat un singur strat consistent de pământ galben roşiatic, slab solidificat, post-incendiere databilă în sec. al VI-lea.
În urma cercetărilor efectuate în caseta C1 a fost recoltată o cantitate redusă de ceramică, numeroase materiale de construcţie (tegulae şi imbrices provenind de la acoperişul bisericii) şi sticlă de geam.
Rezultatele obţinute ca urmare a săpăturilor arheologice din sectorul Bisericii paleocreştine din colţul de nord-est al cetăţii romane târzii în campania 2010 au contribuit la lămurirea unor aspecte privind arhitectura monumentului creştin şi la cercetarea, cel puţin parţială, a unui edificiu ce a precedat edificiul creştin pe acelaşi teren. Acest edificiu, identificat la V de faţada occidentală a bisericii, reprezintă un element important de urbanism din epoca romană a cetăţii; împreună cu axul de circulaţie contemporan pus în evidenţă pe latura de S a edificiului creştin îmbogăţesc semnificativ cunoştinţele noastre despre configuraţia şi ocuparea terenului intra muros, în epocile anterioare construirii bisericii. Mai mult decât atât, explorarea arheologică a terenului de pe latura sudică a bisericii ar putea să contribuie în mod decisiv la înţelegerea schimbărilor înregistrate de reţeaua rutieră în acest punct al oraşului, între epoca romană şi epoca romană târzie. În plus, extinderea cercetărilor arheologice spre V, dincolo de limita actuală a suprafeţei V ar permite explorarea integrală a edificiului din care am identificat în campania 2010 doar zidul de N (Z3) şi ar oferi o mărturie explicită a gradului de ocupare a spaţiului intra muran în vecinătatea incintei.
Cercetările din campania arheologică 2010 reprezintă un punct important în cunoaşterea cât mai detaliată a singurei biserici paleocreştine intra muros de la Capidava. Explorările de teren au fost dublate anul acesta, ca şi în campaniile precedente, de un program susţinut de înregistrare a noilor elemente de arhitectură puse în evidenţă, program pus la punct de arh. Anişoara Sion. Odată încheiate cercetările arheologice, rezultatele obţinute ar trebui să permită elaborarea cât mai rapidă a proiectului de restaurare a monumentului creştin. Până la finalizarea prospecţiunilor de teren în aria acestui monument şi publicarea sa monografică, o axă importantă de valorificare a rezultatelor deja obţinute o reprezintă realizarea unor studii şi comunicări ştiinţifice de mai mică amploare. [Irina Achim, Ioan C. Opriş, Clara Ionescu, Florentin Munteanu]
Rezumat
English Abstract Intra muros. Sector 1 – the church in the northeast of the fortress

The only Palaeo-Christian church uncovered up to now inside the walls of the late Roman fortification of Capidava used to occupy, during the 6th century A.D., an eccentric position, in the close vicinity of the enclosure, by the second tower, in the northeast corner of the city. The major goal of the 2010 campaign was to conduct an exhaustive investigation of area V, consequently of the area opposite the Christian monument, and to obtain a full stratigraphical diagram outside the Christian monument, in the area of its west façade by advancing the investigations to the point of identifying the base of the foundation of the west façade wall. During the investigation we cleared off the whole area, from the west to the east, towards the apse of the church. The investigation contributed to the clarification of some aspects regarding the architecture of the Christian monument and to the discovery of a building that preceded the Christian building on the same ground. This building, identified to the west of the west façade of the church, represents an important planning element from the Roman period of the city, together with the contemporary circulation axis revealed on the south side of the Christian building. The excavation increased our knowledge on the configuration and occupation of the intra muros ground, during the ages previous to the construction of the church.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu