Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2010

Anul   2010
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Epoca modernă (sec. XIX - XX)
Perioade
Epoca modernă;
La Tène timpuriu;
La Tène târziu;
Epoca romană timpurie;
Epoca romană târzie;
Epoca romano-bizantină;
Epoca migraţiilor;
Epoca bizantină;
Epoca medievală timpurie;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului târziu;
Hallstatt;
Hallstatt timpuriu;
Hallstatt mijlociu;
La Tène;
La Tène mijlociu
Categorie
Apărare (construcţii defensive);
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire;
Locuire civilă;
Aşezare deschisă;
Aşezare fortificată;
Aşezare urbană;
Aşezare rurală;
Locuire militară;
Castru;
Cetate;
Fort;
Structură de cult/religioasă;
Biserică;
Descoperire funerară;
Necropolă;
Necropolă plană;
Necropolă tumulară;
Mormânt izolat;
Mormânt tumular;
Descoperire izolată;
Exploatare/carieră
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Capidava Sectorul X – Extra muros (N – necropola)
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Achim Irina Adriana Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Bărbulescu Theodor Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Beldiman Corneliu Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
Covacef Zaharia Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Dobrinescu Cătălin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Ene Daniel Lucian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Floca Ana-Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Herlea Simona Maria Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ionescu Clara Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Munteanu Florentin Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Opriş Ioan Carol Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Pascu Cătălin Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Paşca Mihaela Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Pinter Zeno-Karl Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Potârniche Tiberiu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Raţiu Alexandru-Mircea Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Sion Anişoara Institutul Naţional al Patrimoniului
Speriatu Vicenţiu Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Stoian Gabriel Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Ştefan Maria Magdalena Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Urduzia Claudia Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN    63063.07
Raport Suprafaţa cercetată: platoul A, situat la cca. 300 m spre E de intrarea în cetate, şi pe platoul B (terme) aflat la jumătatea distanţei dintre cele două repere menţionate.
Cercetările întreprinse începând cu anul 20084 pe platoul A au urmărit identificarea complexelor şi a conexiunilor cu locuirea intramuros şi, nu în ultimul rând, stabilirea stratigrafiei generale a situaţiei arheologice din această zonă. Cercetarea generală din sectorul X (necropole şi termele cetăţii romane) are ca obiectiv major identificarea limitelor spaţiale ale necropolelor cunoscute şi a structurilor de locuire extramurană identificate până acum.
În anii 1970-1990 au fost executate cercetări pe platoul B unde au fost identificate elemente ale necropolei romano-bizantine şi bizantine, cât şi termele cetăţii Capidava. Pe platoul A nu au fost întreprinse cercetări sistematice, însă au fost sesizate ziduri de piatra la suprafaţa terenului şi au fost găsite fragmente ceramice. Necropola (sectorul X) - primele săpături în marginea de NV a necropolei au fost efectuate de Gloria Ceacalopol în 1958-59; în două secţiuni largi de 2 m orientate NE-SV, practicate în grădina locuitorului Gheorghe Petcu (astăzi proprietăţile) care tăiau primul val al cetăţii romane târzii au fost identificate mai multe morminte medio-bizantine, un mormânt roman-târziu, precum şi un mormânt colectiv medio-bizantin, reprezentând probabil înmormântarea, precipitată a unui grup străin de comunitatea locală, căzut în lupte în faţa cetăţii. Săpăturile au fost reluate (Valeriu Georgescu) în 1975 cu prilejul construirii şoselei judeţene Cernavodă-Saraiu, modernizate, care străbătea aria necropolei, afectând foarte multe morminte.
Într-o fază iniţială săpăturile au avut caracter de salvare, neputându-se folosi nici un plan topografic de situaţie, nici trasee de săpătură metodice; mulţi tumuli decapitaţi de constructori a trebuit să fie deschişi în suprafaţă. Termenul de necropolă cuprinde de fapt patru structuri funerare de ansamblu distincte: o necropolă tumulară hallstattiană (Babadag III); o necropolă tumulară romană care suprapune aria celei hallstattiene şi în câteva cazuri îi refoloseşte tumulii; o necropolă plană, creştină, romană târzie şi romano-bizantină; o necropolă plană creştină medio-bizantină. În colţul de V al necropolei fuseseră construite, anterior extinderii înmormântărilor, termele castrului roman. Planul topografic de situaţie a fost ridicat în anul 1979 de Valerian Bărbuţă şi nu a cuprins şi aria termelor. S-au săpat 10 tumuli, dintre care numai ultimii 5 în sistemul profilelor axiale, precum şi un mare număr de morminte plane. Săpăturile au fost întrerupte între anii 1983 şi 1992 când eforturile s-au concentrat asupra termelor romane; în 1993-1997 s-a săpat tumulul 15. Începând din 1997 aria necropolei şi termelor nu a mai constituit obiect de cercetare (cu excepţia campaniei 2005, când un colectiv al Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia a efectuat săpături în extremitatea de N şi NV a termelor). Este necesar să se iniţieze măsuri de conservarea-restaurarea termelor şi de protejare a ariei necropolei, deoarece există tendinţa ocupării acestei arii cu construcţii de locuinţe, cât şi intenţii de valorificare a terenului în alte proiecte ale primăriei locale din Topalu.
Pe platoul A am trasat două secţiuni în cruce, orientate E - V (40 x 2 m), N - S (32 x 2 m) în care am identificat trei niveluri de locuire din perioada romană, urmate de o perioadă de abandon. În cursul sec. X - XI p.Chr. spaţiul este refolosit, de data aceasta ca necropolă a locuitorilor din cetatea bizantină.
Pe platoul B am trasat o secţiune de control de 11 x 2 m, orientată N - S, cu scopul de a identifica eventuale morminte din perioada medievală şi a delimita în acest sens necropola bizantină. Menţionăm, că acest platou a fost intens exploatat încă din antichitate, când au fost construite termele cetăţii şi mai târziu în perioada modernă, când au fost ridicate depozitele de grâne ale C.A.P. Ţinând cont de aceste date, am trasat secţiunea pe marginea de E a platoului, pe o panta lină, într-o zonă neafectată de intervenţii antropice. La aproximativ -0,80/0,90 m au fost descoperite, în linie, cinci morminte de inhumaţie din perioada medievală.
Pe platoul A primului nivel de locuire romană îi corespunde o unitate stratigrafică cu materiale arheologice de la sf. sec. I – sec. II p.Chr., respectiv complexul C4, un şanţ săpat în loess, cu adâncimea de 0,50/0,60 m şi lăţimea de 0,60/0,70 m, în care am găsit ceramică şi alte materiale arheologice databile în perioada menţionată. Orientat E - V, paralel cu marginea platoului dinspre Dunăre, acest complex pare că delimitează intrarea accesibilă dinspre N a zonei. Peste acest complex am constatat existenţa unui nivel de abandon, ce conţinea câteva fragmente ceramice de dimensiuni reduse.
Următorul nivel de locuire, în ordinea în care se succed, este din prima jumătate a sec. IV p.Chr., după cum reiese din materialul arheologic şi numismatic identificat aici. Pe nivelul de călcare, cu aspect de bătătură, au fost descoperite monede, fragmente ceramice şi alte materiale arheologice, care sugerează această încadrare cronologică. Acestui nivel îi corespund două complexe, un zid de piatră legată cu pământ, cu lăţimea de 0,70 m, orientat ESE-VNV, din care se mai păstrează trei asize, demantelat, în mare parte şi o vatră – C25.
Nivelul ultim de locuire datează tot din sec. IV p. Chr. şi se delimitează de cel anterior printr-un şir de pietre ţigle şi olane sparte surprinse în profilul de N al secţiunii orientată est-V. Acestui nivel îi corespund colţul unei încăperi de piatră legată cu pământ cu un pavaj la interior din dale de calcar şi două gropi tip „clopot”. Zidul de piatră apare la nivelul vegetalului actual, iar materialul arheologic constă din fragmente ceramice specifice sec. IV p. Chr., iar cele peste 40 de monede descoperite sunt din sec. III-IV p.Chr., cele mai vechi nedepăşind perioada Valentinian – Valens6.
În 2010 am deschis o suprafaţă de aproximativ 80 m2 în zona pavajului şi a zidului descoperite pe ultimul nivel de locuire. Zidul, orientat N - E, cu o lăţime de 0,65/0,70 m, se păstrează pe o lungime de cca. 7 m, restul fiind demantelat. În aceeaşi situaţie se află şi pavajul. Din această suprafaţă provin câteva fragmente de amforă şi 8 monede de bronz aparţinând aceleiaşi perioade. Alături de aceste materiale au apărut şi câteva fragmente ceramice din sec. X-XI p.Chr. O vatră simplă cu diametrul de 1 m poate fi atribuită orizontului cu morminte medievale. Cele două morminte de inhumaţie, identificate până acum, ne determină să apreciem că platoul A a fost folosit, ca necropolă, în perioada medievală, de către locuitorii cetăţii bizantine. Fragmentele ceramice descoperite şi vatra sunt conexate perioadei de utilizare a acestui spaţiu ca necropolă, prezenţa lor fiind legată de ritualurile desfăşurate aici. Platoul A este despărţit de platoul B (terme) spre V de o viroagă orientată N – S către Dunăre.
Pe platoul B au fost descoperite 5 morminte de inhumaţie. În baza unei analize sumare, apreciem că aceste morminte aparţin epocii medievale, încadrarea lor cronologică strictă urmând sa fie făcută după restaurarea-conservarea şi analiza inventarului metalic descoperit.
M1. Mormânt de inhumaţie, fără sicriu, identificat la –0,80 m. Scheletul, de adult, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâinile împreunate pe bazin. Fără inventar.
M2. Mormânt de inhumaţie, în groapă simplă, patrulateră (1,50 x 0,50 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,25 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna stângă pe piept şi mâna dreaptă pe bazin. Capul era sprijinit pe o „pernă” de pietre. Fără inventar.
M3. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (1,90 x 0,95 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de -0,70 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, capul cu privirea spre umărul stâng şi mâinile împreunate pe piept. Pe unul din degete avea un inel de bronz.
M4. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (2,15 x 0,75 m), fără sicriu, identificat la –0,95 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,55 m faţă de nivelul actual de călcare. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna dreaptă spre umărul drept şi mâna stângă pe piept. Inventar: un cercel de tip verigă simplă din bronz, descoperit în zona capului şi doi bumbi-nasturi, tot din bronz, bitronconici, descoperiţi în regiunea umerilor.
M5. Mormânt de inhumaţie în groapă simplă, patrulateră (1,90 x 0,60 m), fără sicriu, identificat la –0,90 m faţă de nivelul actual de călcare. Adâncimea păstrată a gropii era de –0,30 m. Scheletul, orientat E - V (cap), era întins pe spate, cu mâna dreaptă pe piept. Datorită stării deteriorate de conservare poziţia mâinii stângi nu poate fi precizată. Capul era sprijinit pe o „pernă” de piatră. Fără inventar.
Concluzia ce se conturează în urma cercetărilor întreprinse până acum pe cele două platouri aflate în apropierea cetăţii este aceea că locuirea romană extramuros încetează cândva, la sfârşitul sec. IV p.Chr., ultimele monede fiind de la Valens. Zidurile locuinţelor de aici au fost demantelate, probabil în aceeaşi perioadă, când se constată o extindere a spaţiului locuibil din cetate, încăperile fiind prelungite până în incintă. Mormintele descoperite pe ambele platouri sugerează folosirea ca necropolă a acestui spaţiu în perioada medievală. [Cătălin Ionuţ Dobrinescu]
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu